De ce v-ați ales această profesie? Ce v-a atras la ea?

R. Deşi asistenţa medicală este un domeniu dificil, şi ştiam acest lucru încă înainte de a debuta profesional, am fost atrasă de nobleţea ei. Este o profesie care îţi permite să ajuţi oamenii, zi de zi, oră de oră, pe cei aflaţi în cele mai vulnerabile momente ale vieţii lor. Practicând această profesie, simţi că laşi o urmă deosebită în viaţa celor pe care i-ai ajutat să se facă bine, să plece acasă “pe picioarele lor”.

În plus, dintotdeauna mi-au plăcut copii, să-i ocrotesc şi să-i iubesc, de aceea mi-am ales profilul de pediatrie (fac parte din promoţia care a absolvit în 1977 cu această specializare).

 

Care a fost parcursul dumneavoastră profesional?

R. Am încercat să parcurg mai mulţi paşi în carieră prin faptul că am fost întotdeauna preocupată să-mi îmbunătăţesc pregătirea profesională şi să pot creşte ca profesionist şi om, în primul rând, pentru a-mi putea ajuta şi mai bine pacienţii.

Consider că educaţia continuă este esenţială pentru profesia noastră. Ea ne oferă capacitatea să ne facem treaba cât mai bine, zi de zi, lucru adevărat pentru orice profesie, dar de importanţă vitală pentru asistenţa medicală.

Astfel, dupa şcoala postliceală, am absolvit, în 2009, facultatea de asistenţa medicală. Apoi, am devenit membră a unor importante asociaţii profesionale, ca de exemplu Asociaţia de Nursing din România, European Federation of Nursing şi International Conference of Nursing. Am făcut-o pentru a fi la curent cu cât mai multe noutăţi în domeniu. În tot acest timp, am participat şi la multe cursuri de perfecţionare (management organizaţional, management financiar, cursuri pentru asistente şefe, etc). Sunt, de asemenea, foarte bucuroasă şi mândră să fiu membră a OAMGMAMR – filiala Bucureşti – şi a sindicatului SANITAS.

 

Dacă ar fi să vă uitați la toate evenimentele importante din carieră, aveţi unele pe care le consideraţi speciale pentru devenirea dumneavoastră profesională?

R. În plus de evenimentele importante menţionate anterior, precum absolvirea şcolii postliceale, a facultăţii de asistenţă medicală sau dobândirea calităţii de membru în diversele asociaţii profesionale, un moment special în viaţa mea îl reprezintă anul 1993. Atunci am întâlnit-o pe doamna Gabriela Bocec. Dânsa mi-a fost mentor în procesul de integrare în baza de cunoştinţe şi de aplicare în practica de zi cu zi a conceptelor moderne de îngrijire a pacienţilor (dezvoltate iniţial de Virginia Henderson şi Florence Nightingale). Mă refer aici la importanţa empatiei, pentru a înţelege nevoile specifice ale fiecărui pacient şi a putea personaliza îngrijirile acordate acestuia, la educaţia pentru sănătate, dar şi la rolul complex pe care asistentele pot să-l joace în echipa medicală, inclusiv în rezolvarea problemelor medicale ale pacienţilor.

De la acel punct încolo, când mi-am putut desăvârşi înţelegerea teoretică şi abilitatea de a pune în practică aceste concepte moderne de nursing, au urmat multe colaborări şi proiecte, precum cele derulate cu Fundaţia ANDREA, Royal College of Nursing sau Asociaţia Americană a Nurselor. Toate aceste proiecte au reprezentat evenimente speciale pentru mine, deoarece mi-au permis să cresc profesional şi să-mi deschid mai larg orizontul de cunoaştere şi înţelegere ca om.

 

Ce simţiţi atunci când lucrați cu asistenţii debutanţi? Ce credeţi că vă oferă ei și ce le dați dumneavoastră?

R. În primul rând, îmi place foarte mult să lucrez cu asistenţi debutanţi. Mă ajută să îmi aduc aminte de anii mei de început, ani de acumulări imense. Şi conştientizez şi mai mult importanţa ca ei să îşi găsească, să le oferim ocazia să îşi găsească printre noi, cei cu mai multă experienţă, modele de la care pot învăţa şi pe care le pot urma, la fel cum am avut şi eu pe parcursul carierei mele.

În acelaşi timp, îmi este foarte uşor să lucrez cu asistenţii debutanţi deoarece particip activ la pregătirea lor în şcoala postliceală unde predau Nursingul. Consider că aceste două roluri diferite pe care le am în interacţiunea cu ei – de coleg cu experienţă şi profesor – mă ajută să le înţeleg mai bine oportunităţile de formare, de dezvoltare profesională şi astfel să îi pot ajuta mai bine prin ambele mele roluri.

 

Care este acel lucru care n-ar trebui să lipsească unui asistent medical, pentru a fi un adevărat profesionist, în opinia dumneasvoastră?

R. Niciunui asistent medical nu trebuie să-i lipsească empatia şi o foarte bună pregătire profesională. Sunt fundamentale. Ele crează amestecul necesar succesului, în cariera de asistent medical, acel ingredient indispensabil pentru a fi un adevărat profesionist.

Fără empatie nu putem înţelege cu adevărat nevoile pacienţilor şi nu le putem oferi îngrijiri de calitate, personalizate. Iar rolul pregătirii profesionale este evident, numai aşa putem şti cum să îi ajutăm pe pacienţi, odată ce le-am identificat nevoile de îngrijire.

 

În domeniul dumneavoastră, ce credeți că-și dorește un pacient de la un asistent medical?

R. Un pacient îşi doreşte de la un asistent medical să fie empatic, să îl înţeleagă, în toată unicitatea situaţiei lui şi în toată individualitatea lui. Aparţinătorii pacientului sunt unici şi e nevoie să interacţionăm și cu ei având această înţelegere. În plus, pacientul îşi doreste transparenţă şi dialog. Iar acestea nu pot exista fără o foarte bună comunicare.

De asemenea, este evident că pacientul îşi doreşte şi competenţă profesională, deoarece aceasta este fundamentală practicării cu succes a profesiei, pentru a oferi îngrijiri de calitate.

 

Legat de relația cu medicii, cum ați reușit dumneavoastră să colaborați cu ei? Ce secrete ale unei bune colaborări aveți?

R. Colaborarea cu medicii este parte din interacţiunile de zi cu zi care au loc în echipa medicală, unde şi noi, asistenţii medicali, şi medicii suntem colegi. Sunt echipele în care luptăm împreună, mult mai eficace decât pe cont propriu, să ajutăm oameni, să salvăm vieţi.

Şi, ca în orice relaţie din viaţa profesională sau personală, nimic nu se poate construi sănătos, durabil, în afara respectului reciproc. El trebuie să primeze, inclusiv în relaţiile din cadrul echipei medicale. Şi bineînţeles că respectul profesional se construieşte, la rândul lui, pe competenţă, pe o foarte bună pregătire profesională, aceasta este alfa şi omega oricărei profesii, dar cu atât mai mult a uneia care poate face diferenţa dintre viaţă şi moarte.

 

Dacă ați fi s-o luați de la capăt, ce altă profesie v-ați alege?

R. Fără nicio ezitare, aceeaşi profesie. Din aceleaşi motive pentru care am ales-o prima dată – menirea ei de a ajuta oamenii în momentele lor cele mai vulnerabile. Iar copiii sunt şi cei mai fragili şi inocenţi dintre noi. Cum să nu vrei să faci totul pentru a putea fi din nou sănătoşi sau pentru a rămâne sănătoşi?

 

La o lună de la momentul în care ați primit premiul la Gala de Excelență, ce emoții ați păstrat? Ce simțiți că v-a adus acest premiu?

R. Atunci şi acum, după o lună de la primirea premiului de excelenţă, am simţit respectul colegilor din spital şi pe al tuturor membrilor OAMGMAMR- filiala Bucureşti.

Mă bucură foarte mult această recunoaştere din partea asociaţiei noastre profesionale, cu care am avut o colaborare foarte bună de-a lungul timpului. Tot ce am realizat până acum ca urmare a unor iniţiative ale OAMGMAMR continuă la nivel de spital, o dovadă a relevanţei acestor demersuri şi a deschiderii spitalului pentru o colaborare reciproc benefică.

 

A consemnat Mirela Mustață, Redactor Executiv E-Asistent