Istoria mișcării de siguranță a pacientului. Episodul 2

Timp aproximativ de lectură: 6 minute

Discutam în numărul anterior că siguranța pacientului înseamnă, înainte de toate, înțelegerea aprofundată a principiilor și practicilor siguranței pacienților.

Astfel, timpul a demonstrat că cele mai eficiente dintre programele de siguranță a pacientului implementate în momentul de față la nivel mondial sprijină sistemele de testare și răspândire a intervențiilor și strategiilor viabile de siguranță, de învățare din excelență și de îmbunătățire continuă.

Și face acest lucru prin punerea în practică a câtorva elemente, la diferite niveluri:

Îmbunătățirea practicii bazată pe dovezi.

De exemplu, în cazul infecțiilor asociate asistenței medicale, unde se produc acestea și în ce condiții? Ce măsuri sunt utile? Care este rata de conformitate instituțională cu politicile privind igiena mâinilor? Sunt ignorate politicile și directivele?

În plus, infecțiile nosocomiale nu sunt singura problemă legată de siguranța pacienților. În timp ce igiena mâinilor și alte măsuri de prevenire a infecțiilor sunt factori majori în morbiditatea prevenibilă, și alți factori joacă un rol important în siguranța pacienților. Printre aceștia se numără raportul infirmieră-pacient, oboseala și epuizarea medicilor și a infirmierelor, rezistența la antibiotice și problemele legate de interoperabilitatea deficitară a dosarelor medicale electronice. Pentru a reduce morbiditatea cauzată de erorile medicale, este nevoie de date continue și periodice pentru a identifica factorii de siguranță a pacienților care reprezintă „zonele cu probleme” într-un anumit spital sau pentru fiecare cadru medical.

Promovarea unei culturi pozitive a siguranței

Prin aceasta este încurajat personalul medical să obțină informații și să împărtășească periodic învățămintele rezultate din practicile bune și cel mai slabe.

De exemplu, feedback-ul periodic (de exemplu, informarea medicilor la o întâlnire lunară că igiena mâinilor este inadecvată în departamentul lor) este o abordare relativ ineficientă a modificării comportamentului. Reamintirile precum abțibildurile și butoanele pot fi mai utile, dar sunt totuși o soluție minim eficace pentru o problemă foarte importantă.

O abordare mult mai eficientă este feedback-ul imediat, de exemplu, avertizarea cadrelor medicale că părăsesc camera unui pacient fără să se spele pe mâini. Acest lucru poate fi realizat într-o anumită măsură prin mijloace tradiționale, cum ar fi împuternicirea asistentelor medicale să le spună medicilor să se spele pe mâini. Dar există limitări sociale și practice în a se baza pe astfel de abordări de observare directă. O soluție mai bună este tehnologia, cum ar fi senzorii purtabili care pot oferi feedback imediat și date competente din punct de vedere operațional, în timp real, pe parcursul turei fiecărui furnizor de asistență medicală.

De asemenea, studiile privind siguranța pacienților au arătat că o caracteristică esențială a unui program eficient de siguranță a pacienților este implicarea pacienților și a familiilor acestora în proces. Pacienții presupun, în general, un nivel de bază al calității asistenței medicale, deși recentele rapoarte media privind evenimentele adverse au ridicat întrebări și îngrijorări în rândul publicului. Asigurarea siguranței și calității în asistența medicală necesită un efort integrat care include un nou rol pentru pacienți. În ceea ce privește evenimentele adverse și evenimentele care aproape au eșuat, pacienții sunt probabil ultimul punct în care se pot detecta și preveni evenimentele.

De exemplu, cercetarea calitativă realizată prin intermediul grupurilor de reflecție a contribuit la înțelegerea rolului pacientului în asigurarea unor îngrijiri sigure și de înaltă calitate. Focus-grupurile desfășurate de Voluntary Hospitals of America, Inc. au arătat că, în cea mai mare parte, consumatorii percep calitatea în termeni de servicii. Cu toate acestea, s-a constatat, de asemenea, că informațiile specifice privind calitatea clinică și rapoartele (de exemplu, orientările bazate pe dovezi și abordările de proiectare a sistemului medical pentru reducerea erorilor medicale) au generat interesul participanților și au schimbat atitudinile privind capacitatea de a diferenția spitalele în funcție de calitatea lor. Aceste constatări au condus la recomandarea ca eforturile inițiale de educare să vizeze informațiile privind rolul spitalelor în monitorizarea și controlul calității și definirea și diseminarea informațiilor privind calitatea clinică care pot fi utilizate de consumatori în monitorizarea îngrijirii lor.

De exemplu, în SUA, o serie de organizații au sponsorizat activități educaționale pentru a ajuta pacienții și familiile acestora să se implice mai mult în îngrijirea lor. National Patient Safety Foundation (www.npsf.org), de exemplu, a elaborat o serie de publicații care pun accentul pe ceea ce pot face pacienții pentru a face asistența medicală mai sigură. Apoi, Agency for Healthcare Research and Quality a elaborat, de asemenea, materiale pentru pacienți care prezintă modalități de prevenire a erorilor medicale. Un document special este conceput pentru pacienții cu un nivel scăzut de alfabetizare și este prezentat în format de benzi desenate.

Nu în ultimul rând, Institute for Safe Medication Practice sponsorizează o serie de buletine informative menite să ajute pacienții să se protejeze de erorile de medicație (www.ismp.org), iar

mai multe coaliții de stat pentru siguranța pacienților au elaborat și difuzat materiale educative pentru pacienți. În sfârșit, în martie 2002, Joint Commission on Accreditation of Healthcare Organizations a lansat campania SPEAK UP pentru a ajuta pacienții să se implice în îngrijirea proprie.

Focus-grupurile desfășurate în SUA de către Centrele pentru servicii Medicare și Medicaid au arătat că mesajele privind siguranța pacienților care au primit cele mai bune calificative au fost de obicei cele care indicau modalități specifice prin care pacienții să își informeze profesioniștii din domeniul sănătății și pe ei înșiși cu privire la ceea ce fac profesioniștii din domeniul sănătății.

Mesajele care subliniau informarea medicului și informarea proprie au fost mai bine primite decât cele considerate jenante sau nepoliticoase (de exemplu, întrebarea furnizorilor de servicii medicale dacă s-au spălat pe mâini).

Concluzia acestei cercetări a fost că mesajele consumatorilor privind reducerea erorilor medicale funcționează cel mai bine dacă:

pledează pentru o relație de colaborare medic-pacient
specifică acțiuni concrete care trebuie întreprinse.
indică în mod clar modul în care pot fi luate aceste măsuri.

În plus, este vital ca orice program de siguranță a pacienților să includă monitorizarea continuă a eficacității. Analiza datelor și a sistemelor servește la determinarea a ceea ce funcționează, a ceea ce nu funcționează și a domeniilor în care ar putea fi necesare eforturi suplimentare. Pe măsură ce schimbările sunt implementate, este important să se abordeze siguranța pacienților într-un mod dinamic, cu eforturi direcționate pe baza analizei continue a datelor colectate în mod obiectiv. Prin urmare, analiza datelor de gestionare în timp real și utilizabile este de o importanță capitală. Fără această componentă, orice program de siguranță a pacienților va deveni în mod inevitabil depășit și mai puțin eficient în timp. Zero erori este un obiectiv continuu, activ și dinamic, care necesită un sistem de analiză corespunzător, activ, flexibil și dinamic pentru un management eficient.

În plus, în ultimii ani, organizațiile care activează în domeniul politicilor și serviciilor de sănătate se axează pe înțelegerea, adaptarea și implementarea unor modele de excelență operațională care urmăresc să atingă o multitudine de obiective de pe diferite paliere:

Fluxul de pacienți – gestionarea modului în care pacienții se deplasează prin sistem, de la internare până la externare (și după externare).
Calitatea și siguranța îngrijirii – implementarea proceselor pentru a reduce erorile, a îmbunătăți rezultatele pacienților și a oferi în mod constant îngrijiri de înaltă calitate.
Echilibrul între costuri și îngrijire – găsirea de modalități de a reduce cheltuielile și de a crește transparența costurilor fără a compromite calitatea îngrijirii.
Integrarea tehnologiei – utilizarea dosarelor medicale electronice, a telemedicinei și a altor tehnologii, care simplifică comunicarea și îmbunătățesc îngrijirea pacienților.
Satisfacția pacienților – concentrarea pe experiența pacienților pentru a îmbunătăți satisfacția generală și rezultatele obținute.

Astfel, aceste modele de excelență operațională pornesc de la eficiență pentru a crea o strategie holistică, pe termen lung, pentru îmbunătățirea nu numai a rezultatelor financiare, ci și a reputației, a rezultatelor pacienților și a sănătății generale a organizației, inclusiv bunăstarea profesioniștilor din respectiva organizație.

Mirela Mustață, redactor executiv

Surse de documentare: