Timp aproximativ de lectură: 8 minute

Conform unui studiu global de amploare,rezistența la antibiotice a crescut în cazul infecțiilor la copii. Iar agenții patogeni bacterieni comuni devin, în timp, rezistenți la tot mai multe antibiotice.

Un nou studiu a examinat modul în care acești germeni îi afectează pe copii.El arată că, în ultimii 20 de ani, un număr tot mai mare de infecții bacteriene contractate de copii s-au dovedit rezistente la antibiotice.

Cercetarea a fost publicată în revista JAMA Pediatrics. Eaa analizat ultimele două decenii și a făcut previziuni privind modul în care ratele de rezistență s-ar putea modifica în deceniul următor. Până în 2035, unele antibiotice esențiale se vor confrunta cu „creșteri semnificative” ale rezistenței la bacterii comune, precum Acinetobacter baumannii și Klebsiella, potrivit analizei.

Potrivit estimărilor globale, rezistența la antibiotice a contribuit la 840.000 de decese în rândul copiilor sub 5 ani în 2021. Dacă rezistența continuă să crească, acest număr ar putea crește.

„Aceste previziuni reprezintă scenarii de avertizare, nu rezultate inevitabile”, a declarat coautoarea studiului, dr. Yanhong Jessika Hu, care este epidemiolog clinician și cercetător în domeniul sănătății publice la Institutul de Cercetare pentru Copii Murdoch (MCRI) din Australia. „Proiecțiile pornesc, în mare măsură, de la premisa că tendințele istorice vor continua fără o schimbare majoră de direcție. Însă, dacă se iau măsuri semnificative, această traiectorie ar putea fi modificată”, a declarat Hu pentru Live Science.

”Pandemia tăcută”

Rezistența la antibiotice este uneori numită „o pandemie tăcută”, deoarece reprezintă o amenințare formidabilă fără a stârni la fel de multă îngrijorare ca alte crize de sănătate, cum ar fi epidemiile virale.

Rezistența a atras atenția în ultimii ani, dar datele privind modul în care a afectat copiii sunt fragmentare, a declarat coautoarea studiului, dr. Penelope Bryant, medic-cercetător la MCRI, Royal Children’s Hospital Melbourne și Universitatea din Melbourne.

„Este percepută ca fiind o problemă mai puțin gravă la copii…Totuși, nu este o problemă teoretică; este reală și se întâmplă. Dar cred că vizibilitatea ei este pur și simplu mult mai redusă decât în cazul adulților”, a declarat Bryant pentru Live Science.

Acest lucru se datorează, în parte, faptului că multe eforturi de monitorizare a rezistenței combină datele referitoare la adulți cu cele referitoare la copii, iar datele referitoare la adulți ajung să ascundă tendințele observate la copii. „Constatările referitoare la adulți nu pot fi aplicate pur și simplu copiilor, deoarece aceștia au modele de infecție, expunere la antibiotice și opțiuni de tratament diferite”, a remarcat dr. Hu.

În același timp, studiile care vizează exclusiv copiii tind să varieze în ceea ce privește grupele de vârstă și contextele clinice incluse, ceea ce îngreunează comparațiile directe, a explicat dr. Hu. Această lipsă de granularitate împiedică eforturile de combatere a infecțiilor rezistente la copii prin modificarea politicilor sau a protocoalelor clinice. De asemenea, copiii au la dispoziție mai puține opțiuni de antibiotice decât adulții încă de la început, ceea ce face ca păstrarea acestor opțiuni să fie și mai importantă, a adăugat dr. Bryant.

Analiza a constatat că ratele de rezistență erau cele mai ridicate în unitățile de terapie intensivă, la copiii sub 3 ani cu cele mai severe infecții și în mediile cu resurse limitate.

Pentru a rezolva lacunele care să ajute comparațiile, cercetătorii au apelat la baza de date ”Antimicrobial Testing Leadership and Surveillance”, care conține probe clinice prelevate de la copii și adolescenți cu vârste cuprinse între 0 și 18 ani din 82 de țări. Aceste probe bacteriene au fost colectate între 2004 și 2022 din diverse medii medicale, inclusiv din secții de spital, unități de terapie intensivă și clinici ambulatorii. Țările incluse în studiu au variat de la cele cu venituri ridicate, precum Marea Britanie și Statele Unite, la cele cu venituri reduse, precum Malawi și Uganda.

Analiza a inclus peste 106.000 de probe bacteriene și a evaluat la ce antibiotice erau rezistente acești germeni. Antibioticele au fost grupate pe baza sistemului ”Access, Watch, Reserve” al Organizației Mondiale a Sănătății: antibioticele din categoria „Access” vizează un număr redus de bacterii și sunt recomandate ca prima opțiune pentru majoritatea infecțiilor bacteriene; antibioticele din categoria „Watch” au efecte mai ample și ar trebui utilizate selectiv pentru infecțiile mai rezistente, iar antibioticele din categoria „Reserve” sunt considerate opțiuni de ultimă instanță, care trebuie utilizate atunci când toate alternativele au eșuat.

„Rezistența a crescut în toate regiunile, ceea ce arată că aceasta nu este o problemă specifică doar țărilor cu venituri mai mici. Cu toate acestea, cele mai ridicate niveluri de rezistență și unele dintre cele mai accentuate creșteri au fost observate în mediile cu resurse limitate”, a remarcat dr. Hu.

Studiul trage un semnal de alarmă

O parte a analizei s-a concentrat asupra a opt bacterii considerate de OMS ca având prioritate „critică” sau „ridicată”, ceea ce înseamnă că acestea impun o povară deosebit de mare asupra sistemului de sănătate din cauza rezistenței lor. În cazul acestor germeni, ratele de rezistență erau similare în țările cu venituri ridicate și în cele cu venituri reduse în 2004, dar aceste tendințe au evoluat divergent până în 2022.

În ansamblu, rezistența la antibioticele din categoria „Access” a scăzut pe parcursul perioadei de studiu, dar această îmbunătățire nu a fost uniformă în toate contextele analizate. În țările cu resurse ridicate, rezistența la medicamentele din categoria „Access” a scăzut de la 48% la 29% în rândul celor opt bacterii, în timp ce în țările cu venituri reduse a crescut ușor, de la 44% la 47%. Aceste procente corespund numărului de probe bacteriene din fiecare an care au prezentat rezistență la cel puțin un medicament din categoria „Access”.

Scăderea observată în unele țări se datorează „aproape sigur investițiilor substanțiale pe care țările cu venituri ridicate le-au făcut în combaterea MRSA”, a afirmat Bryant, referindu-se la Staphylococcus aureus rezistent la meticilină. MRSA poate provoca infecții cutanate dureroase, precum și complicații care pun viața în pericol, cum ar fi septicemia.

În țările cu venituri reduse, problema este amplificată de condițiile sanitare precare și de accesul nereglementat la antibiotice.

Modelând tendințele viitoare, echipa prevede că rezistența la antibioticele din categoria „Access” se va stabiliza sau va scădea în majoritatea regiunilor până în 2035. Cu toate acestea, rezistența la antibioticele din categoria „Watch” a crescut între 2004 și 2022 și se preconizează că va continua să crească. În rândul celor opt bacterii critice și cu prioritate ridicată, aceasta a crescut de la 14% la 24% în țările cu venituri ridicate și de la 16% la 48% în țările cu venituri reduse.

Rezistența la medicamentele din categoria „Reserve” a crescut, de asemenea, în rândul acestor bacterii, ajungând de la 9% la 25% în țările cu venituri ridicate și de la 4% la 37% în cele cu venituri scăzute.

În timp ce modelul a prevăzut „creșteri abrupte” ale rezistenței la medicamentele din categoria „Watch”, acesta a prognozat, prin comparație, creșteri mai lente ale rezistenței la medicamentele din categoria „Reserve” în deceniul următor. Aceste tendințe au fost determinate în mare măsură de creșterile înregistrate în țările cu venituri mici, dar nici țările cu venituri mari nu au fost ocolite.

„În țările cu venituri reduse, problema este amplificată din cauza condițiilor sanitare precare și a accesului nereglementat la antibiotice”, a remarcat dr. Bryant. Cu alte cuvinte, accesul facil la antibiotice fără rețetă sporește probabilitatea utilizării abuzive a medicamentelor, ceea ce, în cele din urmă, determină un număr mai mare de bacterii să devină rezistente.

Această analiză oferă o imagine de ansamblu asupra modului în care rezistența la antibiotice afectează copiii în prezent și asupra modului în care ar putea să o facă în viitor. Cu toate acestea, datele pe care se bazează prezintă unele limitări. De exemplu, probele colectate din fiecare țară nu sunt neapărat reprezentative pentru întreaga națiune; ele provin doar de la anumite centre medicale participante, iar fiecare țară a contribuit cu un număr și tipuri diferite de probe. Așadar, „rezultatele nu ar trebui interpretate ca estimări precise ale prevalenței la nivel național”, a avertizat dr. Hu.

Cu toate aceste limitări, „este, de fapt, primul set de date de amploare care se concentrează în mod specific asupra copiilor și ne oferă o idee despre faptul că situația se agravează”, a spus dr. Bryant.

Echipa a pus analiza la dispoziția altor cercetători gratuit pe site-ul web AMR in Kids.

Iar pașii viitori includ studierea infecțiilor rezistente la antibiotice la copii într-un mod mai reprezentativ, precum și modelarea modului în care diferite strategii de intervenție ar putea contribui la reducerea ratelor de rezistență la antibiotice.

Acest subiect este extrem de relevant pentru România.

Există studii care demonstrează că utilizarea abuzivă a antibioticelor în România a agravat problema rezistenței la antibiotice, întrucât acestea sunt folosite adesea fără o consultare medicală adecvată. Un astfel de studiu, publicat în 2024, evidențiază o rezistență semnificativă la antibiotice în rândul agenților patogeni bacterieni comuni la pacienții pediatrici din România, subliniind necesitatea urgentă a utilizării controlate a antibioticelor și a unor strategii alternative de tratament pentru a combate această problemă tot mai gravă.

Mirela Mustață, redactor executiv

Surse de documentare:

1. Its real-and-its-happening-antibiotic-resistance-in-kids-is-rising-around-the-world-massive-study (inclusiv sursa foto)
2. Experimentul îndrăzneț al Japoniei de a reduce utilizarea abuzivă a antibioticelor a fost un succes enorm. Ar putea funcționa și în SUA?
3. „800 de secunde pentru o consultație medicală”: Unii factori care determină rezistența la antibiotice nu au nicio legătură cu biologia, afirmă sociologul medical Julia Szymczak
4. „Nu au pus la îndoială acest lucru”: De ce medicii prescriu prea multe antibiotice
5. Singer MM, Văruț RM, Popescu C, Radivojevic K, Rotaru LT, Octavian DR, Mihai-Covei B, Popescu M, Irina OA, Oancea D, Popescu AIS, Singer CE. Assessment of Antibiotic Resistance in Pediatric Infections: A Romanian Case Study on Pathogen Prevalence and Effective Treatments. Antibiotics (Basel). 2024 Sep 13;13(9):879. doi: 10.3390/antibiotics13090879. PMID: 39335052; PMCID: PMC11428934.