Timp aproximativ de lectură: 7 minute

Impactul pe care plasticul îl poate avea asupra corpului uman a devenit o problemă de sănătate publică care preocupă din ce în ce mai mult cercetătorii din domeniul medical.

O serie din ce în ce mai mare de lucrări sugerează că aceste componente din plastic (microplasticul, care are un diametru cuprins între 0,1 și 0,5 mm, și nanoplasticul, cu un diametru mai mic de 0,1 mm) ar putea juca un rol în producerea unei game largi de disfuncții și patologii, mai ales că, potrivit unor studii recente, cantitatea care ajunge în organism este în creștere.

În 2018, o echipă de oameni de știință austrieci a descoperit fragmente minuscule de plastic în probe fecale de la persoane din mai multe țări. De atunci, astfel de particule au fost găsite în sângele uman, precum și în organe, inclusiv plămâni, ficat, rinichi, inimă și chiar creier. De asemenea, au fost găsite în placentă și în laptele matern.

Studiile arată că cele mai frecvente molecule care pătrund în piele sunt microplasticele și nanoplasticele din produsele de exfoliere pentru față și corp, dar și din fibrele hainelor pe care le purtăm. De exemplu, nanoplasticele sunt cele care penetrează stratul cornos al pielii din cauza dimensiunii lor mici, de mai puțin de 0,1 mm în diametru.

Mai recent, un studiu efectuat pe aproximativ 250 de pacienți din SUA, publicat în 2024 în New England Journal of Medicine, a asociat prezența microplasticelor în placa arterială cu un risc mai mare de atac de cord și accident vascular cerebral.

Un alt studiu prospectiv observațional multicentric efectuat în Italia pe un eșantion de 257 de pacienți care au fost supuși unei endarterectomii carotidiene (procedură chirurgicală care îndepărtează depozitele de aterom – plăci de grăsime, colesterol, calciu – din arterele carotide pentru a restabili fluxul sanguin normal către creier și a preveni accidentele vasculare cerebrale) a arătat că compoziția plăcii de aterom care a fost îndepărtată conținea microplastice, polietilenă 58,4%, și clorură de vinil 12,1%. Urmărirea la 34 de luni după operație a arătat că pacienții la care s-au găsit particule de microplastic în placa ateromatoasă aveau un risc mai mare de atac de cord, accident vascular cerebral sau deces din orice cauză.

Pe de altă parte, un studiu publicat în Nature Medicine în 2025 a raportat că creierele persoanelor cu demență aveau cantități mult mai mari de microplastice decât creierele celor fără demență. În studiile efectuate cu țesuturi umane în laborator, s-a constatat că microplasticele declanșează inflamații (baza multor boli cronice), alimentează dezvoltarea cancerului și reduc eficacitatea antibioticelor.

Aceste constatări au tras un semnal de alarmă.

Dar impactul real al microplasticelor asupra sănătății umane rămâne greu de determinat. Una dintre cauze este și că majoritatea cercetărilor de până acum privind efectele microplasticelor asupra sănătății au fost efectuate pe celule umane în plăci Petri sau pe modele animale, cum ar fi șoarecii, mai degrabă decât pe grupuri de oameni. Acest lucru este cauzat, în mare parte, de faptul că cercetătorilor le-au lipsit instrumentele necesare pentru a efectua studii populaționale la scară largă și studii randomizate necesare pentru a stabili orice efecte cauzale definitive.

O parte din complexitatea desfășurării unor studii ale căror rezultate să fie acceptate drept concludente este reprezentată de varietatea acestor componente plastice studiate, care contează foarte mult, deoarece particulele cu proprietăți diferite pot avea efecte diferite.

Atributele fizice, cum ar fi forma lor (de exemplu, fragmente cu muchii ascuțite sau fibre sub formă de ace) și gradul de încărcare cu sarcină electrică cresc probabilitatea de interacțiune și deteriorare celulară.

Unele componente din plastic provin din deșeuri care se dezintegrează; altele rezultă din uzura produselor de zi cu zi, cum ar fi textilele sintetice, anvelopele auto, vopselele, jucăriile, ustensilele și ambalajele.

Compoziția lor nu este mai puțin variată. O gamă largă de polimeri, cum ar fi nailonul și polipropilena, sunt utilizați pentru fabricarea materialelor plastice, împreună cu peste 10.000 de aditivi chimici (dintre care cel puțin 2.400 prezintă un potențial risc pentru sănătate).

Aproximativ 16.000 de substanțe chimice sunt asociate cu produsele din plastic, de la sinteză până la fabricarea produsului final, multe dintre acestea găsindu-se în cantități semnificative în produsele finite. Aceste substanțe chimice pot migra din material, în timp.

Se știe că aproximativ un sfert dintre aceste substanțe chimice prezintă un risc, iar pentru altele riscul este necunoscut din cauza lipsei datelor toxicologice.  Substanțele chimice se pot scurge din articolele din plastic în diferite medii, de exemplu, substanțele chimice care intră în contact cu alimentele se pot scurge din ambalajele din plastic în alimentele care intră în contact cu aceste materiale. Există, de asemenea, multe exemple cotidiene de expunere directă prin piele.

În general, riscurile de contaminare chimică a materialelor din plastic cresc pe măsură ce plasticul se degradează. Riscurile pentru sănătatea umană cauzate de particulele de plastic și de substanțele chimice asociate includ efecte potențial cancerigene, asupra dezvoltării și perturbatoare endocrine.

Mai mult, materialele plastice nu rămân proaspete din fabrică pentru totdeauna. Pe măsură ce circulă în mediu, microplasticele captează contaminanți precum metalele grele, precum și viruși, bacterii și mucegaiuri (cunoscute sub denumirea colectivă de „corona” lor).

O altă problemă cu care se confruntă cercetătorii este stabilirea dozei de microplastice care trebuie administrată subiecților. Până în prezent, spune Juliette Legler de la Universitatea Utrecht din Olanda, dozele asociate cu efecte negative în culturile de celule și în studiile pe animale au fost mult mai mari decât cantitățile susceptibile de a fi găsite în organismele umane vii.

Caracterul complex, costisitor și laborios al acestor măsurători înseamnă că studiile privind consecințele specifice asupra sănătății, cum ar fi, de exemplu, corelația dintre microplasticele din fecale și sindromul colonului iritabil, au fost limitate la câteva zeci de persoane. Pentru a se ajunge la concluzii valide, acest număr ar trebui să fie mult mai mare.

Soluții la aceste obstacole de măsurare au apărut în ultimul timp. De exemplu, un grup de cercetători a conceput o nouă metodă bazată pe laser pentru a determina compoziția microplasticelor fără a deteriora țesutul gazdă. Acest lucru le permite să evalueze mai bine efectul biologic al microplasticelor, precum și să permită reutilizarea probelor de țesut în cercetări viitoare. Este o „schimbare radicală”, spune el, permițând studii care ar fi fost de neconceput cu doar un an în urmă.

Astfel de progrese în cercetare înseamnă că studiile mai ample și mai cuprinzătoare devin în sfârșit posibile. Un grup de cercetători utilizează aceste noi metode pentru a studia 800 de perechi mamă-copil din Belgia și Spania, căutând legături între microplasticele din placentă, urină și sânge și rezultatele pentru sănătate, cum ar fi nașterea prematură și dezvoltarea timpurie a copilului.

Într-un alt studiu, la care participă 100 de femei olandeze, cercetătorii urmăresc microplasticele din praful menajer și din urina participantelor. Aceștia încearcă să înțeleagă cum se compară diferitele surse de particule și dacă anumite obiceiuri de viață, cum ar fi aspiratul mai des, fac diferența.

Oamenii de știință austrieci analizează aceeași problemă în cadrul unui studiu privind „postul de plastic” (în care voluntarii își reduc consumul de materiale plastice timp de o săptămână) pentru a afla cum se modifică cantitatea de microplastice din sângele și scaunul lor.

Ce putem face, individual și colectiv, pentru a reduce impactul plasticului asupra sănătății noastre?

La nivel individual, câteva modalități de reducere a riscului de expunere la componentele din plastic și de introducere a acestora în organism sunt:

 (i) Reducerea utilizării recipientelor din plastic, în special cele de unică folosință. Acestea pot fi înlocuite cu sticle reutilizabile confecționate din alte materiale, pungi din pânză, precum și paie și tacâmuri reutilizabile, (ii) Cumpărarea de îmbrăcăminte confecționată din materiale naturale

cum ar fi bumbacul, mătasea, lâna, (iii) Hainele pe care le spălăm să fie făcute din materiale naturale deoarece apa folosită la spălat preia plasticul din materiale și poate otrăvi solul, cu consecințe asupra faunei sălbatice, naturii și implicit oamenilor, (iv) Promovarea transportului durabil.  Să mergem mai des pe jos, cu bicicleta sau cu mijloacele de transport în comun pentru a reduce cantitatea de plastic produsă de frecarea anvelopelor pe asfalt, care poluează aerul pe care îl respirăm, făcându-ne să inhalăm plasticul produs, care afectează sistemul respirator și nu numai. (v) Să utilizăm cosmetice, pastă de dinți și scruburi care nu conțin anumite componente toxice, cum ar fi polietilena sau clorura de polivinil.

La nivel sistemic, având în vedere că dovezile științifice recente indică o nevoie puternică de politici de atenuare a riscurilor actuale și viitoare pentru ecosisteme și sănătatea umană, tot mai multe organisme care elaborează politici publice iau măsuri. Astfel, în septembrie 2023, Comisia Europeană a adoptat o restricție care va interzice vânzarea de microparticule polimerice sintetice nedegradabile și nesolubile și a produselor care le conțin (cu o serie de derogări, cum ar fi utilizarea în situri industriale). Primele măsuri, care includ interzicerea sclipiciului vrac și a microperlelor, au intrat în vigoare în octombrie 2023.

În planul său, Comisia Europeană a stabilit, de asemenea, un obiectiv de reducere a volumului de microplastice eliberate în mediu cu 30 % până în 2030, comparativ cu nivelurile din 2016. Acest obiectiv a fost stabilit cu referire specifică la emisiile în apele de suprafață. Se preconizează că obiectivul va fi atins prin punerea în aplicare corespunzătoare a Planului de acțiune privind economia circulară 2020.

Toate aceste măsuri, la nivel individual și la nivel sistemic, sunt așteptate să reducă expunerea corpului uman la componente de plastic, cu efecte benefice asupra sănătății noastre.

Mirela Mustață, redactor executiv

Surse de documentare:

1. https://www.eea.europa.eu/en/european-zero-pollution-dashboards/indicators/impacts-of-microplastics-on-health-signal (inclusiv sursa foto)
2. https://www.economist.com/science-and-technology/2025/04/16/microplastics-have-not-yet-earned-their-bad-reputation
3.  Journal of School and University Medicine, Vol. XI, Issue 2, April-June 2024 – EFECTELE PARTICULELOR DE MICROPLASTIC ȘI NANOPLASTIC ASUPRA MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR ȘI A ORGANISMULUI UMAN, Alecsandra Andreea BUDIHOI 1,2,3, *, Valeria POP 4,5,7,
4. Alexandru OZUNU 5,6,7, Monica POPA
5. Sursa foto https://www.phcc.org.nz/briefing/human-health-impacts-plastic-exposure-evolving-evidence-base