Care credeți că este motivul pentru care Organizația Mondială a Sănătății a dedicat anul 2020 asistenților medicali și moașelor?

Contextul este creat de  celebrarea a 200 de ani de la nașterea celei care este fondatoarea asistenței  medicale moderne. Florence Nightingale a pus bazele primei școli de îngrijiri de sănătate bazată pe știință – Școala Nightingale – de la Spitalul St. Thomas din Londra, în anul 1860. ”Doamna cu lampa”, după cum a fost numită de soldații pe care-i îngrijea, continuă să inspire asistentele medicale din întreaga lume, prin exemplul său de dăruire în munca de îngrijire a oamenilor și prin spiritul său inovativ.

În multe țări, cum este și cazul nostru, asistenții medicali  și moașele constituie mai mult de 50% din forța de muncă din sănătate. Tocmai de aceea, prin competențele și abilitățile profesionale pe care le dețin, ei joacă un rol important în furnizarea serviciilor de sănătate.

La nivel internațional, dar și la nivel național, vorbim de calitatea îngrijirilor de sănătate, despre siguranța pacienților, vorbim despre facilitarea accesului la servicii de sănătate și reducerea inegalităților existente, vorbim despre optimizarea utilizării resurselor în serviciile de sănătate, toate acestea, în condiții de cost-eficacitate și utilizând cele mai bune dovezi.

Scopul propus la nivel global este îmbunătățirea stării de sănătate a populației. De aceea, soluția este implicarea și acțiunea responsabilă a tuturor actorilor instituționali și a specialiștilor, pentru atingerea obiectivelor propuse.

Eu văd această decizie ca o împuternicire, o valorizare și o recompensare,  dar,  în același timp,  și ca o responsabilizare  a personalului din îngrijirile de sănătate pentru a se forma continuu și  a se  implica mult mai mult în furnizarea serviciilor de sănătate de calitate.

 

Ce credeți că poate să facă un membru al filialei pentru a contribui și a simți cu adevărat că participă la celebrarea acestui an aniversar?

Asistenții medicali și moașele ar trebui să fie mândri și să își unească forțele pentru schimbare. În 2020, ei pot face acest lucru cu putere și încredere suplimentară, știind că este anul lor și că organizațiile din întreaga lume susțin aceste profesii.

În mod concret, asistenții medicali pot participa la acele evenimente care vin să aducă recunoaștere profesiei și să le pună în valoare munca. Pot participa la diferitele campanii dezvoltate pe rețelele de socializare, unde-și pot împărtăși experiențele cu alți colegi.

Pot lua decizia să-și îmbunătățească și să-și dezvolte competențele participând la cursuri de educație continuă sau de specializare și, nu în ultimul rând, putem celebra această recunoaștere prin însuși modul în care ne desfășurăm zi de zi activitatea, prin modul în care ne respectăm profesia și pe noi ca profesioniști.

 

Pe pagina Casei Regale a Regatului Unit al Marii Britanii, ducesa de Cambridge a adresat, înainte de debutul acestui an aniversar, o scrisoare deschisă moașelor din regat în care afirmă, printre altele ”Nu cereți laude sau recunoaștere, dar, în schimb, continuați fără încetare munca voastră (…), continuați să demonstrați că, în ciuda măiestriei tehnice și progreselor medicinei moderne, relațiile inter-umane și actele simple de bunătate sunt uneori cele mai importante”. Care credeți că este ponderea acestor aspecte interumane în activitatea moașelor și asistentelor medicale de neonatologie din România și cât de mult contează ele, în opinia dumneavoastră?

Acest mesaj nu este întâmplător. Campania  globală  Nursing Now, lansată  în colaborare de către Organizația Mondială a Sănătății și de International Council of Nurses în anul 2018, s-a desfășurat sub înaltul patronaj al ducesei de Cambridge – Kate Middleton. A fost o campanie care-și propunea, printre altele, să-i încurajeze pe asistenții medicali și pe moașe să participe activ la elaborarea politicilor de sănătate și să-i stimuleze să se implice în funcții de conducere.

Deși acest mesaj din scrisoarea la care faceți referire este orientat spre activitatea moașelor, eu îl percep ca o pledoarie pentru recunoașterea acelor calități care definesc profesiile din îngrijirile de sănătate, în esență profesii vocaționale.

Dincolo de toate calitățile care stau la baza profesiilor de asistent medical și moașă, curajul de a ne asuma riscuri, respectarea angajamentelor, perseverență până la finalizarea sarcinii, persuasiune și toate competențele cerute de profesie, noi suntem, în primul rând, oameni care îngrijesc alți oameni.

În aceste profesii modul în care interacționezi cu ceilalți contează. Dacă nu iubești ceea ce faci, dacă nu o faci cu dăruire, cineva are de suferit. Da, cred că mesajul ducesei de Cambridge surprinde calitatea relațiilor inter-umane și actele simple de bunătate drept elemente importante care fac diferența dintre un profesionist și un profesionist cu adevărat dedicat.

 

În același articol este menționat și faptul că una dintre devizele fondatorului nursingului modern – Florence Nightingale – a fost ”atribui succesul meu faptului că nu mi-am găsit niciodată scuze și nu am acceptat scuze”. În ce măsură credeți că asumarea responsabilității (a nu-ți găsi scuze, a accepta ce poate fi îmbunătățit) este important în activitatea unei asistente medicale sau moașe? Poate fi o astfel de deviză crucială pentru a produce îmbunătățiri structurale în profesie?  

Cred că Florence Nightingale ne transmite peste veacuri  că în orice situație, profesională sau  personală, de noi depinde ce decizie luăm, care este atitudinea pe care vrem să o abordăm, ce oferim celor din jurul nostru și ceea ce dorim să primim.

Dacă facem mereu lucrurile într-un anumit fel și rezultatele sunt mereu altele decât ne dorim, am putea învăța că, în loc să ne plângem de milă, cel mai bine ar fi să căutăm soluții. Iar soluțiile cele mai bune vin din noi, nu de la alții. Până nu înțelegem că în fiecare dintre noi stă puterea de a face lumea mai bună, că în fiecare zi putem face mici (sau mari) schimbări pozitive, la locul nostru de muncă, problemele vor continua să ne copleșească, ne vom simți lipsiți de energie, iar munca noastră nu ne va aduce bucurie. Cred că fiecare dintre noi poate învăța ceva din această deviză a lui Florence Nightingale.

 

În contextul acestei discuții despre asumarea responsabilității, vedem uneori știri negative legate de activitatea unor membri ai corpului medical. Pe de altă parte, percepția mea este că în rândul profesioniștilor din sănătate nivelul frustrării pentru această presă negativă (care recurge la generalizări uneori) este destul de ridicat. Care credeți că este cauza principală a acestei situații și cum poate fi ea gestionată pentru a nu submina și mai mult încrederea personal medical-pacient?

De ceva vreme, asistăm la un adevărat interes al presei pentru sistemul de sănătate și, de cele mai multe ori, informațiile prezentate sunt negative.  

Trecând peste simplificarea nepermisă (nimic în medicină nu este alb sau negru) și generalizarea contraproductivă (toți medicii și asistenții medicali sunt băgați în aceeași oală), imaginea publică negativă privind activitatea unor membri ai corpului medical, mai mult sau mai puțin probată, are un impact negativ asupra stimei de sine la nivelul întregului corp medical, asupra dezvoltării identității profesionale. Toate acestea, pe lângă toate problemele din sistem (vezi lipsa de personal, volumul foarte mare de muncă, încărcarea cu sarcini, oameni care nu au o cultura  de sănătate de bază, care cred că totul li se cuvine, oricând și oricum), duc la o adâncire a prăpastiei dintre pacienți și personalul medical. De aici vine, pe de o parte, nemulțumirea, neîncrederea și frustrarea pacienților, pe de altă parte, frustrarea, de-motivarea și blazarea personalului medical.

De cele mai multe ori, aspectele profesionale favorabile ale muncii asistenților medicali rămân invizibile, în general, dar și în mass-media, parțial ca urmare a poziției dominante a profesiei de medic, parțial pentru că aspectele pozitive sunt puțin interesante pentru jurnaliști.

Tocmai de aceea eu cred că pentru a-și îmbunătăți imaginea publică și pentru a obține o poziție mai puternică în sistem și în societate, asistenții medicali trebuie să-și crească vizibilitatea.

Acest lucru ar putea fi realizat prin rezultatele unui bun program de educație continuă și printr-un mediu de muncă care încurajează asistenții medicali să performeze. Mai mult, asistenții medicali ar trebui să utilizeze mai bine pozițiile strategice, cum ar fi cele de management, să-și crească competențele de comunicare terapeutică, să-și asume poziția de manager de caz, poziția de educator de sănătate și să-și folosească profesionalismul pentru a arăta publicului ce implică cu adevărat munca lor. Nu este nevoie de jurnaliști pentru a ne demonstra calitățile profesionale. Este de ajuns să ne facem cu profesionalism treaba și fiecare pacient va ști să facă diferența între ce prezintă mass media și experiența sa personală.

Sunt și foarte multe aprecieri din partea colegilor asistenți medicali și moașe, din partea medicilor și a managerilor din spitale, din partea pacienților, iar anul acesta vom face publice multe dintre aceste mesaje. De șapte ani organizăm concursul “Premiile de excelență”, deci primim foarte multe recomandări pentru echipele înscrise în concurs.

De asemenea, pentru promovarea rezultatelor în profesie, în cadrul filialei am dezvoltat această revistă – e-Asistent, care are exact acest scop: să fie o tribună unde rezultatele de excepție ale colegilor noștri să poată fi spuse, arătate și cunoscute.

 

Cum propuneți să încheiem acest interviu?

În modul cel mai plăcut posibil.

Să ne dorim la mulți ani, la multe realizări personale și profesionale, multă sănătate și putere de muncă!

 

A consemnat Mirela Mustață – redactor executiv e-Asistent