Îngrijirile la domiciliu si provocările lor

Timp de lectură: 7 minute

În Statele Unite, aproximativ unul din cinci adulți oferă îngrijiri la domiciliu, neplătite, unei persoane dragi – un părinte în vârstă, un membru al familiei sau un copil cu handicap, un soț, un partener sau un prieten bolnav – potrivit raportului Caregiving in the U.S. 2020, realizat de National Alliance for Caregiving și AARP din Statele Unite ale Americii.

Raportul definește un îngrijitor ca fiind o persoană care a oferit îngrijire unui adult sau unui copil cu nevoi speciale la un moment dat în ultimele 12 luni.

Tot în SUA, în timp ce în majoritatea cazurilor este vorba despre o singură persoană care este îngrijită, aproape unul din patru (24%) dintre îngrijitori are grijă de două sau mai multe persoane, în creștere de la 18%, în 2015. Tot mai mulți tineri își asumă roluri de îngrijire – aproximativ o treime dintre îngrijitori au 39 de ani sau mai puțin, iar 6 % dintre ei fac parte din Generația Z – cu vârsta de 23 de ani sau mai puțin.

Îmbătrânirea populației va forța mai mulți copii adulți, soți, rude și prieteni să joace roluri de îngrijire, peste tot în lume.

Schimbările demografice au mutat povara îngrijirii către o populație mai tânără decât în deceniile precedente – cuplurile au întârziat să aibă copii și familiile s-au micșorat, iar acum persoanele de 20 și 30 de ani își asumă povara îngrijirii unor părinți cu vârste foarte înaintate, în detrimentul carierei lor, mulți neavând frați cu care să împartă sarcina.

În plus, se așteaptă ca pandemia de COVID 19, care a afectat în mod disproporționat persoanele care trăiesc în cămine de bătrâni și în centre de îngrijire asistată, să schimbe modul / locul în care îngrijim oamenii, pe măsură ce îmbătrânesc sau se îmbolnăvesc.

Indiferent dacă acum oferim sau nu îngrijiri cuiva, nu este niciodată prea devreme să începem să facem planuri pentru momentul în care vom avea nevoie de ajutor noi înșine, sau cineva apropiat nouă va avea nevoie de ajutor. Dacă există o lecție majoră pe care am învățat-o odată cu pandemia, aceasta este că niciunul dintre noi nu știe ce ne rezervă viitorul. În acest context, este important să ne gândim la câteva scenarii posibile și să înțelegem alegerile pe care le vom avea de făcut.

Niciodată nu este prea devreme pentru a sta de vorbă cu părinții, frații, copiii și prietenii despre planurile de îngrijire pe termen lung.

Cei cu experiență în domeniu ne sfătuiesc să urmăm regula 40-70: cel târziu când avem noi 40 de ani sau până când persoana iubită are 70 de ani, ar trebui să vorbim deja despre asta. Întrebarea de început ar putea fi: „Ce s-ar întâmpla dacă unul dintre noi ar avea un accident?„. Și, fiindcă e foarte probabil să nu ajungem la un plan concret de la prima încercare, va trebui să reluăm conversația.

Dacă vine momentul în care trebuie sa activăm planul de îngrijire, e important să ne pregătim și să învățăm din cunoștințele și experiența altor persoane care au trecut sau trec prin această situație.

Îngrijirea necesită un angajament enorm de timp și energie, iar îngrijitorii cu experiență împărtășesc câteva strategii personale care îi pot ajuta pe începători:

  1. Respectați autonomia celui care primește îngrijire. Includeți persoana aceea în deciziile de îngrijire, ori de câte ori este posibil. Asigurați-vă că nu vorbiți despre pacient ca și când nu ar fi în cameră.
  2. Ascultați-i pe experți – căutați experți sau persoane cu experiență și ascultați-i. Înarmați-vă cu informații din materialele puse la dispoziție de organizațiile de îngrijire. În același timp, aveți încredere în instinctele dumneavoastră.
  3. Vorbiți cu alți îngrijitori. Grupurile de sprijin vor fi una dintre cele mai bune resurse ale dumneavoastră.
  4. Aveți grijă de dumneavoastră. Chiar și pauzele de cinci și zece minute în timpul zilei vă pot ajuta. Încercați să țineți un jurnal, descărcați o aplicație care vă ajută să meditați sau faceți o rutină de exerciții de 5-10 minute, pentru a vă reîmprospăta mintea și corpul. Folosiți din când în când serviciile profesioniste de îngrijire de zi sau de îngrijitori la domiciliu pentru a vă putea lua o pauză. Acceptați ofertele de ajutor ale prietenilor, chiar dacă este vorba doar de a merge să vă coafați. Exercițiile fizice, somnul și o alimentație bună vă vor face un îngrijitor mai bun pentru persoana pe care o îngrijiți.
  5. Cunoașteți-vă si acceptați-vă limitele și nu vă învinovățiți dacă obosiți sau nu reușiți să faceți anumite lucruri. Reamintiți-vă că munca pe care o faceți este dificilă și importantă.
  6. Creați un dosar cu actele medicale ale persoanei îngrijite (fișa medicală, rețete, asigurări, date de contact ale furnizorilor de servicii medicale).
  7. Gestionați cu mare atenție condițiile medicale precum gripa sau COVID 19, ele sunt o provocare specială pentru îngrijitori. Nu numai că trebuie să vă preocupe protejarea pacientului, dar trebuie să încercați să vă protejați și să vă mențineți sănătoși dumneavoastră înșivă, pentru a putea avea grijă de pacientul dumneavoastră.

Iată câteva măsuri de precauție de bază pe care le pot lua îngrijitorii pentru a reduce riscurile pentru persoana îngrijită și toți ceilalți din casă, inclusiv ei înșiși.

  • Fiți la zi cu vaccinurile (antigripal, anti-covid 19).
  • Spălați-vă frecvent pe mâini.
  • Purtați o mască și mănuși atunci când îngrijiți un pacient cu o boală contagioasă.
  • Limitați contactele externe și practicați distanțarea fizică.
  • Curățați suprafețele.
  1. Evaluați locuința și hotărâți ce modificări sunt necesare. Cei mai mulți oameni devin îngrijitori pentru a se asigura că persoana iubită poate rămâne în propria casă sau într-o casă de familie sau pentru că nu-și pot permite un centru de îngrijire asistată. Dar, în timp, poate deveni clar că sunt necesare modificări. S-ar putea să devină necesare balustrade pentru scări și baie, scaune înalte pentru toaletă, o iluminare mai bună sau eliminarea covoarelor care ar putea provoca căderi.

Viața îngrijitorului este din ce în ce mai complicată. Îngrijitorii sunt puși în situația de a îndeplini sarcini medicale din ce în ce mai complexe, cum ar fi să se ocupe de tuburile de hrănire sau de catetere sau să îngrijească escare. În același timp, îngrijitorii trebuie să navigheze în sistemul de sănătate pentru a găsi răspunsuri la întrebările legate de îngrijire și obținerea de către persoana îngrijită a resurselor și sprijinului de care are nevoie.

În acest context, una dintre cele mai mari provocări pentru îngrijitori este găsirea timpului pentru a avea grijă de ei înșiși. Îngrijitorii se numără printre cele mai stresate persoane, potrivit Stress in America, un raport anual al Asociației Americane de Psihologie. Îngrijitorii „raportează niveluri mai ridicate de stres, o stare de sănătate mai proastă și o tendință mai mare de a se angaja în comportamente nesănătoase pentru a atenua acest stres decât populația în general”, se arată în raport. De asemenea, un studiu al Universității de Stat din Ohio, SUA a constatat că stresul cronic resimțit de îngrijitorii pacienților cu boala Alzheimer poate scurta viața îngrijitorilor cu 4-8 ani.

Epuizare mentală și/sau fizică poate fi auto detectată de îngrijitori pe baza răspunsurilor pe care le dau la aceste întrebări:

  1. V-ați pierdut plăcerea de a face lucruri care vă plăceau odată?
  2. Și-au exprimat prietenii și familia îngrijorarea cu privire la starea dumneavoastră?
  3. Aveți sentimente intense și repetate de furie, tristețe, îngrijorare sau teamă?
  4. Aveți dificultăți de concentrare?
  5. Ați avut probleme de somn, modificări de greutate sau alte probleme de sănătate?
  6. Folosiți o substanță pentru a face față momentelor dificile?

Fiecare îngrijitor știe că auto-îngrijirea este esențială, dar alocarea timpului necesar este o provocare majoră. Elementele de bază ale îngrijirii de sine includ:

  • un stil de viață sănătos, inclusiv o dietă echilibrată, mult somn și exerciții fizice.
  • căutarea echilibrului spiritual și emoțional
  • luarea de pauze în timpul zilei
  • relaxarea periodică
  • conectarea cu prietenii, grupurile de sprijin sau chiar consilierea din partea unui terapeut calificat.

Îngrijirea unei persoane bolnave, în vârstă sau cu dizabilități poate fi o experiență plină de satisfacții. Cu toate acestea, în funcție de nivelul de îngrijire necesar și de alte solicitări pe care le are îngrijitorul, aceasta poate deveni, de asemenea, o responsabilitate copleșitoare. Când se întâmplă acest lucru, este momentul să explorați alte opțiuni de îngrijire, cum ar fi angajarea unui îngrijitor profesionist.

Iată câteva întrebări pe care trebuie să vi le puneți atunci când luați în considerare această opțiune:

  • de cât timp este nevoie pentru îngrijirea persoanei la domiciliu? Este posibil ca acest interval să crească sau să scadă în timp?
  • ce nivel de calificare este necesar pentru a oferi cea mai bună îngrijire a persoanei la domiciliu?
  • sunt membrii familiei și prietenii capabili să ofere îngrijirea necesară fără ca nimeni să fie suprasolicitat?
  • ce părere are persoana îngrijită despre această opțiune? Se simte confortabil cu ideea de a avea un îngrijitor profesionist în locul unui îngrijitor informal (membru al familiei sau prieten)?

Pe viitor, dezvoltarea politicilor publice poate contribui la normalizarea îngrijirilor la domiciliu oferite de îngrijitorii informali și la încurajarea organizațiilor să adopte programe de lucru flexibile pentru a se asigura că persoanele care îngrijesc nu se află prinse la mijloc între carieră și îngrijirea persoanei apropiatei și pot participa într-o mai mare măsură pe piața muncii.

Este important ca societățile să cultive aprecierea valorii sociale aduse de activitatea îngrijitorilor informali, mai ales că, până în 2030, numărul persoanelor în vârstă de 60 de ani și peste va fi mai mult decât dublu în multe societăți dezvoltate și astfel, va fi nevoie de tot mai multe persoane care să își asume rolul de îngrijitor, informal sau profesionist.

Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent

Surse de documentare:

  1. How to Be a Caregiver – Well Guides – The New York Times (nytimes.com)
  2. Being a Caregiver | Johns Hopkins Medicine
  3. Societal perceptions of caregivers linked to culture across 20 countries: Evidence from a 10-billion-word database – PMC (nih.gov)
Share This Post