”Comunicarea este la baza tuturor lucrurilor” .

Prin ce este diferită profesia de asistent medical de alte profesii?

Cred ca prin faptul ca te apropii de om si incerci sa-i acorzi ajutor. Te implici sufleteste, emotional. Desi nu este recomandat. Te legi de anumite cazuri. Si asta o diferentiaza de alte profesii unde lucrezi cu cifre, cu piese. Noi lucram cu oameni. Si atunci, daca nu ai suflet, cred ca nu poti sa acorzi o buna ingrijire si sa vindeci omul. Si sufletul lui. Caci, pana la urma, totul porneste din suflet.

Cand v-ati dat seama ca aceasta profesie este pentru dumneavoastra una ”pentru toata viata”?

Sincer, nu acesta era drumul pe care voiam sa merg. Insa, cred ca asa a fost destinul meu. Initial, am vrut sa merg tot pe latura medicala. Asa că am dat la facultate la fiziokinetoterapie. Sansa a fost sa pic. La doua persoane sub linie. A trebuit sa ma reorientez. Pentru ca nu suportam sa stau acasa un an de zile, m-am dus la scoala de asistenti. Am intrat cu brio si, o vreme, am incercat sa merg in paralel. Ulterior, am renuntat la ideea de a mai merge la facultate si m-am axat pe partea de asistenta medicala. Asa cum va spuneam, nu ma gandeam sa ajung asistent medical si nu asta am avut in plan. Dar mi-a placut ce am facut in scoala. Mai ales stagiile practice.  Si asa a incept relatia cu aceasta profesie. Nu regret ca am urmat acest drum. Daca ar fi sa o iau de la capat, cred ca tot aceasta ar fi calea. Tot spre ingrijirea pacientilor m-as orienta.

Ce v-a marcat in viata profesionala de pana acum? Povestiti-mi o situatie care v-a impresionat.

De-a lungul carierei mele de asistent medical m-am intalnit cu multe cazuri care m-au impresionat. Nu pot sa nominalizez unul anume. Au fost multe situatii care m-au maturizat. Eram un copil cand am intrat in spital. Nu eram atat de atenta si de constienta de ceea ce aveam de facut. Maturizarea a venit pe parcurs, ca urma a multor experiente. Am trecut prin mai multe sectii. Prima a fost chirurgia plastica unde am avut pacienti cu traumatisme foarte grave pe care trebuia sa-i pansam, sa-i ingrijim, sa fim aproape de ei. Acela a fost punctul in care, practic, mi-am dat seama ca daca nu pui suflet si nu esti aproape de pacient, nu reusesti sa faci nimic in profesia aceasta. Sa-i intelegi, sa-i ajuti sa treaca, la nivel psihologic, peste situatia in care sunt. Ulterior, am lucrat in sectia de chirurgie digestiva unde au fost cazuri mult mai grave, mai complicate. Cred ca fiecare caz avea ceva special. Nu pot sa le compar.

Ce a urmat in traseul dumneavoastra profesional, dupa chirurgie plastica si chirurgie digestiva?

Ulterior, am lucrat in sala de operatii, pe partea de anestezie si terapie intensiva, aproximativ 1 an. Apoi, mi s-a propus sa fiu asistenta sefa in bloc operator. A fost o piatra de incercare pentru mine, pentru ca era cea mai mare sectie de spital, la acel moment si era nevoie de un bun organizator. Am stat un an pe acesta functie si apoi mi s-a oferit functia de director de ingrijiri. Am spus, ”nu, abia m-am obisnuit cu ce aveam de facut aici, abia am pus lucrurile in ordine”.  Mi s-a raspuns ca n-am inteles, ca acela a fost un test, o etapa intermediara. In prima faza, am refuzat. Ma speria sa ma ocup de un spital atat de mare. In plus, nu cunosteam chiar totul. In final, dupa o saptamana de gandire, am acceptat. Si nu-mi pare rau ca am facut-o. Pentru ca eu cred ca am reusit sa schimb ceva. Atat in gandirea oamenilor, cat si in organizare si in comunicare.

De cand sunteti director de ingrijiri, credeti ca v-a schimbat functia aceasta?

 

Cred ca nu. Intotdeauna am fost si voi ramane colega lor. Am ascultat, am inteles. Orice problema au de rezolvat, pot sa vina in orice moment sa gasim o cale de rezolvare. N-am lasat o functie sa-mi afecteze comportamentul fata de colegi, in tot acest timp. Si sunt director de ingrijiri de 6 ani. Sunt la al doilea mandat pe care-l inchei in vara aceasta. Iar predecesoarea mea a avut 10-12 ani.

Ati avut un model?

N-am avut nici un model. Cand am incept, nu stiam ce aveam de facut. Nu stiam de unde sa incep si unde sa sfarsec. Am incercat sa iau cateva informartii de la doamna care a fost inaintea mea, dar nu am fost prea lamurita. Am luat apoi și am citit dosarele dar, in afara de controlalele si vizitele in sectie, tot nu mi-a fost mai clar. Am studiat atributiile din ordine si incet-incet am invatat. Am ajuns, in prezent, sa am o multime de responsabilitati. Poate ca nu a fost bine ca am cautat, pentru ca m-am trezit cu multe sarcini. Nu ma plang, pentru ca le fac cu drag. Oriunde a fost nevoie de ceva, niciodata nu am spus nu. Asta cred ca m-a ajutat foarte mult sa inteleg toate procesele si sa gasesc niste rezolvari la situatiile cu care m-am confruntat de-a lungul timpului. Acum vad lucrurile altfel.

Ce va motiveaza? De unde va luati energia?

In primul rand, din satisfactia oamenilor. Cand ii vad multumiti ca un anumit lucru s-a rezolvat sau un anumit serviciu merge bine. Aceasta este cea mai mare multumire pe care o am. Si, bineinteles, ma motiveaza sa merg mai departe. Pe scurt, bunul mers al lucrurilor ma energizeaza. Insist si caut solutii la toate problemele si pana ce nu reusesc sa rezolv, nu ma las. Persevereta, diplomatia si calmul sunt principalele lucruri care ma caracterizeaza.

Ce rol are comunicare in relatiile dumneavoastra profesionale?

 

Daca nu exista comunicare, nu faci nimic. Indiferent ca este vorba despre pacient, coleg, medic. Daca nu exista comunicare, nimic cu se poate rezolva. Pe acest lucru am pus accent, inca de la inceputul carierei mele.  Si cred ca asta m-a ajutat sa am o relatie buna cu oamenii: pacienti, colegi, medici. Comunicarea eficienta este cheia succesului. Ai nevoie si de cunostinte profesionale, de abilitati. Dar comunicarea este la baza tuturor activitatilor.

Care este relatia dumneavoastra cu OAMGMAMR- filiala Bucuresti?

 

Am inceput o colaborare mai stransa, incepand cu anul 2012. Atunci am devenit consilier in cadrul Ordinului Asistentilor Medicali. Anterior, eram un simplu membru. Insa, din 2012, colegii m-au ales sa fiu reprezentantul lor in Ordin. E un aspect deosebit de important al profesiei nostre pe care trebuie sa-l dezvoltam si sa-i asiguram sustinerea.  Ordinul nu reprezinta doar cateva persoane. EL suntem noi toti. Suntem datori sa participam activ, sa imbunatatim profesia noastra si imaginea noastra. Sunt multe proiecte la Bucuresti. Doamna Mazilu are multe idei si proiecte. O admir pentru asta. Iar noi, spitalul, ii suntem alaturi

Ce rol ar trebui sa joace OAMGMAMR?

Este ca o mama si un tata, intr-o exprimare mai plastica. Sa ne ajute sa ne dezvoltam armonios, sa ne reprezinte interesele, sa ne apere cand este necesar, sa ne arate ce am gresit si sa ne faca sa intelegem cand am gresit. Pe scurt, aceasta ar fi menirea ordinului. In ultima perioada cred ca Ordinul s-a apropiat foarte mult de acest portret si a ajutat profesia, ne-a promovat imaginea, ne-a ajutat sa ne impunem.

Evident, conteaza modul in care fiecare asistent medical se impune si se comporta in echipa medicala. Daca nu ai o pregatire buna si nu stii sa pui problema, esti privit intr-un anumit mod de medici. Educatia medicala continua ne poate ajuta sa dezvoltam profesional. Ea este aspectul cel mai important care trebuie promovat.

De ce realizare sunteti cea mai mandra?

 

Pe plan personal, copilul este cea mai mare realizare. Cand am nascut, am realizat ca nici o cariera din lume nu-ti ofera satisfactia aceasta suprema. Copilul, mai ales cand il vezi ca este cuminte si ca depune eforturi, iti da cea mai mare satisfactie.

Pe plan profesional, tot ce realizez zilnic este important. Toate lucrurile care merg bine. O ultima realizare, pentru care am muncit mult, in ultima perioada, a fost deschiderea blocului alimentar din spitalul nostru. In momentul in care mi-am inceput activitatea ca director de ingrijiri, am participat la inchiderea lui. Am participat si la inchiderea blocului operator, ca si la cea a unei parti din aripa A3. La inceput eram demoralizata.  Eram nevoita sa inchid totul. Si ma intrebam daca voi mai apuca sa vad dechiderea lor. Era santier, demolam, strangeam tot, casam tot. Din seria redeschiderilor, prima a fost blocul alimentar. Din vara anului trecut, blocul alimentar a trecut in administrarea mea. La inceput, nu stiam ce insemana cu adevarat un bloc alimentar. Am invatat toate. Era un stres enorm pentru mine. Au urmat eforturile pentru certificarea lui, pentru obtinerea unui standard de calitate in domeniul sigurantei alimentului. Erau lucruri noi pe care nu le invatasem in scola. Am mers la cursuri de perfectionare. Cu ajutorul specialistilor am obtinut, in decembrie, si certificarea blocului alimentar. Iar acum realizam 1200 de portii pe zi pentru pacientii nostrii. Este un efort enorm. Mai ales ca nu avem personal suficient. De unde inainte era o schema generoasa, acum, de la 30 de oameni am ajuns la 15. In total, acum am 8 oameni care fac 1200 de portii zilnic, 3 mese pe zi. Incerc sa gasesc solutii sa-i ajut. Cerintele sunt mari pe partea de igiena, de calitate, trebuie sa ne incadram in costuri. Iata cum, din asistent medical, m-am transformat si in contabil si in bucatareasa sefa. E un proiect de care mi-a fost foarte frica. Dar acum sunt foarte incantata. Faptul ca bucataria functioneaza si pacientii primesc mancare calda, este pentru mine e o mare realizare.

Ce gand aveti pentru 8 martie?

Le multumesc tuturor colegelor mele, pentru ca imi sunt aproape si suntem o echipa. Daca ele nu ar fi atat de aproape, nu ar fi atat de receptive, nu stiu daca as fi putut sa duc lucrurile spre o situatie de normalitate. Lor le sunt recunoscatoare, pentru asta. Echipa este cea mai importanta piesa din joc. Ea trebuie facuta sa functioneze.

Asa ca, le doresc colegilor mele sa aiba parte de liniste sufleteasca, de bunatate si multa putere de munca, pentru ca aveam mult de munca.

Interviu realizat de Mirela Mustata, redactor eAsistent