Teoriile conspirației sunt generate de orice eveniment sau fenomen care induce stres sau produce o perturbare în societate, deoarece oamenii caută explicații imediate pentru lucrurile pe care nu le pot explica la un moment dat.
Convingeri de genul ” coronavirusul a fost creat și răspândit în mod intenționat” sau ” amenințarea Covid-19 a fost exagerată pentru a-l afecta pe președintele Trump” sunt foarte răspândite (aproximativ 30% dintre cetățenii americani cred în ele).
Astfel de convingeri sunt cele care proliferează în condițiile erodării încrederii în știință și în autoritățile guvernamentale și acolo unde au loc polarizări ideologice evidente. În astfel de contexte, oamenii de știință sunt din ce în ce mai atacați pe rețelele de socializare de către teoreticienii conspirației, trolii umani și marionetele lor robotice, în încercarea de a discredita știința. De asemenea, experții în sănătate se pot confrunta cu amenințări cu moartea din cauza neîncrederii în Covid-19. La fel de grav, astfel de convingeri pot amenința sănătatea publică, cum ar fi exemplul oamenilor care nu vor purta măști în caz de pandemie sau care vor refuza vaccinarea împotriva bolilor mortale.
În astfel de situații, pentru cei care propagă și aderă la aceste teorii, ”cei care suferă de pe urma bolilor infecțioase, de exemplu, sunt mai puțin importanți”, spune doctorul Ryan McNamara, Cercetător asociat la Universitatea din Carolina de Nord, Chapel Hill.
Joseph Uscinski, Profesor dr. asociat de științe politice la Universitatea din Miami consideră că, „într-o măsură mai mare sau mai mică, cu toții avem o pre-dispoziție de a privi evenimentele și circumstanțele ca fiind produsul conspirațiilor”. În plus, „dacă această pre-dispoziție este foarte puternică, atunci vom căuta explicații într-o conspirație sau alta. Ca regulă, aceste explicații vor acuza oamenii care deja nu ne plac”.
În fapt, „conspiraționismul” nu este ceva nou. Atât mișcările antisemite din Europa cât și fondarea SUA s-au sprijinit pe astfel de teorii ale conspirației.
Dar, ce este de fapt o teorie a conspirației? Foarte pe scurt, o conspirație este un aranjament secret dintre doi sau mai mulți oameni cu scopul de a câștiga putere politică sau economică.
„O teorie a conspirației”, spune Joseph Uscinski, „este o percepție bazată pe acuzații asupra unui grup mic de oameni puternici care lucrează în secret pentru propriul lor beneficiu și împotriva binelui comun și într-un mod care subminează regulile noastre fundamentale de bază împotriva forței și fraudei; această percepție nu a fost încă verificată de experții din domeniu, ci se bazează pe date și metode aflate la îndemâna oricui”.
O astfel de „teorie” poate începe cu nimic altceva decât suspiciuni vagi care în cele din urmă se dovedesc a fi adevărate sau nu … ori a căror validitate nu este niciodată cunoscută.
Aceste ”teorii” se diferențiază de mituri (povești fără legătură cu realitatea, legate de supranatural, care rezistă de-a lungul mileniilor), înșelăciuni (adesea absurde, sau amuzante) și dezinformare (foarte prezentă în ultimul timp). ”Teoriile” pot fi susținute de fapte false (”fake news”), dar doar acestea sau dezinformarea nu pot crea o teorie a conspirației.
De ce ajung oamenii să creadă în teoriile conspirației?
Cei doi autori ai cărții ”American Conspiracy Theories” (Teoriile americane ale conspirației), Joseph Uscinski și Joseph Parent consideră că există un continuum în ceea ce privește aderența oamenilor la teoriile conspirației pe care ai o numesc „dimensiunea conspirației”, care merge de la cei care nu cred niciodată în ele, până la cei care suspectează o conspirație din spatele tuturor situațiilor, în timp ce cei mai mulți dintre noi ne situăm, de fapt, undeva la mijloc.
Profilul pe care ei îl fac persoanei predispusă să creadă în aceste teorii indică puține diferențe între bărbați și femei, între ideologii, rase sau între oamenii religioși și nereligioși. Totuși, oamenii fără studii superioare și oamenii mai săraci sunt mai predispuși să creadă în teoriile conspirației. De asemenea, deși nu sunt persoane izolate social, sunt în general oameni care împărtășesc aceleași convingeri cu familia sau prietenii.
Dacă profilul sociologic este mai ușor de indicat, cel psihologic este mai greu de conturat. Totuși, potrivit unui studiu realizat de nouă cercetători care au publicat o lucrare la începutul acestui an în Harvard Kennedy School Misinformation Review, trei factori psihologici arată o mai mare predispoziție și anume, respingerea opiniilor experților, perceperea evenimentelor majore ca fiind produsul conspirațiilor și motivarea prin diferite ideologii. Pe de altă parte, cercetări ample au arătat că toți avem tendința de a prelua informațiile care confirmă convingerile noastre și să respingem conștient sau inconștient informațiile care nu se potrivesc acestora.
Rob Brotherton, doctor în psihologie la Colegiul Barnard, menționează în cartea sa ”Suspicious Minds: Why We Believe Conspiracy Theories” (Mințile suspicioase: De ce credem teoriile conspirației) faptul că noi ”nu suntem pe deplin în măsură să controlăm dacă și în ce mod preia creierul nostru informațiile noi și ce facem cu ele sau cum gândim”. Conform opiniei autorului, aceste teorii ale conspirației ”rezonează cu unele dintre prejudecățile și circuitele rapide prezente în creierul nostru și intră în rezonanță cu unele dintre cele mai profunde dorințe, temeri și presupuneri pe care le avem despre lume și oamenii din ea”. Conform acestuia, „toți suntem în mod natural adepți ai teoriei conspirației”. În același timp, „el leagă predispoziția către teoriile conspirației de alte trăsături de personalitate, induse parțial de presupunerile acelei persoane cu privire la modul în care funcționează lumea, dacă ea crede că ceilalți încearcă sau nu să o înșele și dacă consideră întotdeauna că există ceva dincolo de ceea ce este chiar în fața ochilor”. Atunci când noi credem ceva anume, ”convingerea noastră nu ni se pare că este produsul unei ideologii nedefinite pe care o îmbrățișăm; ea ni se pare ceva corect, independent de preferințele noastre”.
Sentimente precum anxietatea, înstrăinarea, paranoia sau pierderea controlului sunt cele care, potrivit lui Uscinski și Parent, pot duce la gânduri conspirative. Însă mai sunt și alte elemente importante, precum ideologia, modul în care suntem socializați sau identitatea de grup. Cu alte cuvinte, oamenii învață despre încrederea în autoritate de la părinți, profesori și prieteni și din mass-media pe care o consumă. Iar viziunea unei persoane asupra lumii poate fi puternic influențată de identitatea de grup și de dorința de a se simți inclusă. Extremismul în acest caz este o reprezentare de tip tribalism (noi și ei).
Conform studiilor pe care le-au făcut, Uscinski și Parent au ajuns la concluzia că Generația X (persoanele născute între 1965 și 1980) este grupa de vârstă care crede cel mai mult în teoriile conspiratei, ca urmare a modului în care a fost socializată (în perioadă anilor 1970-1980, de exemplu, încrederea în autoritățile guvernamentale în SUA a fost la niveluri istorice minime).
Cu toate că în ultimii ani tot mai multe voci susțin ideea că trăim acum o eră a dezinformării datorată proliferării rețelelor sociale, în fapt vorbim aici în special despre explozia știrilor false. Uscinski spune că nu există date care să sugereze că numărul teoriilor conspirației, amploarea și profunzimea convingerilor conspirative sau numărul persoanelor care cred într-una sau mai multe ar fi în creștere în ultimii ani.
Conform lui Uscinski și Parent, „Oamenii au crezut întotdeauna în teoriile conspirației. Sunt dovezi despre acest lucru care se întorc în timp până în antichitate.” Astfel, se spune că împăratul Nero a conspirat să ardă Roma în 64 d.Hr., deși nu există dovezi convingătoare că ar fi făcut-o.
De exemplu, cei doi autori au examinat o mie de scrisori primite de New York Times care menționează conspirații. Aceste mențiuni au scăzut constant din 1890, perioadă când marile afaceri erau principala țintă a teoriilor conspirației. Apoi au mai existat două vârfuri notabile, anii 1950 – caracterizați de teama potențialei ascensiuni și răspândiri a comunismului – și după asasinarea președintelui John F. Kennedy.
”Teoriile conspirației nu au apărut acum și nu este clar că sunt mai răspândite acum decât au fost în orice alte perioade istorice„, spun cei doi.
Internetul, mai ales rețelele sociale, sunt adesea acuzate de presupusa creștere a conspirațismului. Un zvon cum că tehnologia 5G ar transmite coronavirusul s-a răspândit precum o flacără alimentată de oxigen pe Facebook. În realitate, ”grupurile conspiraționiste existente au găsit în pandemia declanșată anul trecut un teren extrem de fertil pentru a-și justifica teoriile” afirmă Axel Bruns, profesor de comunicare la Queensland University of Technology, unul dintre autorii unui studiu publicat pe 4 august în revista Media International Australia.
Însă astfel de teorii nu sunt noi. Potrivit unora dintre acestea, vrăjitoarele din Salem ar fi conspirat cu diavolul, iar Regina Elisabeta I a Marii Britanii, care a domnit între 1558 și 1603, a fost considerată de unii ca fiind bărbat. Illuminati, o societate a intelectualilor constituită în urmă cu două secole în Germania, ar fi orchestrat Revoluția Franceză în 1789. Tot ea este responsabilă pentru ochiul din piramidă de pe bancnota de 1 dolar și se pretinde că ar conduce lumea de astăzi – având vedete pop printre membrii săi.
Totuși, de ce este atât de greu de luptat cu aceste teorii? În primul rând, pentru că ele sunt construite asftel încât sunt extrem de greu de demontat, prin combinarea unor evenimente care nu au nicio legătură unele cu altele, într-o țesătură extrem de complicată. Principalul element comun este negarea opiniilor experților în favoarea unor evidențe provenite din surse neconvenționale, promovate de amatori. În încercarea de a afla ce se află în spatele afirmațiilor lor, sfatul cel mai bun pe care-l putem urma este să facem propria noastră cercetare asupra faptelor. În spatele unora din aceste teorii vom găsi atunci unele opinii de amatori, chiar dacă pe site-uri care pot arăta bine. Cu siguranță însă că nu vom găsi dovezi ale unor studii care au fost validate și de alți cercetători sau publicate de jurnale de știință adevărate.
Un alt element la care să fim atenți este încărcătura emoțională asociată informației. Ca regulă, informația științifică este neutră, nu este partizană, nu generează nicio emoție. În momentul în care citești un articol și deja te simți invadat de emoție, verifică acea informație din mai multe surse, și gândește-te de mai multe ori înainte de a o transmite și prietenilor sau familiei tale.
Ca regulă, extinderea rețelei noastre de surse de informații de încredere este cea mai bună metodă de a ne proteja. Chiar și jurnaliștii în care avem încredere și publicațiile lor pot face greșeli, de aceea este important să ne diversificăm sursele de informații.
În cele din urmă – ori de câte ori este posibil – încercați să găsiți dovezi obiective pe care să vă bazați deciziile importante. Nu este ceva ce trebuie să facem pentru fiecare lucru mărunt. Dar când vine vorba despre lucruri care pot avea un impact major – de exemplu, decizia de vaccinare împotriva coronavirusului – merită să alocăm timp pentru a căuta faptele și datele științifice. Și aceasta pentru că sentimentele și îngrijorările ne pot induce în eroare, mai ales dacă sunt alimentate de fluxul din ce în ce mai puternic de informații false la care suntem supuși zilnic.
Mirela Mustață, Redactor executiv e-Asistent.ro
Surse de documentare:
Why Your Brain Loves Conspiracy Theories (sursa foto)
https://www.dw.com/ro/coronavirus-cum-recunoa%C5%9Ftem-o-teorie-a-conspira%C5%A3iei/a-53516265
