Timp de lectură: 5 minute
Aproximativ 10 milioane de persoane din întreaga lume suferă de boala Parkinson, o afecțiune numită după Dr. James Parkinson, una dintre cele mai frecvente tulburări neurologice, care afectează aproximativ 1% din persoanele de peste 60 ani. Incidența bolii Parkinson crește odată cu vârsta, dar se estimează că 4% dintre persoanele cu această boală sunt diagnosticate înainte de vârsta de 50 de ani. Bărbații au o probabilitate de 1,5 ori mai mare de a avea boala Parkinson decât femeile.
Parkinson’s Foundation – www.parkinson.org
Boala Parkinson este cauzată de o pierdere de celule nervoase în partea creierului numită substantia nigra. Celulele nervoase din această parte a creierului sunt responsabile de producerea unei substanțe chimice numite dopamină. Aceasta acționează ca un mesager între părțile creierului și sistemul nervos, ajutând la controlul și coordonarea mișcărilor corpului. Dacă aceste celule nervoase mor sau sunt deteriorate, cantitatea de dopamină din creier scade. Acest lucru înseamnă că partea din creier care controlează mișcările nu poate funcționa la fel de bine ca în mod normal.
Pierderea celulelor nervoase este un proces lent. Simptomele bolii Parkinson încep să apară, de obicei, abia când aproximativ 80% din celulele nervoase din substantia nigra au fost pierdute.
În prezent, se crede că o combinație de modificări genetice și factori de mediu ar putea fi responsabilă pentru această afecțiune. Totuși, dovezile care leagă factorii de mediu de boala Parkinson nu sunt concludente.
Se estimează că genetica este cauza a aproximativ 10 până la 15 la sută din cazurile de Parkinson. De-a lungul anilor, oamenii de știință au studiat ADN-ul persoanelor cu Parkinson, comparând genele acestora, și au descoperit zeci de mutații genetice legate de această boală.
Interacțiunile dintre gene și mediu pot fi destul de complexe. Factorii de risc de mediu asociați cu Parkinson includ traumatismele craniene, zona de reședință, expunerea la pesticide și multe altele.
Există un set de semne care pot indica prezența acestei boli – dacă avem mai multe semne concomitent ar trebui să ne programăm pentru investigații complete.
Oboseala este adesea unul dintre primele simptome pe care le resimt cei care suferă de boala Parkinson. Prezentă la cel puțin 33% dintre pacienți, această oboseală inexplicabilă este atât de intensă încât bolnavii nu mai pot duce la bun sfârșit sarcinile personale și profesionale.
Crizele de insomnie nu înseamnă neapărat prezența bolii Parkinson. Cu toate acestea, trebuie să știți că un număr mare dintre cei care suferă de această boală au probleme cu somnul. Le este greu să adoarmă, se trezesc de mai multe ori în timpul nopții și au tendința de a se trezi prea devreme dimineața. Cu cinci până la șapte ani înainte de manifestarea simptomelor comune ale bolii Parkinson, unii pacienți dezvoltă tulburări de comportament în somnul REM. Aceștia suferă de somn agitat, cu lovituri violente ca și cum ar fi atacați. La trezire, aceștia nu-și mai amintesc nimic din comportamentul lor din timpul nopții.
Un tremur în degetul mare, mână sau bărbie în timpul repausului este un semn timpuriu comun al bolii Parkinson. De asemenea, o schimbare în scrisul de mână (micro-grafia – când scrisul de mână devine mai mic – dimensiunile literelor sunt mai mici și cuvintele sunt înghesuite) poate fi un semn al bolii Parkinson.
Unele persoane nu mai pot mirosi foarte bine anumite alimente, precum bananele, murăturile cu mărar sau lemnul dulce, caz în care ar trebui să-și întrebe medicul despre Parkinson.
Un alt semn timpuriu ar putea fi rigiditatea sau durerea în umăr sau șolduri. Oamenii spun uneori că picioarele lor par „lipite de podea”.
O schimbare în voce (inclusiv în caz că ea sună răgușit sau mai încet decât de obicei) ar trebui să convingă persoana în cauză să se adreseze medicului pentru a vedea dacă ar putea fi vorba de boala Parkinson.
Prezența unei priviri serioase, deprimate sau supărate poate reprezenta un semnal de alarmă.
Dacă persoana pare că se apleacă sau se cocoșează când stă în picioare, acesta ar putea fi un semn al bolii Parkinson.
Deși nu există încă un tratament pentru această boală, există multe medicamente disponibile pentru tratarea simptomelor. Pacienților li se administrează o varietate din aceste medicamente – toate în doze diferite și la momente diferite ale zilei – pentru a gestiona simptomele. Respectarea programului de administrare este absolut esențială pentru gestionarea acestor simptome.
În momentul actual, cercetările legate de boala Parkinson abordează câteva direcții importante.
Procesele celulare. Cercetătorii investighează modul în care procesele celulare contribuie la neurodegenerare, inclusiv acumularea toxică de alfa-sinucleină și modul în care pierderea dopaminei afectează comunicarea dintre celulele nervoase.
Mai multe procese celulare care deteriorează sau ucid celulele nervoase în boala Parkinson sunt implicate în alte boli neurodegenerative, cum ar fi demența cu corpi Lewy, boala Alzheimer și scleroza laterală amiotrofică. Cercetările încearcă să ajungă la o mai bună înțelegere a asemănărilor și diferențelor dintre aceste boli, care ar putea duce la tratamente pentru toate.
Stimularea cerebrală profundă, care este acum considerat un tratament relativ standard. Cercetările de acum urmăresc să găsească locul optim în creier pentru implantarea electrozilor și pentru a înțelege mai bine efectul terapeutic asupra circuitelor neuronale și a regiunilor cerebrale afectate de boală.
Studii genetice. O mai bună înțelegere a factorilor de risc genetic joacă un rol esențial în dezvăluirea mecanismelor bolii. De exemplu, unul dintre studii încearcă să identifice factorii genetici care contribuie la dezvoltarea bolii cu debut precoce. Studiile clinice actuale includ legătura genetică cu memoria și comportamentul motor, căutarea de gene care pot crește riscul bolii și de tulburări neurodegenerative conexe și identificarea biomarkerilor pentru boală.
Exercițiile fizice. Rutinele de exerciții fizice sunt adesea recomandate pentru a ajuta persoanele cu boala Parkinson să mențină capacitatea de mișcare și echilibrul necesare pentru viața de zi cu zi. Cercetările continuă cu privire la rolul exercițiilor fizice în încetinirea declinului funcției motorii și în modificarea evoluției bolii.
Medicamente neuroprotectoare. Multe instituții promovează cercetarea fundamentală, clinică și translațională (urmărind transpunerea teoriilor științifice în aplicații concrete) care vizează protejarea celulelor nervoase de leziunile cauzate de boală.
Studiile clinice privind boala Parkinson care se desfășoară în acest moment oferă o oportunitate de a ajuta cercetătorii să găsească modalități mai bune de a detecta, trata sau preveni boala în condiții de siguranță și, prin urmare, o speranță, acum și în viitor.
Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent
Surse de documentare:
