Acum, la începutul anului, este cel mai potrivit moment să ne uităm la tendințele anului 2026. Ne ajută să ne pregătim pentru transformările la care vom fi martori, mai devreme sau mai târziu.
Și aceasta pentru că schimbările prognozate sunt inevitabile, în lumea din ce în ce mai dinamică în care trăim.
Una dintre provocările care se manifestă plenar în multe sisteme de sănătate este creșterea vârstei medii a asistenților medicali, suprapusă peste îmbătrânirea populației deservite. De exemplu, în SUA, vârsta medie a asistenților medicali înregistrați era de 52 de ani în 2020, dar mai mult de o cincime dintre aceștia au declarat că intenționează să se pensioneze în următorii cinci an. La noi, unele estimări pentru anul 2022 indicau o vârstă medie de peste 45 de ani[1]. Aceste aspecte pot crea presiune pe sistemele de sănătate. Iată de ce formarea, susținerea dezvoltării profesionale continue și programele de suport organizațional care îi sprijină pe asistenții medicali în profesie, la locul de muncă, reprezintă direcții de acțiune importante.
Dacă ne referim acum la formare, capacitatea educațională trebuie să fie și ea una adecvată, pentru a răspunde cerințelor. Avem nevoie de suficiente cadre didactice pregătite, cu experiență academică și practică, de suficiente locuri de practică clinică, inclusiv de centre pentru educația prin simulare, de spații adecvate pentru cursuri și de îndrumători de practică bine pregătiți și susținuți pentru a desfășura această activitate. Pentru a face față acestei provocări sunt necesare soluții sistemice: o mai bună recunoaștere a cadrelor didactice, stimulente pentru asistenții medicali cu doctorat să ocupe funcții academice, finanțare suplimentară pentru educația în domeniul asistenței medicale și parteneriate care cresc oportunitățile de formare clinică.
O altă zonă care reprezintă o provocare, dar și o oportunitate, este modul în care tehnologia transformă furnizarea serviciilor medicale. Vedem că inteligența artificială trece de la stadiul experimental la cel practic, iar asistenții digitali ajung să ajute la triaj, la programare, la analizarea rezultatelor de laborator și chiar la îngrijire. Aceste instrumente pot reduce sarcina administrativă și pot permite asistenților medicali să se concentreze mai mult pe îngrijirea directă a pacienților. Mai înseamnă și că îngrijirea pe care o pot oferi asistenții medicali se mută, punându-se un accent din ce în ce mai mare pe prevenire, intervenție timpurie și educarea pacienților. Chiar dacă robotica pătrunde în domeniul sănătății, îndeplinind, de exemplu, sarcini de asistență chirurgicală sau sprijin logistic, roboții nu vor înlocui elementele umane ale asistenței medicale care necesită judecată, empatie și comunicare. Iar pe aceste zone, asistenții medicali trebuie să fie cât mai bine pregătiți.
Chiar dacă anul acesta nu va reprezenta o adevărată schimbare, vedem că apare și se dezvoltă și îngrijirea virtuală. Asistăm la creșterea substanțială a asistențe medicale la distanță. Ceea ce a început ca o necesitate în contextul pandemiei a evoluat într-o formă din ce în ce mai stabilă a sistemului de sănătate, extinzându-se mult dincolo de vizitele de îngrijire primară. Acum vedem că sunt incluse gestionarea bolilor cronice, îngrijirea de urmărire, monitorizarea la distanță și sprijinul specializat pentru populațiile defavorizate și rurale. Apar și roluri complet noi pentru asistenții medicali. Triajul la distanță, monitorizarea la distanță a pacienților, coordonarea îngrijirii, consultările virtuale și educarea pacienților prin intermediul platformelor digitale necesită competențe diferite de cele ale asistenților medicali tradiționali. Aceste posturi oferă adesea programe mai flexibile și posibilitatea de a deservi pacienți din zone geografice extinse.
Vedem că apare și conceptul de spitale virtuale, în care pacienții beneficiază de îngrijire completă, inclusiv diagnostic, monitorizare continuă și urmărire, fără a pune piciorul într-un spital tradițional. Pentru asistenții medicali, acest lucru reprezintă atât o oportunitate, cât și o provocare. El necesită cunoștințe digitale, abilități de comunicare puternice pentru interacțiuni la distanță și capacitatea de a gestiona programe de lucru bazate pe tehnologie. Chiar dacă aceste modele sunt rare, ele se vor dezvolta și vor necesita alte abilități și competențe din partea asistenților medicali.
Dar despre toate aceste lucruri vom continua să vorbim, pentru că progresele în asistența medicală sunt atât benefice cât și de neoprit și trebuie să ne pregătim pentru ele.
Dincolo de aceste gânduri despre cum va arăta viitorul profesiei noastre în 5-10 ani, ca de obicei, vă încurajez să citiți articolele lunii ianuarie din revistă.
Iar pentru că suntem la început de 2026 vă doresc tuturor un an cu sănătate, liniște și apreciere pentru tot ceea ce faceți.
Doina Carmen Mazilu, Președinte OAMGMAMR – filiala București
[1] https://www.news.ro/social/reprezentant-ordinului-asistentilor-medicali-ne-ingrijoreze-varsta-medie-asistentilor-medicali-romania-peste-45-ani-insp-anul-trecut-sistemul-public-88-506-asistenti-medicali-1922401512182022052020704458
