Studiile arată că există o prevalență ridicată a stresului psihologic în randul studenților la facultățile de medicină și asistență medicală, cu 22-56% mai mare decât pentru studenții de la alte discipline.
Expunerea cronică la condiții de stres produce efecte negative asupra stării de bine și sănătății emoționale, mintale și fizice a studenților.
Studii numeroase au arătat că studenții sunt supuși stresului în diversele etape ale pregătirii lor.
Dintre efectele negative ale stresului prelungit la care sunt supuși studenții, remarcăm o stimă de sine scăzută, anxietate și depresie, dificultăți de rezolvare a conflictelor interpersonale, creșterea consumului de alcool și droguri, cinism, deficitul de atenție și scăderea concentrării.
Important este și că cercetătorii au subliniat că o diagnosticare timpurie, precum și programele eficace de intervenție, pot preveni viitoare tulburări de sănătate mintală în rândul studenților disciplinelor medicale.
Având în vedere că acest fenomen al expunerii prelungite a studenților la condiții de stres tinde să se accentueze, acum este momentul ca facultățile și profesorii să depună mai mult efort pentru dezvoltarea și implementarea unor programe care să prevină sau diminueze efectele negative ale stresului la care sunt expuși studenții.
Un asemenea program, ale cărui rezultate au fost publicate în 2017, a inclus studenții care începeau primul lor an de practică clinică la o școala medicală din SUA. Tranziția de la sala de curs la anii de practică clinică le cere studenților să se adapteze pe mai multe planuri. Orarele le sunt mult mai variabile, cu mai multe ore de practică clinică și implică drumuri până la spitalele afiliate. Studenții trebuie să facă față și nevoilor emoționale ale pacienților, în timp ce trebuie să respecte și cerintele practicii clinice exprimate de medicii îndrumători. Prevalența anxietății, depresiei și stresului general crește foarte mult în această perioadă dificilă de tranziție.
În acest context, într-un efort de a îmbunătăți capacitatea studenților de a gestiona stresul, studenților li s-a propus o intervenție cu opt sesiuni ce a inclus teme precum relaxarea, aptitudinile de adaptare, mindfulness (o stare mintală care poate fi obținută prin concentrarea atenției pe momentul prezent, în timp ce persoana este conștientă și acceptă cu calm sentimentele proprii, gândurile și senzațiile corpului, stare ce poate fi folosită în scopuri terapeutice) și păstrarea echilibrului. Studenții care s-au înscris voluntar în acest program au înregistrat scăderi ale ratei depresiei și anxietății față de cei dintr-un grup de control.
Două sesiuni ale acestei intervenții au fost deosebit de importante și au fost oferite în timpul anului academic – o sesiune de mindfulness în timpul programei de Medicină de Familie și o sesiune de aptitudini de adaptare în timpul programei de Psihiatrie. Membrii corpului profesoral și-au exprimat sprijinul pentru aceste sesiuni și pentru intervenție în totalitatea ei. Facilitatorul sesiunilor a petrecut circa 2.5-3 ore de contact direct, față în față, cu studenții participanți. Aceștia au fost încurajați să practice tehnicile învățate în timpul sesiunilor, în fiecare zi, în mod ideal.
În timpul sesiunii de mindfulness, s-a pus accentul pe îmbunătățirea conștientizării și atenției când mintea începe să se gândească la altceva în timpul discuțiilor cu pacienții sau a cursurilor. Printre instrumentele folosite s-au numărat studiile de caz și reflecțiile asupra unor situații din trecut. Sesiunea s-a încheiat cu 10 minute de practicare a mindfulness-ului.
Sesiunea din timpul programei de Psihiatrie s-a axat pe adaptarea pozitivă. Cu ajutorul unui scurt chestionar, studenții și-au identificat stilul predominant de adaptare și situațiile în care acesta este așteptat să fie eficace. A fost discutată ascultarea empatică cu menținerea limitelor corespunzătoare cu pacienții și s-au facut jocuri de rol pe această temă. De asemenea, studenții au identificat trei lucruri pentru care erau recunoscători în acea zi. În plus, li s-a recomandat să se bucure de “plăcerile sănătoase” pe care și le doresc. Această sesiune s-a încheiat cu un scurt exercițiu de relaxare care a constat dintr-o perioadă de respirație profundă.
Evaluările făcute de studenți pentru această intervenție au fost pozitive, aceștia subliniind aplicațiile practice care le-au fost oferite și dezvoltarea de aptitudini de mindfulness și adaptare pozitivă la stres.
În ultimul deceniu, studiile au arătat că intervenții de genul celei de mai sus au avut consecințe pozitive asupra studenților participanți în cateva zone legate de sănătate, după cum urmează: 1. sănătate psiho-emoțională îmbunătățită; 2. îmbunătățirea tulburărilor de dispoziție și a stării de singurătate; 3. markeri fiziologici și imunologici îmbunătățiți; 4. o calitate mai bună a vieții; 5. o mai bună conștientizare a stresului, efectelor lui și a modului în care poate fi controlat și 6. o capacitate mai bună de a se adapta pozitiv și a gestiona eficace stresul.
După cum au demonstrat-o studiile de până acum, intervenții relativ scurte pot produce îmbunătățiri evidente ale stării de bine a studenților. Un aspect de care trebuie să țină seama promotorii unor astfel de programe este relativa dificultate de a înrola și reține studenții în asemenea programe extra-curriculare, mai ales pe cei din anii de practică clinică. Intervențiile trebuie să fie scurte, concentrate și, în mod ideal, integrate în anumite programe academice și incluzând mindfulness și strategii de adaptare pozitivă.
Fenomenul expunerii prelungite la condiții de stres, culminând cu starea de burn-out, s-a accentuat nu numai pentru studenții disciplinelor medicale, ci și pentru profesioniștii din sistemele de sănătate.
Conform cercetătorilor, câteva dintre profesiile cele mai expuse stresului și riscului de burnout sunt profesiile medicale, cele de asistent social, polițist, profesor sau a celor care lucrează cu publicul.
Se estimează că aproape 50% dintre medicii americani sufera de burn-out, iar 400 de medici mor anual în SUA prin sinucidere.
Cercetătorii de la Universitatea din Michigan, SUA, au testat ADN-ul a 250 de rezidenți din anul întâi. Acestora li s-au prelevat mostre de salivă pentru a fi examinata lungimea telomerilor – zonele protectoare de la capatul cromozomilor care previn deteriorarea ADN-ului – înainte și după primul an de rezidențiat. Telomerii se scurtează de fiecare dată când celulele noastre se înmulțesc, acționând ca o siguranță la capătul ADN-ului. Când devin prea scurți telomerii, celulele știu că e timpul să se auto-distrugă. Uzura telomerilor joacă, de asemenea, un rol și în procesele de îmbătrânire și este legată de multe boli ale vârstei, inclusiv diabetul, cancerul și bolile cardiace.
Cercetătorii au descoperit că ADN-ul rezidenților din primul an a îmbătrânit de 6 ori mai repede decât era normal. Rezidenții care au lucrat ture lungi au prezentat un risc chiar mai mare. Uzura telomerilor a crescut constant cu numărul de ore lucrate și exponențial pentru cei care au lucrat mai mult de 75 de ore pe săptămână.
Acest studiu s-a alăturat altor studii care au arătat că rezidenții dorm mai puține ore decât înainte – 3 până la 7 ore pe săptămână, în medie – și sunt mult mai puțin activi fizic decât înainte de rezidențiat. Pentru unii dintre aceștia, apare un cerc vicios – orele mai puține de somn duc la o dispoziție mai proastă a doua zi, care la rândul ei duce la un somn mai prost noaptea, care, în timp, poate duce la depresie. Tocmai de aceea, în multe spitale se încearcă deja scăderea numărului de tranziții zi-noapte pe care trebuie să le facă rezidenții, pentru a preveni dereglarea ritmului circadian și problemele de dispoziție.
Mai mult, spitale din țările dezvoltate au început să introducă programe structurate de wellness de câțiva ani buni. Un exemplu grăitor este programul “Echilibru în viață” introdus de Spitalul Universitar Stanford, care a început în 2011, după sinuciderea unui absolvent al rezidențiatului de chirurgie. Acest program le oferă participanților un pachet cuprinzător de resurse pentru a le sprijini starea de bine personală și profesională.
Un program de mentorship le oferă rezidenților juniori șansa să se întâlnească periodic cu rezidenți seniori, participanți și ei la program și cu profesori din cadrul Spitalului Universitar, pentru a putea să-și discute îngrijorările și obiectivele. Cercetări precedente au demonstrat că riscul de depresie e influențat de calitatea interacțiunii profesor-rezident. Din șase în șase săptămâni, rezidenții se întâlnesc și cu un psiholog clinician pentru a împărtăși din experiențele dificile și a discuta probleme personale. De asemenea, rezidenții sunt încurajați să meargă periodic la consultații cu medicii lor de familie și să meargă la dentist.
Tot la Spitalul Universitar Stanford, rezidenții au șansa să participe la grupuri de reflecție cu capelanul Bruce Feldstein. Acesta era medic de urgență când o accidentare la spate l-a obligat să încetinească ritmul. Atunci a realizat că este epuizat. Știa cum se manifesta depresia și, când a realizat că simptomele apar și la el, a hotărât să renunțe la halatul medical și să încerce să aline suferințele emoționalo-spirituale ale pacienților și nu numai, ci și pe cele ale medicilor și asistenților, devenind capelan.
În grupurile de reflecție pe care le organizează cu rezidenții de la Stanford Hospital, Feldstein îi încurajează pe aceștia să vorbească despre situațiile cu care se întâlnesc la spital. Poate e ceva foarte greu de îndurat și nu au cu cine să vorbească, simțindu-se singuri. Un rezident mărturisește că a primit o evaluare negativă de la îndrumătorul lui pentru că a jucat x și o cu un copil care fusese operat pe creier. Altcineva spune că acum câțiva ani a văzut un pacient cu cancer într-o fază terminală și a avut coșmaruri apoi. Săptămâna aceasta a văzut un caz similar și nu a simțit nimic. “Cine se mai identifică cu acest exemplu?” întreabă Feldstein în cadrul discuțiilor. Toți cei prezenți ridică mâna.
Acesta poate fi un semn de detașare emoțională, o posibilă caracteristică a sindromului burnout. Acest fenomen trebuie controlat și redus, atât pentru a apăra starea de sănătate fizică și mintală a profesioniștilor din sănătate, dar și pentru calitatea actului medical și sănătatea pacienților. Studiile arată că burn-out-ul aduce comportamente neprofesioniste și un grad mai scăzut de satisfacție a pacientilor. Când sunt îngrijiți de cadre medicale cu sindrom burn-out, care adesea aduce și un grad scăzut de empatie, pacienții aderă mai puțin la tratament și rezultatele actului medical sunt mai proaste. Rata erorilor medicale crește și ea. Un studiu desfășurat în SUA cu aproape 8000 de chirurgi a arătat că prezența burn-out-ului și depresiei este printre cei mai puternici predictori pentru raportarea de către chirurgi a unei erori medicale majore.
Mirela Mustață – Redactor executiv E-asistent
Surse de documentare:
Effects of a stress management program on third year medical students’ anxiety depression and somatization, Angele McGrady[1], Denis Lynch[1], Julie Brennan[1], Kary Whearty[1], University of Toledo Medical Center, 2017, https://doi.org/10.15694/mep.2017.000044
https://www.mededpublish.org/manuscripts/882
“A toll on doctors” (Povara asupra medicilor), Mandy Oaklander– Povara asupra medicilor – din suplimentul “Mental Health – A new understanding” al revistei Time (editie speciala) – iunie 2019
Stress Management for Medical Students: A Systematic Review Muhamad Saiful Bahri Yusoff and Ab Rahman Esa Medical Education Department, School of Medical Sciences, Universiti Sains Malaysia
https://www.msn.com/en-gb/lifestyle/style/how-job-stress-can-age-us/ar-AAF3RIh?ocid=spartandhp
Sursa foto 1:https://www.fnu.edu/tips-preventing-student-burnout/
Sursa foto 2: https://www.medicalnewstoday.com/articles/318087.php
