Istoria cercetarilor și descoperirilor legate de cancerul cervical – partea a 2-a

Timp aprox. de lectură: 6 minute

La începutul anilor 1900, cancerul de col uterin era una dintre principalele cauze de deces la femeile din Statele Unite, cu peste 40.000 de decese în fiecare an.

În 1916, omul de știință grec Georgios Papanicolaou, considerat părintele citologiei (studiul și examinarea unor tipuri de celule unice pentru diagnosticarea bolilor), studia cromozomii sexuali și fiziologia cobailor la Departamentul de Patologie al Universității din New York și la Departamentul de Anatomie al Colegiului Medical al Universității Cornell. În urma cercetărilor sale, Papanicolaou a descris modele citologice și modificări fiziologice în probele vaginale de la cobai și a considerat că descoperirile sale pot fi relevante și pentru fiziologia umană și pentru sistemul reproducător uman.

În anii 1920, Papanicolaou a studiat mostre de la voluntari umani și a descoperit diferențe între celulele normale și cele maligne, atunci când celulele prelevate de la colul uterin au fost examinate la microscop. Papanicolaou și-a prezentat descoperirile în 1928, însă alți oameni de știință i-au respins cercetările, în mare parte pe baza unor erori și greșeli de ortografie (deoarece Papanicolaou încă învăța limba engleză după ce emigrase în Statele Unite), precum și pe baza credinței comune conform căreia celulele nu puteau fi folosite pentru a diagnostica cancerul de col uterin.

În ciuda acestei reacții negative, Papanicolaou a continuat să studieze cancerul de col uterin și să dezvolte metoda sa de screening. În 1939, a colaborat cu doctorii ginecologi Herbert Traut și Andrew Marchetti la un studiu clinic pentru pe baza testului de screening al lui Papanicolaou. Timp de trei ani, cercetătorii au evaluat testul de depistare a cancerului de col uterin pe mai mult de 3.000 de femei. În acest interval, cercetătorii au diagnosticat 179 de cazuri de cancer, dintre care 127 de cancere de col uterin. Aproape toate cazurile de cancer de col uterin erau invizibile la ochi și la inspecția vizuală a colului uterin și nu ar fi fost descoperite fără a examina celulele la microscop. Papanicolaou și Traut au publicat rezultatele studiului în 1941 și 1943.

Testul Papanicolaou a fost perfecționat în continuare de Dr. J Ernest Ayre, un ginecolog canadian. În cazul testului inițial al lui Papanicolaou, celulele din vagin și din colul uterin erau colectate cu o pipetă de sticlă, care permitea obținerea unui număr mic de celule. Ayre a modificat testul și a folosit o metodă de răzuire cu o spatulă, ceea ce a permis colectarea cu ușurință a mai multor celule. Spatula Ayre a fost brevetată în 1949.

Accesibilitatea anatomică a colului uterin la examinarea directă, cu o etapă preclinică lungă în timpul căreia leziunile precursoare pot fi tratate conservator și cu succes (∼95%), fac ca neoplazia cervicală să fie ideală pentru eforturile de prevenire secundară, cum ar fi screening-ul.

În plus, există numeroase date epidemiologice convingătoare care arată că, de la introducerea testului Papanicolaou în țările cu programe de screening bine organizate și cu o acoperire largă a populației, atât incidența, cât și mortalitatea prin cancer de col uterin au scăzut semnificativ. Cele mai bune date care susțin aceste observații provin din țările nordice. Incidența cancerului de col uterin a scăzut cu mai mult de 50% în Finlanda, Suedia, Danemarca și Islanda, unde programele organizate de screening cervical au fost stabilite în anii 1960. Este interesant faptul că, în ciuda disponibilității unui program de screening Papanicolaou în Anglia, incidența cancerului de col uterin a rămas relativ constantă, până la introducerea unui program de screening organizat în 1988, care a dus la o reducere dramatică în anii următori.

Incidența și mortalitatea prin cancerul de col uterin în Statele Unite a scăzut semnificativ, din anii 1950, cu peste 70%. Acest declin este atribuit, în principal, introducerii testului Papanicolaou în anii 1940. Cancerul de col uterin care, în această țară, era ucigașul numărul unu al femeilor, se află acum pe locul 12 în topul deceselor cauzate de cancer la femei în SUA.

Cancerul de col uterin este a doua cea mai frecventă dintre toate afecțiunile maligne feminine la nivel mondial, 80% dintre cazuri fiind înregistrate în țările cu resurse reduse. În timp ce în Statele Unite și în majoritatea țărilor dezvoltate, cancerul de col uterin reprezintă 7% din toate tumorile maligne feminine, în țările în curs de dezvoltare, acesta reprezintă 24% din toate cancerele de acest tip. Această disparitate este atribuită în primul rând lipsei de screening și de tratament al leziunilor pre canceroase.

Cele mai recente recomandări ale United States Preventive Services Task Force (USPSTF) includ testarea citologică la fiecare trei ani pentru femeile cu vârste cuprinse între 21 și 29 de ani. Pentru femeile cu vârsta cuprinsă între 30 și 65 de ani, se recomandă testarea prin citologie la fiecare trei ani, testarea HPV la fiecare cinci ani sau testarea în comun cu citologie și HPV la fiecare cinci ani.

Deși testul Papanicolaou cervical/vaginal a avut un succes extraordinar în reducerea incidenței și a ratei mortalității cauzate de cancerul de col uterin, acesta are și limitări, în special în ceea ce privește rezultatele false negative ale testului de screening. Prin urmare, interesul s-a concentrat asupra dezvoltării de tehnologii care să îmbunătățească acuratețea screening-ului pentru cancerul de col uterin. Tehnica de recoltare a citologiei pe bază de lichide (LBC) are ca scop îmbunătățirea prelevării de probe citologice și a calității specimenelor.

În cazul tehnicilor convenționale de frotiu, doar o fracțiune din materialul celular colectat din colul uterin este transferat pe lamele de sticlă. În loc să se împrăștie celulele cervicale exfoliate pe lamele de sticlă, în cazul citologiei pe bază de lichid (LBC), dispozitivul de prelevare a probelor este clătit sau agitat energic într-o fiolă cu conservant/fixator, producând o suspensie de celule care sunt filtrate înainte de a se realiza o lamă. În principiu, aceste modificări ale prelevării de probe prezintă mai multe avantaje față de testul Papanicolaou convențional. Astfel, se asigură captarea în suspensie a unei cantități mai mari de celule cervicale colectate și se transferă cea mai mare parte a materialului celular colectat în mediul de colectare pentru prelucrarea ulterioară. Aceste tehnici permit, de asemenea, îndepărtarea materialului străin, cum ar fi sângele, asigurând că lamelele sunt compuse dintr-un strat uniform. Detaliile echipamentului și tehnicilor de transfer al materialului celular pe lamelele de sticlă variază de la un producător la altul, dar principiul central este împărtășit de diverși producători.

Având în vedere dezvoltarea unor vaccinuri profilactice eficiente împotriva tipurilor 16 și 18 de HPV, precum și a celor două tipuri cu risc scăzut 6 și 11, este, de asemenea, important să se reconsidere practicile de screening. Prevenirea infecțiilor cu HPV 16 și 18 poate, teoretic, să reducă ratele de cancer de col uterin cu 70% la nivel mondial. Cu toate acestea, în prezent, aceste vaccinuri sunt costisitoare și necesită trei programe de vaccinare, ceea ce ar putea face foarte dificilă punerea în aplicare în mediile cu resurse reduse. În țările dezvoltate, impactul vaccinării ar putea fi reducerea numărului de anomalii detectate prin screening. Deoarece HPV 16 și 18 cauzează de departe cele mai evidente anomalii citologice severe și, având în vedere că vaccinarea ar reduce mica parte a testelor anormale care sunt HSIL sau cancer, valoarea predictivă pozitivă a unei citologii anormale pentru prezicerea CIN3 și a cancerului ar scădea, într-o epocă în care există o acoperire vaccinală mare a populației și în care eficacitatea vaccinului durează o perioadă lungă de timp. Prin urmare, algoritmii de screening vor trebui să fie reevaluați, în cazul populațiilor vaccinate.

Organizarea programelor de screening în țările în curs de dezvoltare, unde povara cancerului de col uterin este cea mai mare, a rămas o provocare. Există numeroase obstacole în calea screening-ului pentru cancerul de col uterin în țările cu resurse reduse, atribuite în general lipsei de infrastructură și de resurse – tehnice, medicale și financiare – și lipsei de conștientizare și de educație cu privire la cancerul de col uterin în rândul femeilor și al furnizorilor de servicii medicale. În plus, în Africa și America de Sud, care suportă cea mai mare povară a cancerului de col uterin, există nevoi de asistență medicală concurente, cum ar fi HIV/SIDA, boli infecțioase cum ar fi malaria, tuberculoza, precum și rate ridicate ale mortalității infantile și materne. În plus, nu există prea mulți medici calificați și lipsesc materialele de laborator și personalul adecvat, precum și unitățile de tratament.

În 2021, OMS și-a reînnoit recomandările pentru depistarea și tratamentul cancerului de col uterin, precizând că testele bazate pe ADN HPV sunt mai eficiente decât cele bazate pe citologie, în special pentru țările cu venituri mici și medii, deoarece sunt mai calitative.

Testele bazate pe ADN pentru depistarea virusului papiloma uman (HPV) s-au dovedit a fi mai eficiente decât metodele de screening utilizate în prezent în mod obișnuit pentru depistarea și prevenirea cancerului de col uterin.

Studiile privind testarea ADN HPV pentru depistarea cancerului de col uterin sunt promițătoare. În plus, reducerea costului și creșterea disponibilității vaccinurilor HPV în țările în curs de dezvoltare aduce și mai multă speranță pentru următoarea generație de femei din întreaga lume, în special din țările cu venituri mici și medii.

Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent

Surse de documentare:

Istoria cercetarilor și descoperirilor legate de cancerul cervical – partea a 2-a

Timp aprox. de lectură: 6 minute

Arhive

Recomandări

Link-uri utile