Migrena și durerea asociată acesteia afectează omenirea de multă vreme. Printre personalitățile cunoscute ca fiind suferinde de migrene se numără Iulius Cezar, Sfântul Pavel, Thomas Jefferson și Charles Darwin.
Cu trei mii de ani înainte de Hristos, un poet sumerian anonim a descris o stare de boală în care durerea de cap era atât de severă încât pacientul își dorea să fie eliberat de durere prin moarte. În Mesopotamia, se credea că spiritul rău al lui Ti’e își ataca victimele, provocând simptome teribile de durere de cap. În cadrul săpăturilor arheologice au fost descoperite cranii care indică faptul că medicii recomandau îndepărtarea unor părți ale craniului pacientului pentru a ameliora durerile de cap severe.
În medicina egipteană antică (începând cu anul 3.000 î.Hr.), migrenele și durerile nervoase, precum și durerile bruște și severe, erau descrise clar.
Hipocrate (460 – 370 î.Hr.), părintele medicinei, a fost primul care a documentat științific observațiile sale clinice privind migrena, eliberând boala de superstiții. Hipocrate a descris o lumină strălucitoare în ochiul drept, urmată de apariția unei dureri severe la nivelul capului, care, în cele din urmă, s-a extins la întreaga zonă.
Aretaeus din Capadocia (30–90 d.Hr.) a oferit una dintre primele clasificări formale ale durerilor de cap. El a împărțit durerile de cap în trei tipuri principale: (1) cefalalgia, o durere de cap ușoară și de scurtă durată, (2) cefaleea, un tip de durere de cap cronică și mai severă, și (3) heterocrania, o durere de cap paroxistică pe o parte a capului, adesea însoțită de greață, vărsături, fotofobie, simptome oculare, transpirație și modificări ale percepției mirosurilor.
Galen (129–216 d.Hr.) a scris despre o durere intensă care afecta aproape jumătate din cap. Acesta, la fel ca Hipocrate, credea că migrenele erau cauzate de vapori care se ridicau din stomac spre cap.
Razi (cunoscut și sub numele său latinizat Rhazes, 854–925 e.n.), un renumit medic iranian, a dedicat un capitol întreg durerilor de cap în cartea sa, în care a descris simptomele și tratamentul migrenei. Lucrarea descria în detaliu unul dintre diferitele tipuri de dureri de cap, cunoscut astăzi în medicina modernă sub denumirea de „migrene în salve”, și sugera, de asemenea, că durerile de cap severe și bruște pot fi un semn preliminar al unui accident vascular cerebral.
Ibn Sina, cunoscut și în Occident sub numele de Avicenna (980–1037), un alt renumit medic iranian, a dedicat un capitol durerilor de cap în cartea sa „Canonul medicinei”, în care a descris diferite tipuri de dureri de cap, inclusiv unul care acoperea întregul cap. Aceasta era o durere severă; se intensifica la efort și se caracteriza, de asemenea, prin fotofobie și fobie de zgomot.
În secolul al XVII-lea, Thomas Willis (1621–1675) și-a publicat ipoteza conform căreia „megrimul” se datora dilatării vaselor de sânge din interiorul capului (prima formulare a unei teorii vasculare). În 1873, Edward Liveing a propus că migrena se datora unor „furtuni nervoase provenite din talamusul optic”. În 1898, Moebius a afirmat că „parenchimul este stăpânul, circulația este servitorul” și că atât disfuncțiile cerebrale, cât și cele vasculare erau necesare pentru producerea unui atac de migrenă.
Cum vedem acum migrena?
Migrena este definită ca „o cefalee episodică asociată cu anumite caracteristici, precum sensibilitatea la lumină, sunet sau mișcare” sau „un sindrom recurent de cefalee asociat cu alte simptome de disfuncție neurologică în combinații variabile”. Migrenele pot fi clasificate în două categorii: migrenele rezistente (adică „cazurile în care au eșuat cel puțin 3 clase de medicamente preventive pentru migrenă și în care pacientul suferă de cel puțin 8 zile cu cefalee debilitantă pe lună, timp de cel puțin 3 luni consecutive, fără îmbunătățiri”) și migrenele refractare (adică „în cazul în care toate tratamentele preventive disponibile au eșuat și pacientul suferă de cel puțin 8 zile pe lună cu cefalee debilitantă, timp de cel puțin 6 luni consecutive”). Migrenele pot fi, de asemenea, asociate cu diferite sindroame, precum somnambulismul, vărsăturile ciclice, migrena abdominală, vertijul paroxistic benign, torticolisul paroxistic benign și migrena confuzională, care prezintă manifestări clinice, durată și prevalență diferite.
Migrena este o afecțiune ciclică care prezintă diferite faze, inclusiv o fază premonitorie, simptome neurologice tranzitorii (adică aura migrenei), un atac intens de cefalee și o fază postdromică.
În plus, migrena este o boală împovărătoare care are un impact asupra situației economice a individului, asupra relațiilor familiale, precum și asupra activităților profesionale și școlare, cu costuri importante și pentru societate.
Cât de multe persoane suferă de migrenă?
Migrena afectează peste un miliard de persoane în fiecare an la nivel mondial și este una dintre cele mai frecvente afecțiuni neurologice, cu o prevalență și o morbiditate ridicate, în special în rândul adulților tineri și al femeilor. Migrena este asociată cu o gamă largă de comorbidități, care variază de la stres și tulburări de somn până la suicid. Mecanismele complexe și, în mare parte, neclare ale dezvoltării migrenei au condus la propunerea unor factori de risc sociali și biologici, precum dezechilibrele hormonale, influențele genetice și epigenetice, precum și bolile cardiovasculare, neurologice și autoimune.
Care ar fi factorii de risc?
Au fost identificați diverși factori de risc, precum vârsta înaintată, traumatisme craniene, statut socioeconomic scăzut, consumul excesiv de cofeină sau de medicamente, stresul, problemele de somn (de exemplu, sforăitul), obezitatea, sindromul durerii și stările proinflamatorii sau protrombotice. Pe lângă aceștia, sunt și alți factori de risc pentru migrena cronică, un subtip al migrenei, inclusiv tratamentul ineficient al migrenei acute și consumul excesiv de medicamente. Factorii demografici (de exemplu, sexul și rasa) și cei legați de stilul de viață (de exemplu, consumul abuziv de cofeină, creșterea în greutate și tulburările de somn) reprezintă, de asemenea, factori de risc suplimentari.
Studiile epidemiologice la scară largă au identificat mai mulți factori de risc pentru crizele de migrenă. De exemplu, un sondaj online realizat pe un eșantion de 15.133 de pacienți cu migrenă și 77.453 de subiecți din grupul de control a arătat că insomnia, depresia, anxietatea, ulcerele gastrice și/sau hemoragiile gastrointestinale, angina pectorală și epilepsia erau semnificativ mai frecvente în rândul persoanelor cu migrenă decât în rândul grupului de control. De asemenea, atât intensitatea, cât și frecvența durerii sunt corelate cu tulburări biologice și psihologice, precum și cu inflamația. Având în vedere natura complexă a migrenelor, diferențierea dintre factorii de risc, factorii declanșatori și consecințele migrenelor este dificilă. Informarea pacienților cu privire la cauze și factori agravanți poate reduce frecvența și severitatea crizelor. În plus, anumite intervenții, precum exercițiile aerobice, pot reduce durata crizelor de migrenă, intensitatea durerii și pot diminua numărul de zile cu migrenă pe lună.
Care sunt recomandările în acest caz?
Recunoașteți simptomele și cereți ajutor. Migrena este o afecțiune neurologică și diferă de durerile de cap obișnuite. O persoană este probabil să aibă migrenă dacă a avut cel puțin 5 crize de durere de cap în decursul vieții, fiecare cu o durată cuprinsă între 4 și 72 de ore, și dacă durerea îndeplinește două dintre aceste 4 criterii: este pulsatilă; se manifestă pe o singură parte a capului; este moderată până la severă; se agravează la efort. De asemenea, aceste crize trebuie să provoace fie greață, fie sensibilitate la lumină și la sunet.
Dacă credeți că ați putea avea migrenă, consultați medicul de familie. Dar dacă nu primiți ajutorul de care aveți nevoie, ar fi bine să consultați un specialist, de exemplu, un neurolog. Persoanele cu migrenă prezintă, de asemenea, un risc crescut de a dezvolta alte afecțiuni, inclusiv boli de inimă, accident vascular cerebral, epilepsie, anxietate și depresie.
Faceți schimbări ale stilului de viață și urmați tratamentele de primă linie. Dacă suferiți de migrenă, luați în considerare ținerea unui jurnal al durerilor de cap sau utilizarea unei aplicații dedicate migrenei pentru a identifica posibilii factori declanșatori. Femeile, de exemplu, au adesea dureri provocate de migrenă chiar înainte de menstruație; acestea pot fi tratate în diverse moduri, inclusiv cu un plasture cu estrogen. Alți factori declanșatori comuni ai migrenei includ stresul, somnul excesiv sau insuficient, cofeina, alcoolul, schimbările meteorologice, anumite alimente, deshidratarea, lumina și anumite mirosuri, potrivit Fundației Americane pentru Migrenă.
Adesea, factorii declanșatori sunt parțiali și se cumulează: s-ar putea să nu aveți o criză de migrenă după ce beți un pahar de vin roșu, dar un pahar de vin roșu plus o noapte de somn prost ar putea fi suficient. Un jurnal al durerilor de cap vă poate ajuta, de asemenea, să vă identificați factorii declanșatori și să aflați dacă suferiți de migrenă cronică, definită ca prezența durerilor de cap în 15 sau mai multe zile pe lună, timp de mai mult de trei luni, iar cel puțin opt dintre aceste zile cu dureri de cap prezintă caracteristici similare cu migrena.
Pe baza simptomelor dumneavoastră și a frecvenței acestora, medicul vă poate recomanda un tratament preventiv împotriva migrenei, pentru a preveni apariția durerilor de cap. Aceste tipuri de medicamente pot include antidepresive, medicamente pentru tensiunea arterială și medicamente pentru epilepsie, cu atenție la efectele secundare neplăcute ale unora dintre ele.
Medicul dumneavoastră v-ar putea sugera să luați medicamente la debutul migrenei pentru a vă ameliora simptomele, în plus față de tratamentele preventive sau în locul acestora. Pentru tratamentul migrenei după debut, medicii prescriu de mult timp triptani, care reduc inflamația și constrâng vasele de sânge, precum și analgezice antiinflamatoare, cum ar fi ibuprofenul. Dar nici aceste metode nu funcționează întotdeauna, iar triptanii pot provoca efecte secundare precum greață și amețeli. Medicul poate avea în vedere și alte medicamente sau dispozitive pentru prevenirea și tratamentul acut al migrenei. Vestea bună este că astăzi există mai multe opțiuni de tratament decât oricând.
Cum arată viața cu migrenă?
O serie de astfel de povești este ilustrată într-un articol din The New York Times.
De exemplu, Skip Masland trăiește cu migrene încă de la vârsta de 12 ani, iar pe măsură ce a îmbătrânit, migrenele au devenit mai dureroase și mai frecvente. În cele mai grave momente, avea migrene de aproximativ 10 ori pe lună, fiecare durând până la două zile.
Migrenele sunt o afecțiune ereditară în familia domnului Masland. Bunicul său, mama, mătușa, câțiva veri și fiica sa de 19 ani, Shelby, suferă cu toții de migrene frecvente.
Domnul Masland spune că lumina și zgomotele puternice îi agravează migrenele, așa că face tot posibilul să se protejeze de mediul exterior, rămânând într-o cameră liniștită, cu perdele opace, și purtând ochelari de soare.
De-a lungul anilor, domnul Masland a încercat o serie de tratamente pentru a reduce severitatea durerilor de cap, de la medicamente tradiționale la remedii alternative, precum suplimente alimentare și biofeedback. Abia acum cinci ani, domnul Masland a descoperit Topamax, un medicament care l-a ajutat să reducă durerea și frecvența migrenelor. Cu toate acestea, el suferă de o migrenă destul de severă aproximativ o dată pe lună. Domnul Masland consideră frustrant faptul că unele persoane numesc orice durere de cap „migrenă”. „Nu au nicio idee ce este o migrenă”, a spus el.
Mai este și povestea luiVickie Martin, 49 de ani, Mason, Ohio
Migrenele lui Vickie Martin au început când era adolescentă și, treptat, au devenit mai frecvente și mai intense. Spre sfârșitul anilor 20, doamna Martin și-a dat seama că migrenele ei erau strâns legate de ciclul menstrual. Doamna Martin estimează că avea migrene lunare, care durau până la 10 zile fiecare.
Doamna Martin a așteptat până la vârsta de 30 de ani pentru a solicita asistență medicală. Puține tratamente au reușit să-i atenueze durerea; niciunul nu a reușit să le prevină. Cu toate acestea, la începutul acestui an, doamna Martin a aflat că avea fibroame uterine și un chist mare la unul dintre ovare. Ea a optat pentru o histerectomie și pentru îndepărtarea ovarului.
De la operație, doamna Martin spune că a mai avut foarte puține migrene.
Și copiii pot suferi de migrene. Fiica lui Tracey Makowski, Jordan, a avut prima migrenă severă la vârsta de 9 ani. După ce a avut dureri de cap o zi întreagă, doamna Makowski a dus-o pe Jordan la medicul ei. Rezultatul RMN-ului a fost negativ, așa că a fost trimisă la un neurolog, care a stabilit că durerea ei era cauzată de migrene.
Acea primă migrenă a durat 9 zile, timp în care Jordan s-a simțit amețită și a avut slăbiciune în mâini.
Jordan, care are acum 12 ani, a luat medicamente timp de 3 ani pentru a preveni migrenele. Tratamentul a dat rezultate bune, iar acum are aproximativ o migrenă pe lună, care durează câteva ore.
Copiii care suferă de migrene adesea nu mai au crize pe măsură ce cresc. Doamna Makowski, sub supravegherea medicului, a încetat recent să-i mai administreze lui Jordan medicamentele, pentru a vedea dacă acestea mai sunt necesare.
Concluzii
Natura complexă și multifactorială a migrenei se reflectă în prezența unei varietăți de factori de risc și de declanșare, care pot diferi semnificativ de la un pacient la altul. În plus, există dovezi ample care indică faptul că diverși factori biologici, în special hormonii, factorii genetici și tulburările metabolice, precum și factorii psihiatrici și psihologici, reprezintă factori de risc pentru migrenă.
De aceea, sunt necesare studii suplimentare pentru a înțelege mai bine fenomenele biologice care stau la baza migrenei. Identificarea factorilor biologici și psihologici importanți și înțelegerea mecanismelor fiziopatologice pot oferi perspective noi privind prevenirea, reproiectarea căilor de îngrijire, planificarea și strategiile terapeutice personalizate.
Mirela Mustață, redactor executiv
Surse de documentare:
