– traducere și adaptare a unui interviu al dr. Joe Feuerstein, profesor asociat de medicină clinică la Universitatea Columbia și director medical la două clinici de îngrijiri paliative din SUA.
Fiecare dintre noi, cu atât mai mult, acum, în lumea contemporană, din ce în ce mai îndepărtată de firescul natural al ”marii treceri” cu care erau mult mai obișnuiți strămoșii noștri, și-a pus probabil o serie de întrebări atunci când cineva apropiat își trăia ultimele clipe. Sunt întrebări pentru care niciodată nu ești suficient de pregătit. Oare va fi mai bine îngrijit în spital sau într-un centru de îngrijiri paliative, oare acasă putem și știm cum să-l îngrijim?
Pentru că subiectul este destul de puțin cunoscut, merită aflată perspectiva specialiștilor și urmate sfaturile lor. Un astfel de exemplu este interviul (pentru secțiunea ”Sănătate” a site-ului Medium.com) cu doctor Joe Feuerstein, profesor asociat de medicină clinică la Universitatea Columbia și director medical la două clinici de îngrijiri paliative, despre tema care a reprezentat dintotdeauna una dintre marile spaime ale omului – moartea.
Prin ce este diferit un centru de îngrijiri paliative de un spital obișnuit?
Dr Joe Feuerstein: Îngrijirile paliative (hospice) sunt un serviciu pentru persoanele care se află într-o stare terminală. Cu alte cuvinte, speranța lor de viață este mai mică de șase luni. În Statele Unite ale Americii, acest serviciu este plătit de Medicare.
Un medic va evalua persoana și, pe baza acestei evaluări, dacă medicul consideră că această persoană va trăi evenimentul final în următoarele șase luni, va fi eligibilă pentru internarea într-un centru de îngrijiri paliative.
Într-un spital, care este un centru medical acut, încercăm să tratăm și să vindecăm, în timp ce într-un centru de îngrijiri paliative înțelegem și acceptăm că sănătatea pacienților noștri nu mai poate fi îmbunătățită, dar îi vom ajuta să aibă o bună calitate a vieții.
Noi nu măsurăm constant semnele vitale, așa cum se face în mod obișnuit în spitale, nu recoltăm sânge pentru analize în fiecare dimineață, de exemplu. Nu se întâmplă nimic din toate acestea, pentru că obiectivul nostru este să acordăm timp familiei și pacientului. Noi vrem să oferim pacientului pacea necesară în acest proces de tranziție.
În astfel de circumstanțe, majoritatea pacienților se află fie acasă, fie într-o casă de îngrijire, fie într-un centru de îngrijiri paliative.
Care este diferența dintre căminele care asigură îngrijire și cele de îngrijiri paliative, care sunt localizate, de obicei, în centre medicale?
Centrele de îngrijiri paliative sunt destinate pacienților care sunt mult mai departe în acest proces de tranziție. Amintiți-vă că îngrijirile paliative sunt destinate pacienților care vor muri în următoarele șase luni. Aceștia nu vor fi internați într-un spital pentru șase luni, dar este posibil să fie acolo câteva săptămâni până la sfârșit, mai ales dacă apar probleme de control al simptomelor și pacientul se simte inconfortabil. Pentru că aici este vorba 100% despre confort.
Ce este îngrijirea paliativă și ce fel de medicamente sunt implicate?
Îngrijirea paliativă este o abordare multidisciplinară menită a-i ajuta pe pacienți oferindu-le îngrijirea necesară la sfârșitul vieții.
Practic, o soluție de morfină este varianta cea mai utilizată. Este foarte bună pentru situația în care pacientul are probleme cu respirația, situație care se întâmplă în cazul persoanei care se apropie de sfârșit. Plămânii acesteia nu mai funcționează atât de bine și nivelul de dioxid de carbon începe să crească. Atunci persoana are nevoie mai mare de aer și, în acest caz, morfina este excelentă. Ativan este folosit, de asemenea, pentru agitație, pentru că este necesar să-i menținem calmul și să reducem neliniștea.
Și apoi folosim scopolamina, care este un medicament pentru secreții. În organismul care se închide treptat, secrețiile nu se mai elimină așa cum s-ar face în mod normal. Imaginați-vă că nu puteți respira, sunteți anxioasă, și înconjurată de o mulțime de secreții. Este inacceptabil, așa că pur și simplu avem nevoie de medicamente care să ne ajute cu toate astea.
Și celălalt lucru este că, dacă familia este într-adevăr în incapacitatea de a face față nevoilor de îngrijire a pacientului acasă, centrul de îngrijiri paliative ar putea fi răspunsul.
La ce ar trebui să se aștepte familia de la serviciile de îngrijiri paliative interne?
Trebuie să ne asigurăm că familia este capabilă să ofere servicii de îngrijiri paliative adecvate și atunci când nu suntem prezenți. De aceea, în casă există o cutie cu medicamente securizată și instruim familia cu privire la modul de administrare a acestora.
Asistentele din centrul de îngrijiri paliative al spitalului vin de două ori pe săptămână pentru a evalua pacientul, iar apoi avem asistenți de sănătate la domiciliu, care vor veni să-i facă baie și duș. Avem consiliere spirituală și psihologică și asistent social, deoarece acest lucru este în mod evident foarte dificil și există multe probleme de dinamică socială prin care oamenii trec. Avem, de asemenea, consiliere în legătură cu moartea – timp de un an de la decesul persoanei, familia poate primi în continuare ajutor din partea asistenților sociali și a consilierilor spirituali pentru a face față pierderii.
Ne puteți face o imagine a procesului de a muri, pentru, să spunem, ultimele trei luni de zile?
Prima perioadă durează de fapt de 90 de zile și acum se manifestă multe emoții.
În primul rând, o mulțime de dinamici familiale pot fi foarte încordate, din motive clare. Pe de o parte, există frică și anxietate cu privire la ceea ce se va întâmpla. Pe de altă parte, dacă au existat probleme înainte, acesta este probabil unul dintre cele mai mari teste de stres pentru familie. Dacă există probleme de dinamică în cadrul familiei, acum ele se pot vedea.
De obicei, manifestarea principală a pacientului este somnolența. Somnul trece de la o perioadă mai normală de șase sau opt ore la 16 sau 18 ore. Deci, în cea mai mare parte a timpului, pacientul doarme.
O mulțime dintre pacienți vor avea zile mai bune spre sfârșit. Nu se întâmplă la toți, dar am văzut asta de destul de multe ori.
Și este cu adevărat un lucru minunat, pentru că oferă anumite oportunități familiei, Și, deși nu sunt psiholog, pot să spun că plecarea poate fi magistrală.
Puteți descrie ultimele 24 de ore din viața unui pacient? Ce este diferit față de ce vedem în filme și la TV?
Spre deosebire de ce vedem în filme, moartea reală este un proces mai lent și, de cele mai multe ori, oamenii nu vorbesc chiar până la sfârșit.
Preponderentă este somnolența despre care am vorbit. Uneori s-ar putea ca pacientul să geamă din cauza a ceea ce numim agitație terminală, dar, în cea mai mare parte a timpului, literalmente, pacientul devine doar din ce în ce mai liniștit, din ce în ce mai slăbit.
Respirația devine mai puțin profundă, pacientul nu se mai manifestă verbal și nu mai răspunde la niciun stimul. Dacă trecerea se întâmplă în spital, puteți vedea cum nivelul oxigenului începe să scadă, iar semnele vitale încep să se diminueze.
Pentru unii trecerea este liniștită, în timp ce alții vor avea din ce în ce mai multe probleme de respirație – nevoia de oxigen, care hrănește anxietatea și agitația – cea pentru care avem nevoie de medicația adecvată. Dacă trecerea este liniștită și ușoară, atunci doar urmărim acest proces al tranziției. Este, de fapt, un lucru foarte blând.
Vi se întâmplă ca unii membri ai familiei să spună că a fost o onoare profundă să fie cu persoana dragă în momentul sfârșitului vieții ei?
Atunci când este o trecere ușoară, oamenii spun multe astfel de lucruri. Pentru că aceasta este cea mai frumoasă tranziție și ceva foarte natural, prin care toată lumea va trece. Nu este un lucru înfricoșător. Este o tranziție la altceva.
De fapt, pentru că și eu sunt o persoană cu convingeri religioase, atunci când trebuia să intru să văd pe pacient și acesta moare, mereu pun mâna pe mâna lui și spun: „Mergi în pace”. Este un lucru sfânt, și care este frumos, atunci când este făcut corect.
Partea cea mai importantă a perioadei de tranziție este să fie cineva în preajmă. La fiecare pacient, când mi se spus că a murit, vreau să știu: a fost pașnic, a fost prezentă familia? Convingerea mea este că nimeni nu ar trebui să moară singur, dacă este posibil. Dacă o persoană iubită este prezentă, chiar dacă moartea se petrece într-un șopron, nu ești singur.
Aveți sfaturi pentru aparținătorii care trec prin asta și care se simt secătuiți de experiența prin care au trecut?
Aș spune doar că ar trebui să apeleze la serviciile de îngrijiri paliative cât mai devreme, pentru că asistenții noștri sunt oameni buni și capabili să vă ajute să gestionați aceste emoții. Ei încearcă să facă din acest proces un proces unul blând și plin de tandrețe. Ei încearcă să facă dintr-o experiență prin care fiecare dintre noi va trece una cât mai pașnică și cât mai puțin traumatizantă. Aceasta este ceea ce ar trebui să fie întreaga experiență a serviciilor paliative atunci când ele se fac corect. Acest lucru se întâmplă tuturor. Nu vă speriați.
Mirela Mustață, Redactor Executiv E-Asistent, Traducere și adaptare după interviul cu dr. Joe Feuerstein, profesor asociat de medicină clinică la Universitatea Columbia și director medical la două clinici de îngrijiri paliative, publicat în Medium.com, în august 2018.
sursa foto 1: https://www.stjoeschipfalls.org/
sursa foto 2: https://www.hospiceuk.org/
