Timp de lectură: 6 minute

Ori de câte ori ne simțim stresați, hipotalamusul nostru semnalează glandelor suprarenale să elibereze și să crească nivelul hormonilor de stres, inclusiv cortizolul și adrenalina (sau epinefrina). Acest lucru declanșează un răspuns de tip „luptă sau fugă”, care este modul în care corpul ne alarmează că există o amenințare imediată pe care trebuie să o rezolvăm. După ce amenințarea a dispărut, nivelurile noastre de cortizol și adrenalină revin la normal. Așa reacționăm în situațiile de stres uzuale.

Însă perioadele prelungite de stres pot determina cortizolul și adrenalina să rămână la niveluri ridicate mult mai mult timp. Acest lucru poate duce la un dezechilibru hormonal și poate avea un efect profund asupra sănătății noastre.

De exemplu, excesul de cortizol poate contribui la hipertensiune arterială, modificări ale dispoziției, libido scăzut, creștere în greutate și menstruații neregulate. Un răspuns prelungit la stres poate interfera și cu alți hormoni, inclusiv cu testosteronul, estrogenul și progesteronul, exacerbând aceste probleme și adăugând altele.

Nivelurile ridicate de cortizol pot determina scăderea nivelului de testosteron. Deși testosteronul este principalul hormon sexual masculin, femeile îl au și ele și este la fel de vital ca și estrogenul sau progesteronul. La femei, testosteronul ajută la dezvoltarea și menținerea masei musculare, stimulează producția de globule roșii în măduva osoasă, ajută la susținerea unor niveluri normale de colesterol, menține metabolismul și greutatea sub control, produce un somn mai bun și susține libidoul. Testosteronul scăzut poate contribui la o varietate de probleme, inclusiv obezitate, pierdere de mușchi, dureri articulare, insomnie, colesterol ridicat, apetit sexual redus, osteoporoză, infertilitate și menstruație anormală.

Cortizolul ridicat scade, de asemenea, nivelul de estrogen. La femei, estrogenul întreține sistemul reproductiv și reglează procese precum menstruația. Un nivel scăzut de estrogen poate provoca menstre neregulate, creștere în greutate, bufeuri, transpirații nocturne, oboseală și alte probleme.

Cel mai mare inhibitor al producției de progesteron este stresul cronic și nivelurile ridicate de cortizol. Progesteronul scăzut la femei poate provoca sângerări uterine anormale, menstre neregulate, dureri de cap sau migrene, schimbări de dispoziție, anxietate, depresie, creștere în greutate, scăderea apetitului sexual, sensibilitate la nivelul sânilor, fibroame și probleme cu vezica biliară.

Stresul cronic poate afecta, de asemenea:

• hormonii tiroidieni, ceea ce duce la hipertiroidism sau hipotiroidism;
• grelina și leptina, hormonii care reglează apetitul, crescând foamea;
• melatonina, ceea ce determină neliniște și insomnie;
• insulina, ceea ce contribuie la diabetul de tip 2.

Care este mecanismul care determină acest dezechilibru?

Atunci când cineva percepe o situație ca fiind o provocare sau o amenințare, creierul inițiază o cascadă de evenimente care implică axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală (HPA), principalul motor al răspunsului endocrin al stresului. Acest lucru are ca rezultat final o creștere a producției de hormoni steroizi numiți glucocorticoizi, printre care se numără și cortizolul, denumit adesea „hormonul stresului”.

Axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală este un sistem neuroendocrin complex. Acest sistem conceptual cuprinde glande, hormoni și bucle de feedback care reglează răspunsul organismului la stres.

Hipotalamusul este o regiune critică a creierului cu rol cheie în controlul răspunsului la stres. De asemenea, are numeroase alte funcții, cum ar fi reglarea sistemelor nervos autonom și endocrin, a temperaturii corpului, a foamei, a setei, a somnului și a răspunsurilor emoționale. Axa HPA este esențială pentru homeostazie, răspunsurile la stres, metabolismul energetic și funcția neuro-psihiatrică.

Ca parte a sistemului endocrin, axa HPA este strâns legată de sistemul nervos. Aceasta afectează, de asemenea, sistemele imunitar și cardiovascular. Stresul cronic poate afecta în mod negativ genele, mitocondriile, celulele, țesuturile, organele, sistemele și mintea.

În perioadele de stres, hipotalamusul comandă glandei pituitare să producă un hormon, care, la rândul său, comandă glandelor suprarenale, situate deasupra rinichilor, să crească producția de cortizol. Astfel, hipotalamusul produce CRH (hormonul eliberator de corticotropină). CRH stimulează glanda pituitară să elibereze ACTH (hormonul adrenocorticotropic). Apoi, ACTH stimulează glandele suprarenale să producă cortizol (hormonul stresului).

Dereglarea axei HPA poate avea un impact fiziologic și psihologic asupra corpului și a minții.  

Cortizolul crește nivelul de zahăr din sânge, suprimă sistemul imunitar și crește ritmul cardiac și tensiunea arterială, afectându-ne metabolismul. De exemplu, atunci când nivelurile de cortizol sunt ridicate pentru o perioadă prelungită, organismul nu poate accesa grăsimile stocate ca sursă de energie. Prin urmare, persoanele foarte stresate nu pot pierde grăsimea abdominală, chiar și atunci când fac exerciții fizice susținute.

Chiar dacă axa HPA creează un efect fiziologic, procesul are, de asemenea, un impact psihologic care duce la tulburări de sănătate mintală. De exemplu, dereglarea axei HPA este asociată cu tulburări psihologice precum depresia, anxietatea și tulburarea de stres posttraumatic.

Un sistem complex de feedback reglează axa HPA. De exemplu, cortizolul acționează ca un semnal de feedback negativ, inhibând eliberarea de CRH și ACTH atunci când nivelurile de cortizol sunt ridicate. Acest sistem de feedback ajută la menținerea răspunsului organismului la stres într-un interval normal.

Cauzele majore ale dereglării axei HPA sunt nu numai stresul cronic, ci și tulburările de somn, deficiențele nutriționale, inflamațiile cronice, traumele, infecțiile, agenții patogeni și toxinele.

Simptomele de dereglare ale axei HPA includ oboseala cronică, insomnia, fluctuațiile de dispoziție, creșterea în greutate, disconfort digestiv, problemele imunitare, scăderea libidoului, ciclurile menstruale neregulate, supra-alimentația sau sub-alimentația.

În numărul următor al revistei vă vom prezenta tratamentul pentru dereglarea axei HPA, care necesită, cel mai frecvent, adoptarea de strategii precum schimbările în stilul de viață, administrarea unui tratament medicamentos sau psiho-terapia, având în vedere existența unor importanți factori de risc psihologic care cauzează dereglarea axei HPA.

 Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent

Surse de documentare:

1. Dezechilibru hormonal: Efectul stresului | Kelsey-Seybold Clinic
2. Efectele stresului asupra organismului (apa.org)
3. 3 pași pentru a regla axa HPA și a învinge stresul cronic | de Dr. Mehmet Yildiz | EUPHORIA | Apr, 2023 | Medium
4. A face ceea ce contează în perioade de stres (who.int)
5. Corelații biochimice și comportamentale ale stresului cronic: Efectele antidepresivelor triciclice – ScienceDirect
6. https://www.verywellmind.com/chronic-stress-3145104 (sursa foto)