Timp aproximativ de lectură: 12 minute

În urmă cu 30 de ani, pe 21 septembrie 1994, Alzheimer’s Disease International și Organizația Mondială a Sănătății (OMS) au marcat prima Zi mondială a bolii Alzheimer. Scopul a fost acela de a genera un efort global de sensibilizare și de combatere a stigmatizării bolii Alzheimer și a altor demențe.

Iar tema este cu atât mai importantă cu cât, în prezent, la fiecare 3 secunde, o persoană din lume dezvoltă o formă de demență.

Câteva cifre ne arată dimensiunea fenomenului:

– În prezent, peste 55 de milioane de persoane suferă de demență la nivel mondial, dintre care peste 60% trăiesc în țări cu venituri mici și medii. În fiecare an, există aproape 10 milioane de cazuri noi.

– Demența este rezultatul unei varietăți de boli și leziuni care afectează creierul. Boala Alzheimer este cea mai frecventă formă de demență și poate contribui la 60-70% din cazuri.

– În prezent, demența este a șaptea cauză principală de deces și una dintre cauzele majore de handicap și dependență în rândul persoanelor în vârstă la nivel mondial.

– În 2019, demența a costat economiile la nivel global 1,3 trilioane $, aproximativ 50% din aceste costuri fiind atribuite îngrijirii oferite de îngrijitorii informali (de exemplu, membrii familiei și prietenii apropiați), care oferă în medie 5 ore de îngrijire și supraveghere pe zi.

– Femeile sunt afectate în mod disproporționat de demență, atât direct, cât și indirect. Femeile înregistrează un număr mai mare de ani de viață ajustați în funcție de handicap și de mortalitate din cauza demenței, dar asigură și 70 % din orele de îngrijire pentru persoanele care suferă de demență.

Ce este de fapt demența?

Demența este un sindrom care poate fi cauzat de o serie de boli care, în timp, distrug celulele nervoase și deteriorează creierul, ducând de obicei la deteriorarea funcției cognitive (adică a capacității de a procesa gândurile) dincolo de ceea ce ar putea fi de așteptat din consecințele obișnuite ale îmbătrânirii biologice. Deși conștiința nu este afectată, deteriorarea funcției cognitive este de obicei însoțită și, ocazional, precedată de modificări ale dispoziției, controlului emoțional, comportamentului sau motivației.

National Institute on Aging din SUA definește demența drept „pierderea funcționării cognitive – gândire, memorie și raționament – și a abilităților comportamentale într-o asemenea măsură încât interferează cu viața și activitățile zilnice ale unei persoane”.

Boala Alzheimer este cel mai frecvent tip de demență, dar există diverse tipuri și cauze.

De ce este necesar să contribuim la sensibilizare asupra subiectului?

În întreaga lume, există încă o lipsă surprinzătoare de cunoștințe globale privind demența și un nivel semnificativ de izolare socială, stigmatizare și discriminare asociate demenței.

Persoanele cu demență simt adesea că nu au niciun control asupra deciziilor care le privesc și că nu se implică în acestea.

Însă, cu sprijinul potrivit, acestea pot trăi și avea o calitate bună a vieții și cu demență. Dar, de prea multe ori, persoanele cu demență și îngrijitorii nu primesc ajutorul de care au nevoie.

Un prim pas pe care-l putem face este să ajutăm la combaterea miturilor legate de subiect, lucru pe care ni l-am și propus în cele ce urmează.

Dacă ne uităm la incidență, este clar de ce demența îi îngrijorează pe oameni, în special pe măsură ce îmbătrânesc. Cu atât mai mult este important să combatem dezinformarea care ar putea spori îngrijorarea și stigmatizarea.

În viitor, pe măsură ce știința va dezvolta modalități mai bune de tratare și prevenire a demenței sperăm că aceasta va reduce impactul demenței și, prin urmare, teama asociată cu această afecțiune.

Mituri frecvente și adevărul din spatele lor…

1. Demența este inevitabilă odată cu înaintarea în vârstă.

Această afirmație nu este adevărată. Demența nu este o parte normală a îmbătrânirii.

Ca urmare a creșterii riscului pe măsură ce îmbătrânim, 17% dintre persoanele cu vârsta cuprinsă între 75 și 84 de ani și 32% dintre persoanele cu vârsta de 85 de ani și peste au un diagnostic de demență.

Conform unui raport publicat de Alzheimer’s Association, boala Alzheimer, care este cea mai frecventă formă de demență, afectează 3% dintre persoanele cu vârste cuprinse între 65 și 74 de ani din SUA.

2. Demența și boala Alzheimer sunt același lucru.

Nici acest lucru nu este corect. Boala Alzheimer este un tip de demență, reprezentând 60-80% din toate cazurile de demență. Alte tipuri de demență includ demența fronto-temporală (FTD), demența vasculară, demența mixtă și demența cu corp Lewy.

Deși demențele împărtășesc anumite caracteristici, fiecare tip are o patologie de bază distinctă.

Boala Alzheimer este asociată cu o acumulare a așa-numitelor plăci și încurcături în creier. Aceste structuri interferează cu celulele creierului, ucigându-le în cele din urmă. În schimb, moartea celulelor cerebrale în cazul demenței vasculare are loc din cauza lipsei de oxigen, care poate rezulta în urma unui accident vascular cerebral, de exemplu.

Demența fronto-temporală, ca un alt exemplu, apare atunci când se formează structuri proteice anormale în lobii frontali și temporali ai creierului, provocând moartea celulelor cerebrale din aceste regiuni.

3. Un membru al familiei suferă de demență, așa că mă voi îmbolnăvi și eu.

Un mit comun este acela că demența este pur genetică. Cu alte cuvinte, dacă un membru al familiei unei persoane are un diagnostic de demență, este garantat că aceasta va dezvolta demență mai târziu în viață. Acest lucru nu este adevărat.

Deși există o componentă genetică a anumitor forme de demență, majoritatea cazurilor nu au o legătură genetică puternică.

Mai degrabă decât factorii genetici, cel mai semnificativ factor de risc pentru demență este vârsta. Cu toate acestea, dacă un părinte sau un bunic a dezvoltat Alzheimer când avea mai puțin de 65 de ani, riscul ca aceasta să se transmită genetic este mai mare.

Totuși, boala Alzheimer cu debut precoce este relativ rară. Ea apare în aproximativ 5,5% din toate cazurile de Alzheimer. Deoarece majoritatea cazurilor de demență sunt reprezentate de boala Alzheimer, aceasta înseamnă că majoritatea cazurilor de demență nu sunt ereditare.

FTD, care este mult mai puțin frecventă, are o legătură genetică mai puternică, dar dacă un părinte sau un bunic dezvoltă această afecțiune, aceasta nu înseamnă că toți copiii sau nepoții o vor dezvolta garantat. În prezent, se estimează că FTD afectează 15-22 din 100 000 de persoane. Dintre aceste persoane, 10-15% au un istoric familial puternic al afecțiunii.

4. Demența afectează doar adulții în vârstă.

Vârsta este un factor de risc pentru demență, dar demența poate afecta și adulții mai tineri, deși în cazuri rare. Unii oameni de știință estimează că, la persoanele cu vârste cuprinse între 30 și 64 de ani, 38-260 de persoane din 100.000 – echivalentul a 0,038-0,26% – dezvoltă demență cu debut precoce.În intervalul de vârstă 55-64 de ani, aceasta crește la aproape 420 de persoane din 100.000, sau 0,4%.

5. Utilizarea vaselor din aluminiu provoacă Alzheimer

În anii 1960, oamenii de știință au injectat iepuri cu niveluri ridicate de aluminiu. Ei au constatat că animalele au dezvoltat leziuni neurologice similare cu cele care se formează în creierul persoanelor cu Alzheimer.

În plus, unele studii¹ au identificat aluminiu în plăcile asociate cu Alzheimer. Cu toate acestea, aluminiul apare și în creierul sănătos, iar cercetătorii nu au stabilit o legătură cauzală între acest element și boală.

În urma acestor studii, încă circulă mituri conform cărora consumul de alcool din cutii de aluminiu sau gătitul în oale de aluminiu crește riscul de Alzheimer. Cu toate acestea, de la acele experimente timpurii, oamenii de știință nu au găsit o asociere clară între Alzheimer și utilizarea tigăilor și cratițelor din aluminiu.

Deși cercetătorii vor stabili, în cele din urmă, relația exactă dintre aluminiu și Alzheimer, consumul de aluminiu prin alimentație este puțin probabil să joace un rol major.

După cum explică Alzheimer’s Society: „Aluminiul din alimente și băuturi este într-o formă care nu este ușor absorbită în organism. Prin urmare, cantitatea absorbită este mai mică de 1% din cantitatea prezentă în alimente și băuturi. Cea mai mare parte a aluminiului introdus în organism este eliminat de rinichi”. Cu toate acestea, ei scriu, de asemenea, că unele cercetări au descoperit „un rol potențial pentru dozele mari de aluminiu din apa potabilă în evoluția bolii Alzheimer la persoanele care au deja boala”.

6. Demența semnalează sfârșitul vieții care are sens.

Din fericire, acesta nu este cazul. Multe persoane diagnosticate cu demență duc o viață activă, plină de sens.

Unele persoane se tem că, dacă un medic le pune diagnosticul de demență, nu vor mai putea ieși singure la plimbare și vor trebui să înceteze imediat să mai conducă vehiculul. Este adevărat că aceste ajustări pot apărea în timp, pe măsură ce afecțiunea progresează, dar în cazurile ușoare de demență, nu sunt necesare schimbări dramatice. Pe măsură ce demența se agravează, sunt probabile schimbări în modul în care o persoană își duce viața, dar asta nu înseamnă că persoana respectivă nu poate duce o viață împlinită.

„Prea mulți oameni sunt în întuneric cu privire la demență – mulți cred că un diagnostic de demență înseamnă că cineva este imediat incapabil să ducă o viață normală, în timp ce miturile și neînțelegerile continuă să contribuie la stigmatizarea și izolarea pe care mulți oameni le vor simți”, explică Jeremy Hughes, fost director executiv al Societății Alzheimer. „[Vrem] să reasigurăm oamenii că viața nu se termină atunci când începe demența.” – conclude acesta.

7. Pierderea memoriei înseamnă întotdeauna demență.

Deși pierderea memoriei poate fi un simptom timpuriu al demenței, ea nu înseamnă neapărat începutul acestei afecțiuni. Memoria umană poate fi imprevizibilă și cu toții uităm lucruri ocazional. Cu toate acestea, dacă pierderea memoriei interferează cu viața de zi cu zi, cel mai bine este să discutați cu un medic.

Deși problemele de memorie tind să fie un semn timpuriu al bolii Alzheimer, acest lucru nu este valabil și pentru alte forme de demență. De exemplu, semnele și simptomele timpurii ale FTD pot include modificări ale dispoziției și personalității, dificultăți de limbaj și comportament obsesiv.

8. Demența poate fi prevenită întotdeauna.

Acest lucru, din păcate, nu este adevărat. Cu toate acestea, este important de reținut că anumiți factori pot reduce riscul apariției anumitor tipuri de demență sau pot întârzia debutul acestora.

De exemplu, Raportul 2020 al Comisiei Lancet despre prevenția, intervenția și îngrijirea demenței² enumeră 12 factori care cresc riscul de demență: 1. nivelul scăzut de educație; 2. hipertensiune arterială; 3. deficiențe de auz; 4. fumatul; 5. obezitatea; 6. depresie; 7. inactivitate fizică; 8. diabet; 9. niveluri scăzute de contact social; 10. consumul de alcool; 11. leziuni cerebrale traumatice și 12. poluarea aerului.

Unii dintre acești factori sunt mai dificil de modificat decât alții, însă modificarea oricăruia dintre ei ar putea contribui la reducerea riscului de a dezvolta demență. Autorii raportului explică:

„Împreună, cei 12 factori de risc modificabili reprezintă aproximativ 40% din demențele la nivel mondial, care, în consecință, ar putea fi teoretic prevenite sau întârziate”.

Cu toate acestea, după cum explică Dr. Nancy Sicotte, neurolog la spitalul Cedars-Sinai din Los Angeles, California, „Reducerea riscului necesită începerea acestor modificări ale stilului de viață încă de la început, nu așteptarea până la 70 de ani”.

9. Vitaminele și suplimentele pot preveni demența.

Și acest lucru este fals. Până în prezent, nu există dovezi solide că suplimentele de vitamine sau minerale pot reduce riscul de demență. În 2018, Biblioteca Cochrane a efectuat o analiză cu scopul de a răspunde la această întrebare.

Analiza lor a inclus date de la mai mult de 83 000 de participanți din cele 28 de studii incluse. Deși autorii raportează „unele limitări generale ale dovezilor”, ei concluzionează: „Nu am găsit dovezi că orice strategie de suplimentare cu vitamine sau minerale pentru adulții cognitiv sănătoși la mijlocul sau sfârșitul vieții are un efect semnificativ asupra declinului cognitiv sau a demenței, deși dovezile nu permit concluzii definitive”.

10. Toate persoanele cu demență devin agresive.

În unele cazuri, persoanele cu demență ar putea găsi din ce în ce mai greu să dea sens lumii din jurul lor. Această confuzie poate fi frustrantă, iar unele persoane ar putea răspunde la emoții într-o manieră furioasă. Cu toate acestea, acest lucru nu este valabil pentru toată lumea.

În cadrul unui studiu care a implicat 215 persoane cu demență, 41% dintre participanți au dezvoltat agresivitate pe parcursul celor 2 ani de studiu. Atunci când au analizat factorii care creșteau riscul de a dezvolta agresivitate, cercetătorii au identificat doi dintre principalii factori ca fiind durerea fizică și o relație de calitate scăzută între persoană și îngrijitorul acesteia.

11. Demența nu este niciodată fatală.

Din păcate, demența poate fi fatală. Potrivit unui studiu realizat în 2020³ în rândul adulților cu vârste cuprinse între 70 și 99 de ani, demența poate fi o cauză de deces mai frecventă decât au crezut în mod tradițional experții. Autorii „au constatat că aproximativ 13,6% din decese au fost atribuite demenței în perioada 2000-2009”.

Deși demența îi îngrijorează pe oameni, în special pe măsură ce îmbătrânesc, iar acest lucru este justificat în multe privințe, cu cât o persoană știe mai multe despre subiect, cu atât ne putem aștepta că interesul pentru prevenție să crească. Apoi, este important să combatem dezinformarea care ar putea spori îngrijorarea și stigmatizarea. În plus, în viitor, sperăm că știința va reduce impactul demenței și, prin urmare, teama asociată cu această afecțiune.

Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent

Surse de documentare

1. Dementia (who.int)
2. World Alzheimer’s Day is September 21, 2024 | alz.org
3. World Alzheimers Day – 21st September – Alzheimers New Zealand
4. 21 septembrie – Ziua Internațională de Luptă împotriva Maladiei Alzheimer – Institutul Național de Sănătate Publică (gov.ro)
5. Dementia vs. Alzheimer’s disease: What is the difference? (medicalnewstoday.com)
6. Tackling 11 myths about dementia (medicalnewstoday.com)
7. Common causes of forgetfulness (medicalnewstoday.com)

1 Link between Aluminum and the Pathogenesis of Alzheimer’s Disease: The Integration of the Aluminum and Amyloid Cascade Hypotheses – PMC (nih.gov)

2 Dementia prevention, intervention, and care: 2020 report of the Lancet Commission – The Lancet

3 Estimates of the Association of Dementia With US Mortality Levels Using Linked Survey and Mortality Records | Dementia and Cognitive Impairment | JAMA Neurology | JAMA Network