Cercetătorii descoperă un nou tip de celule care apar doar în timpul sarcinii

Timp estimat de lectură: 5 minute

În fiecare an, pe 5 mai, lumea celebrează Ziua Internațională a Moașei. O putem privi ca pe o zi dedicată recunoașterii contribuției neprețuite pe care moașele o aduc familiilor și comunităților în care își desfășoară activitatea.

De la îndrumarea femeilor însărcinate pe parcursul sarcinii până la asigurarea unor nașteri în condiții de siguranță și acordarea îngrijirii postnatale esențiale, munca lor înseamnă a fi alături de femei în unele dintre cele mai importante momente ale vieții lor.

Ele sunt cele care, cum se mai spune, primesc „viața” cele dintâi, un fenomen natural, dar mereu surprinzător.

Noutăți aduse de cercetare despre sarcină

Alături de profesioniștii din sănătate care protejează nașterea, cercetarea medicală aduce și ea elemente de cunoaștere care permit o înțelegere din ce în ce mai bună a acestui fenomen natural.

De exemplu, aceștia au definit o nouă hartă a „interfeței materno-fetale”, care dezvăluie un nou tip de celule, precum și tipurile de celule cel mai probabil afectate în afecțiuni precum preeclampsia.

*Oamenii de știință au realizat un nou atlas al celulelor din țesuturile placentare și uterine. (Sursa imaginii: mikroman6 via Getty Images)*

Acest „atlas” detaliat al placentei și al uterului arată cum aceste țesuturi unice cresc și evoluează pe parcursul sarcinii pentru a se adapta la dezvoltarea fătului.

În cursul elaborării acestei noi hărți, oamenii de știință au descoperit un subtip de celule care nu fusese descris până acum și care pare să fie specific sarcinii.

Aceste celule nu sunt prezente în uter în afara sarcinii, iar numărul lor crește brusc la începutul gestației, pe măsură ce mucoasa uterină se transformă pentru a adăposti și susține embrionul, a explicat primul autor al studiului, Cheng Wang, specialist în medicina regenerativă la Universitatea din California, San Francisco (UCSF).

Aceste celule recent descrise par să fie implicate în legarea placentei de fluxul sanguin matern și poartă receptori care răspund la canabinoizi. Aceștia din urmă includ substanțe chimice produse de organism, precum și compușii din cannabis, precum THC și CBD. Prin urmare, cercetătorii bănuiesc că aceste celule ar putea ajuta la explicarea motivului pentru care, alături de alte posibile cauze, consumul de cannabis în timpul sarcinii este asociat cu consecințe asupra sănătății, cum ar fi scăderea fluxului sanguin către placentă, transportul deficitar de oxigen către făt și un risc crescut de naștere prematură, greutate mică la naștere și internare la ATI.

Un „obstacol” crucial

Înainte de noul studiu, publicat pe 8 aprilie în revista Nature, alte grupuri de cercetare cartografiaseră placenta și uterul folosind tehnici similare. Cu toate acestea, ele acopereau doar anumite etape ale sarcinii.

„Cea mai mare diferență este că noi analizăm întregul parcurs temporal”, de la începutul sarcinii până la naștere, a spus Jingjing Li, profesor asociat de neurologie la UCSF. Noul atlas încorporează date din țesuturi colectate între săptămânile 5 și 39 de sarcină, apoi stocate în bănci de țesuturi de la UCSF și de la Universitatea Stanford.

Laboratorul lui Li analizează țesuturile în detaliu, la rezoluția celulelor individuale, dezvoltarea placentei fiind unul dintre principalele obiective de cercetare ale echipei. Noul lor atlas include instantanee ale genelor active și ale proteinelor prezente în celulele analizate într-un anumit stadiu al sarcinii. De asemenea, acesta examinează „accesibilitatea cromatinei”, care reflectă modul în care moleculele de ADN sunt împachetate în interiorul celulei și care gene pot fi activate într-un anumit moment.

În total, echipa a analizat aproximativ 1,2 milioane de celule placentare și uterine, inclusiv 200.000 de celule izolate și 1 milion de celule încorporate în locațiile lor originale din țesut.

Analiza celulelor izolate poate fi utilă pentru identificarea identității acestora, dar abordarea nu ține cont de contextul în care se află aceste celule în țesut, de celulele alăturate și de modul în care interacționează între ele. În uter și în placentă, celulele sunt dispuse în regiuni distincte, cu funcții diferite.

Prin combinarea acestor două tehnici, „acest studiu oferă un exemplu clar al modului în care localizarea și starea celulelor pot furniza informații biologice importante despre modul în care o sarcină sănătoasă este coordonată la nivel celular și molecular”, au declarat cercetătorii implicați în studiu.

Acesta a relevat legături interesante între activitatea genetică a unei celule și comportamentul acesteia.

De exemplu, la începutul sarcinii, anumite celule fetale invadează uterul și arterele sale principale, contribuind la stabilirea fluxului sanguin către placentă. Folosind învățarea automată, cercetătorii au prezis cât de adânc o anumită celulă ar invada uterul pe baza activității sale genetice.

Când această invazie nu decurge normal – de exemplu, dacă celulele nu pătrund suficient de adânc sau pătrund prea adânc – aceasta poate contribui la complicații precum preeclampsia sau placenta accreta.

Se pare că noul tip de celule identificat de cercetători ajută la reglarea invaziei. Prin transmiterea unor semnale specifice, acest tip de celule acționează ca o „reglator de viteză”, împiedicând procesul să se desfășoare prea repede.

„Ele se află în prima linie a interfeței materno-fetale”, a declarat Weng pentru Live Science. Diverse proteine transportate de aceste celule susțin ideea că ele reglează comportamentul altor celule la această interfață crucială, a spus el.

Cercetările viitoare ar putea aborda dacă modificările acestei semnalizări contribuie la tulburările de sarcină, precum și dacă există oportunități de tratament prin țintirea acestei căi.

Având la dispoziție harta completă, cercetătorii au coroborat rezultatele lor cu date provenite din studii genetice de amploare privind preeclampsia, nașterea prematură și pierderea sarcinii. Aceste studii au scos la iveală legături între anumite variante genetice și riscul de apariție a acestor complicații. Echipa a putut astfel identifica celulele specifice din placentă și uter care utilizează în mod activ acele gene și, prin urmare, sunt cele mai vulnerabile la aceste afecțiuni.

„Întrebarea este: «În ce tip de celule vor avea efect acele variante cu risc ridicat?»”, a spus Li. „Acest lucru ne va ajuta să aflăm care sunt celulele care stau la baza acestor complicații” și, potențial, să dezvoltăm în viitor tratamente care vizează acele celule.

Deși studiul reunește o mulțime de date, Li a subliniat că mai sunt multe de făcut. Studiul s-a concentrat pe sarcini sănătoase, așa că rămâne întrebarea în ce măsură sarcinile afectate de diverse afecțiuni diferă de această linie de bază. Echipa colaborează acum cu parteneri clinici pentru a începe să facă aceste comparații. În ansamblu, ei își propun să crească numărul total de celule analizate pentru a se asigura că surprind întreaga diversitate a celulelor din uterul gravidei.

Așadar, cercetarea progresează în zone anterior mai puțin explorate.

Dar dincolo de toate, nașterea rămâne, pentru cele mai multe femei, un proces natural care are nevoie de ghidarea potrivită.

Iar moașele sunt cel mai cunoscute pentru continuumul sarcinii, nașterii și îngrijirii postnatale, pentru care contribuția moașelor poate diferi drastic de ceea ce este adesea considerat îngrijire standard.

Ghidată de o moașă, nașterea redevine normală. În plus, pentru că implică mai mult timp acordat, inclusiv educării viitoarei mame, aceasta se traduce prin timp pentru a construi o relație mai bună cu aceasta și pentru a o ajuta să se simtă mai respectată, ceea ce se reflectă adesea printr-o sarcină mai lină.

Mirela Mustață, redactor executiv

Surse de documentare: