Transmitere pe calea aerului?

 

Poate părea surprinzător, dar subiectul căilor de transmitere a virusului este încă controversat. Astfel, la sfârșitul lunii martie, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) spunea că există dovezi insuficiente că virsul se poate transmite pe cale aeriană, cu excepția câtorva contexte medicale, precum procedurile care generează aerosoli, intubarea, de exemplu. Există experți care nu sunt de acord cu această poziție. Deoarece asigurarea unei protecții corespunzătoare pentru personalul medical, în special, dar și pentru publicul larg, depinde de această ipoteză, validarea ei este deosebit de importantă.

În acest context, este bine de știut că oficialii de sănătate publică, când afirmă că nu există suficiente dovezi că virusul se transmite pe cale aeriană, se referă la transmiterea prin aerosoli cu diametrul mai mic de 5 microni. În același timp, se crede că particulele mai mari “călătoresc” distanțe mai mici înainte de a cădea la sol sau pe alte suprafețe.

Mulți experți atrag însă atenția că diferențierea dintre aerosoli și particule nu este utilă deoarece mărimea lor poate varia în mod substanțial. În spațiile închise, particulele se pot acumula în timp sau pot fi transmise la distanțe mai mari. După cum spune virusologul Dr. Julian Tang de la Universitatea din Leicester, e mai probabil ca aerosolii să fie produși în timpul vorbitului și respiratului și să prezinte un risc mai mare decât în cazul strănutului sau tușitului.

De asemenea, se pune și problema viabilității virusului (cât timp rămâne activ) în aer sau pe anumite suprafețe. Conform unui studiu publicat pe 17 martie 2020 în New England Journal of Medicine, SARS-CoV-2 poate trăi în aer și pe diverse suprafețe de la câteva ore până la câteva zile.  Studiul a arătat că virusul este viabil până la 72 ore pe suprafețe de plastic, 48 de ore pe oțelul inoxidabil, 24 ore pe carton și 4 ore pe cupru. El este detectabil în aer timp de 3 ore.

 

Transmițătorii tăcuți

 

Cea mai mare preocupare a experților îi privește pe purtătorii asimptomatici ai virusului. Un studiu desfășurat în 375 de orașe din China arăta că, în timp ce purtătorii asimptomatici sunt doar 50% la fel de contagioși precum cei simptomatici, primii au fost sursa de infectare a 80% din cazurile documentate. Mai mult, un alt studiu efectuat cu pacienți chinezi a arătat că încărcătura virală a pacienților asimptomatici este, de fapt, aceeași cu a celor simptomatici, nu 50% din aceasta.

Tocmai de aceea, odată cu apropiata relaxare a restricțiilor, este cu atât mai important ca membrii publicului larg să poarte măști cât de mult posibil, indiferent dacă au simptome sau nu.

 

Cazurile nediagnosticate și o posibilă explicației a variației relativ mari a ratei mortalității între diversele țări

 

Dacă analizăm procentajul de decese din totalul cazurilor confirmate în SUA și EU, există o variație de la 1% la 13%. În SUA, rata mortalității cauzată de gripa sezonieră, ea însăși o infecție virală, este estimată la 0.1% sau mai puțin.

Variația de la 1% la 13% pe care o regăsim uitându-ne la diversele țări din UE și SUA nu pare a depinde de distribuția populației pe grupe de vârstă, care este mai degrabă uniformă pentru toate aceste țări. Cu excepția unor cazuri extreme, variația pare a fi explicată, de fapt, de formula de calcul, mai exact, cum sunt luate în calcul numărul cazurilor acute și numărul total al cazurilor active. Acești doi parametri pot fi influențați, în mare măsură, de protocoalele de testare, care poate duce la schimbarea proporției cazurilor acute.

Estimarea cât mai precisă a ratei mortalității este de o importanță deosebită pentru guverne, chemate să decidă când și cum vor relaxa restricțiile impuse până acum. Și, totuși, o estimare cât mai precisă a ratei mortalității este foarte greu de realizat, atât timp cât nu se poate estima numărul cazurilor nediagnosticate, care ar trebui să fie luat în calcul și el în numitorul formulei – dat fiind că rata mortalității este egală cu numărul de decese cauzate de COVID-19 împărțită la numărul total estimat de cazuri. De notat că există numeroase raportări în diverse țări care arată un număr important de cazuri nediagnosticate.

În acest context, CNN a difuzat de curând o știre despre o testare pe baza unui eșantion reprezentativ în Santa Clara County din SUA. Această testare a arătat că rata de infectare a populației este 2.49-4.2%. Aceasta înseamnă că, în total, între 48 000 și 81 000 de persoane ar fi infectate în Santa Clara County. Luând o medie de 65 000 de infectări și cele 95 de decese COVID în comunitate, cercetătorii au estimat o rată a mortalității de 0.15% față de 4.8%, conform metodologiei de calcul care folosește numărul de decese și îl împarte (doar) la numărul de cazuri confirmate.

Concluzii similare sunt aduse și de un studiu din New York City, care a folosit testarea pe baza de anti-corpi. Acesta a arătat o rată de infectare de 20%. Considerând populația totală a New York-ului de 8.4 milioane locuitori, numărul total de cazuri ar fi circa 1,7 milioane. Cu un număr de decese de 11 400, în New Yok, în mijlocul lunii aprilie, rata mortalității ar fi de 0.67%.

 

Testele cu rezultate fals-negative

 

Se estimează că până la 30% dintre persoanele testate pentru COVID-19 sunt declarate ca fiind negative pentru prezența virusului, deși ele sunt purtătoare (rezultate fals-negative). Un motiv ar fi modul în care se administrează testul, ratându-se locurile din cavitatea nazală unde virusul este cel mai probabil să se adăpostească temporar.

O lucrare încă în proces de finalizare, menționată în the Mayo Clinic Proceedings, arată că chiar și o rată de 10% de teste fals-negative este importantă, mai ales în cazul testelor efectuate personalului medical. Într-un asemenea scenariu, pacienții și colegii celor cu rezultate fals-negative la testare au fost expuși în mod inutil. De exemplu, în SUA sunt aproape 4 milioane de medici, asistenți medicali și alt personal medical clinic care intră în contact direct cu pacienți.  O rată de rezultate fals-negative de 10% înseamnă că 40 000 de cadre medicale infectate au interacționat cu pacienți. În aceste condiții, este cu atât mai important ca personalul medical să poarte măști în toate contextele clinice, inclusiv în timpul interacțiunii cu colegii.

 

 

Testele pentru depistarea anticorpilor și așa numitul “pașaport de imunitate”

 

Anumite guverne și autorități de sănătate publică au sugerat introducerea testării pe scară largă pentru depistarea anticorpilor, prezență care ar indica că acele persoane sunt imune și pot, deci, călători sau se pot întoarce la muncă. Această abordare nu ia, însa, în calcul complexitatea acestei problematici.

Organismul răspunde inițial unei infecții virale printr-un răspuns inerent și ne-specific. Acesta este urmat de un răspuns adaptativ care presupune crearea de anticorpi specifici care atacă virusul. Răspunsul adaptativ produce și celule T. Acestea sunt o categorie de celule sanguine albe care recunosc și elimină celulele infectate.

Acest răspuns adaptativ combinat poate elimina virusul din organism. Dacă este destul de puternic, poate preveni îmbolnăvirea severă sau reinfectarea.

OMS citează 15 studii existente la data de 24 aprilie care aduc dovezi cu privire la existența unui răspuns adaptativ bazat pe anticorpi și la faptul că majoritatea celor care s-au vindecat au anticorpi față de COVID19. Pe de altă parte, tot OMS indică că nu există studii (nota autorului – la data de 24 aprilie) care demonstrează că prezența anticorpilor conferă imunitate, la oameni, în fața unei eventuale reinfectări.

Este important ca testele de depistare a anticorpilor să măsoare și nivelul acestora, deoarece s-ar putea ca protecția să fie asigurată doar în cazul existenței un nivel minim de anticorpi. Multe dintre testele pentru anticorpi existente acum nu sunt cantitative, ci doar indică existența sau nu a anticorpilor.

Entuziasmul actual pentru testele de anticorpi se bazează pe ipoteza că infectările precedente ne protejează împotriva reinfectării. Aceasta este și baza abordării cunoscute sub numele “imunitate colectivă”. În timp ce acest lucru este considerat probabil, nu există nicio certitudine cu privire la cât durează această protecție și cât este de eficace.

 

Vârsta și mortalitatea – prevalența cazurilor

 

Acesta este un element important, în special în acest moment, când sunt pregătite planurile de relaxare a restricțiilor pentru reluarea activitătii economice.

The Centre for Disease Control (CDC) – Centrul de control al bolilor din SUA – a prezentat următoarele date recente pe site-ul instituției, pe baza a 2449 de cazuri confirmate:

Grupa de vârstă	Rata spitalizării (%)	Admisia la ATI (%)	Rata de deces (%)
0-19	1.6-2.5	0	0
20-44	14.3-20.8	2.0-4.2	0.1-0.2
45-54	21.2-28.3	5.4-10.4	0.5-0.8
55-64	20.5-30.1	4.7-11.2	1.4-2.6
65-74	28.6-43.5	8.1-18.8	2.7-4.9
75-84	30.6-58.7	10.5-31.0	4.3-10.5
≥ 85	31.3-70.3	6.3-29.0	10.4-27.3

Astfel, datele indică că, dacă ar fi să alegem o grupă de vârstă care ar trebui să se întoarcă la muncă, aceasta ar fi grupa de vârstă <55 ani, care are o rată a mortalității foarte scăzută in cazul infectării. Cu alte cuvinte, infectarea prin transmitere de la persoană la persoană în cadrul acestui grup nu ar crește semnificativ rata mortalității. Iar numărul de infectări poate fi redus, dacă se poartă măști la locul de muncă.

Se pune totuși problema infectării altor membri ai gospodariei, precum bunicii. Totuși, aici ar putea ajuta purtarea măștilor și acasă, chiar dacă ar fi neconfortabilă.

Legat de prevalența infectării în funcție de vârstă, datele CDC din SUA arată, pentru SUA, că există o variație foarte mică cu vârsta, prevalența infectării variind cu numai câteva procente (de la 15% la 18%) pentru un interval de vârstă de la 30 la 70 ani. Grupa de vârstă sub 20 de ani conta, în datele CDC, pentru mai puțin de 5% din cazuri. Trebuie, totuși, remarcată sub-estimarea semnificativă a prevalenței din cauza numărului de cazuri nediagnosticate, care este considerat mare.

 

Căminele de bătrâni

 

Numărul crescut de cazuri și rata mare a mortalității în căminele de bătrâni sunt o problemă la nivel mondial. Creșterea exponențială a riscului în cazul persoanelor în vârstă și importanța comorbidităților sunt deja bine cunoscute.

La mijlocul lunii aprilie, ministrul canadian al sănătății anunța că datele arată că aproximativ 50% din decesele cauzate de COVID-19 în Canada sunt legate de căminele de bătrâni. Acest lucru cere raportarea separată a deceselor cauzate de COVID-19 în rândul persoanelor din căminele de bătrâni.

În SUA, se estimează că aproximativ 1,5 milioane de persoane locuiesc în căminele de bătrâni. Totuși, nu există încă date la nivel național cu privire la incidența și mortalitatea COVID în rândul acestei categorii. Jumătate dintre rezidenții căminelor de bătrâni au peste 85 ani, iar 35% au între 75 și 84 ani. Astfel, căminele de bătrâni au o colecție de persoane din categoria de risc hiper crescut chiar și doar din cauza vârstei, ca să nu mai vorbim și despre existența unor comorbidități.

Până acum, datele din SUA au arătat o capacitate de testare limitată pentru rezidenții și îngrijitorii lor din căminele de bătrâni. În plus, în multe state există recomandări, pe care căminele de bătrâni au continuat să le aplice, de a permite continuarea șederii în facilitatea respective, atât a rezidenților pozitivi la COVID19, cât și a acelora care se întorc de la spital, chiar dacă izolarea lor poate fi problematică. De asemenea, screening-ul pentru coronavirus făcut în rândul personalului nu este întotdeauna eficace, având în vedere rata mare de rezultate fals-negative, ceea ce face ca în destule cazuri infectarea să fie descoperită când persoana respectivă a avut deja contact cu multe alte persoane și a transmis virusul.

În Canada, la mijlocul lunii aprilie, erau raportate 780 de morți și 26 000 de cazuri confirmate.  Ministrul sănătății a indicat că aproximativ 50% dintre decese au fost legate de rezidența în căminele de bătrâni. Ca urmare, dacă luăm în calcul 390 de decese pentru grupa de vârstă cu media de 85 ani, vârsta medie a rezidenților din căminele de bătrâni, precum și rata mortalității de 25% pentru această grupă de vârstă, putem calcula numărul de infectări în căminele de bătrâni.

Dacă calculăm apoi rata ajustată a mortalității la nivel național, eliminând atât numărul de decese, cât și numărul de cazuri confirmate în rândul rezidenților din căminele de bătrâni, ajungem la o rată a mortalității de ca 1.6%, în loc de 3%. Dacă luăm în calcul și numărul de cazuri nediagnosticate, este foarte probabil ca rata mortalității să fie, de fapt, sub 1%.

Astfel, tot mai mulți specialiști spun că pandemia e provocată de o boală foarte contagioasă, dar care se poate manifesta moderat și asimptomatic. Aproximativ 99% se vindecă, poate chiar mai mulți, deși, într-adevăr, problemele reziduale nu sunt încă bine cunoscute. Rata precisă a mortalității nu este cunoscută nici  ea, dar limita superioară pare a fi la 1-2% dacă o raportăm la numărul de cazuri confirmate, dar e probabil mult mai mică, dacă luăm în calcul subestimarea numărului total de cazuri ca urmare a cazurilor nediagnosticate.

 

Mirela Mustață, Redactor executiv e-Asistent.ro

 

Traducere și adaptare după:

“Pandemic Perspective” din International Health News, numarul 307 din mai 2020, editor Dr. William R. Ware

https://www.worldometers.info/coronavirus/

https://hub.jhu.edu/2020/03/20/sars-cov-2-survive-on-surfaces/

Sursa foto: https://theglobalherald.com/coronavirus-death-toll-passes-1000-and-its-officially-named-covid-19/286508/