O nouă abordare pentru tratamentul diabetului de tip 1

Timp aprox. de lectură: 6 minute

Diabetul continuă să reprezinte o provocare critică pentru sănătatea globală și se numără printre principalele cauze de deces la nivel mondial, cu peste 420 de milioane de persoane din întreaga lume care trăiesc în prezent cu diabet. Dintre acestea, diabetul de tip 1 afectează una din 1 000 de persoane la nivel mondial, în timp ce, în SUA, proporția este de 1 din 500 de americani.

Din ce știm acum, diabetul de tip 1 este cauzat de o reacție autoimună (organismul se atacă singur, din greșeală). Această reacție distruge celulele din pancreas care produc insulină, numite celule beta (până la 80% din aceste celule beta sunt distruse). Este important de știut că, atunci când dezvoltați pentru prima dată diabetul de tip 1, este posibil să nu aveți niciun simptom. Atunci când apar, simptomele includ, la fel ca și în cazul celorlalte tipuri: urinare frecventă; senzație de sete foarte mare; senzație de foame foarte mare – chiar dacă mâncați; oboseală extremă; vedere încețoșată; tăieturi care se vindecă greu; pierdere în greutate, chiar și atunci când mâncați mai mult.

Fără o rezervă alternativă de insulină, o persoană cu diabet de tip 1 va muri.

În cazul diabetului de tip 2, insulina continuă să fie produsă, dar celulele organismului capătă rezistență. Un test de sânge vă va ajuta să aflați dacă aveți diabet, dar apoi este important să identificați tipul specific.

Deși există multe asemănări între diabetul de tip 1 și cel de tip 2, cauza fiecăruia este foarte diferită.

Iar tratamentul este, de obicei, de asemenea, destul de diferit. Unele persoane, în special adulții care sunt recent diagnosticați cu diabet de tip 1, pot avea simptome similare cu cele ale diabetului de tip 2, iar această suprapunere între tipuri poate fi derutantă.

Dacă medicul dumneavoastră crede că aveți diabet zaharat de tip 1, este posibil ca sângele dumneavoastră să fie testat și pentru autoanticorpi. Aceste substanțe indică faptul că organismul dumneavoastră se atacă pe sine și sunt adesea întâlnite în cazul diabetului de tip 1, dar nu și în cazul celui de tip 2. Este posibil să vi se testeze și urina pentru cetone. Cetonele sunt produse atunci când corpul dumneavoastră arde grăsimile pentru energie. Faptul că aveți cetone în urină indică faptul că aveți diabet de tip 1 și nu de tip 2.

Unii oameni au anumite gene (trăsături transmise de la părinți la copii) care îi fac mai predispuși la diabet de tip 1. Cu toate acestea, mulți dintre ei nu vor ajunge să aibă diabet de tip 1, chiar dacă au genele respective. Un factor declanșator din mediul înconjurător poate juca, de asemenea, un rol în dezvoltarea diabetului de tip 1.

Dieta și obiceiurile de viață nu cauzează diabetul de tip 1.

Insulina suplimentară necesară în cazul diabetului de tip 1 poate fi administrată prin injectare sau prin intermediul unui dispozitiv numit pompă de insulină. Dacă aveți diabet de tip 1, va trebui să faceți injecții de insulină (sau să purtați o pompă de insulină) în fiecare zi. Nu puteți lua insulina sub formă de pilule, deoarece acidul din stomac ar distruge-o înainte de a ajunge în sânge. Iar această limitare poate aduce dificultăți de administrare la mulți pacienți.

În aceste condiții, un studiu recent condus de Indiana University School of Medicine în colaborare cu University of Chicago Medicine, ambele din SUA, prezintă posibilități viitoare interesante pentru gestionarea diabetului de tip 1 și pentru reducerea potențială a dependenței de insulină. Concluziile cercetătorilor, publicate în Cell Reports Medicine în noiembrie 2023, sugerează că reconfigurarea medicamentului α-difluorometilornitină (DFMO) ar putea deschide calea pentru terapii inovatoare în viitor, pe care pacienții le pot gestiona mai eficient și mai convenabil.

Aceste ultime rezultate translaționale reprezintă mai mult de un deceniu de cercetare. În 2010, autorul co-corespondent al studiului, Raghu Mirmira, MD, PhD, conducea un laborator de cercetare la Indiana University School of Medicine, când o echipă (din care făcea parte și Bernhard F. Maier, MSC, PhD) a descoperit inițial că inhibarea căii metabolice afectate de DFMO ar putea proteja celulele beta de factorii de mediu, sugerând o potențială conservare în diabetul de tip 1. Ulterior, echipa a validat aceste descoperiri la șoareci.

Din 2015 până în 2019, Linda DiMeglio, MD, MPH, profesor Edwin Letzter de pediatrie la Indiana University School of Medicine și endocrinolog pediatru și șef de divizie la Riley Children’s Health, a condus un studiu clinic care a afirmat siguranța DFMO la persoanele nou diagnosticate cu diabet de tip 1 și a sugerat că ar putea, de asemenea, să stabilizeze nivelurile de insulină prin salvgardarea celulelor beta.

„Utilizarea unei noi formulări de DFMO sub formă de pilulă le permite pacienților să o ia pe cale orală în loc să fie nevoiți să se supună unor injecții regulate și are un profil favorabil în privința efectelor secundare„, a declarat doctorul Raghu Mirmira.

Cercetătorii au inițiat deja următorii pași în investigarea potențialului DFMO. Primul autor al studiului și co-autorul corespondent doctorul Emily K. Sims, profesor asociat de pediatrie la Indiana University School of Medicine și endocrinolog pediatru la Riley Children’s Health, a lansat recent un studiu clinic mai amplu, în șase centre, pentru a defini în mod mai amplu impactul tratamentului DFMO în a păstra funcția celulelor beta în diabetul de tip 1. El speră că DFMO, eventual ca parte a unei terapii combinate, nu numai că va ajuta persoanele diagnosticate recent cu diabet de tip 1, dar ar putea fi testat și la cei care prezintă risc de a dezvolta această afecțiune.

O altă cale de cercetare pentru găsirea unei terapii eficiente pentru diabetul de tip 1 pornește de la premisa că s-ar putea înlocui celulele beta lipsă și le-ar putea proteja cumva pe cele noi de atacul imunitar. Sistemul imunitar are două brațe: unul, cel adaptiv, stă la baza respingerii țesuturilor. Acest braț adaptativ poate recunoaște semnătura de „autocunoaștere” furnizată de proteinele HLA (Human Leukocyte Antigens) ale unui individ – antigenele leucocitare umane. Acestea sunt gene din complexele majore de histocompatibilitate care ajută la codificarea proteinelor care fac diferența între sine și non-eu. Ele joacă un rol important în boli și în apărarea imunitară. Aceste molecule conțin așa-numitele regiuni hipervariabile, care diferă de la individ la individ. În cazul în care sistemul imunitar întâlnește proteine HLA non-self, acesta recunoaște celulele care le prezintă ca fiind interlope și le atacă, folosind trupe de șoc numite celule T ucigașe și anticorpi.

Una dintre sesiunile de la reuniunea din 2024 a Asociației Americane pentru Progresul Științei din Denver, SUA, a analizat modul în care celulele beta transplantate ar putea fi făcute hipoimunogene – cu alte cuvinte, invizibile pentru sistemul imunitar al pacientului. Sonja Schrepfer, care lucrează la Universitatea din California, San Francisco și, de asemenea, la Sana Biotechnology, cu sediul în Seattle, propune o abordare dublă, pentru a face față faptului că sistemul imunitar are două brațe.

Prima parte a abordării doctorului Schrepfer constă în prevenirea producerii de proteine HLA în celulele beta cultivate în laborator și destinate transplantului. Acest lucru poate fi realizat prin editarea a două gene implicate în producerea lor, ceea ce, teoretic, face ca celulele în cauză să devină invizibile pentru brațul adaptiv. Cu toate acestea, lipsa proteinelor HLA aduce o celulă în atenția celeilalte ramuri a imunității, sistemul înnăscut. Trupele sale se numesc celule NK (natural killer) și macrofage, iar unul dintre semnalele de alarmă la care reacționează este absența oricărui fel de HLA. Cu toate acestea, poate fi respinsă prin supraexprimarea unei proteine numite CD47, lucru pe care echipa doctorului Schrepfer l-a obținut și prin manipularea genetică a celulelor beta.

Și se pare că funcționează. Într-un experiment ale cărui rezultate au fost anunțate chiar înainte de reuniune, echipa a indus mai întâi diabetul la o maimuță de laborator și apoi a injectat celulele beta modificate într-unul dintre mușchii acesteia. Diabetul a dispărut și a rămas la distanță mai mult de șase luni. Acum au trecut la oameni. În cadrul unui studiu care urmează să înceapă la Spitalul Universitar Uppsala, din Suedia, versiunile umane ale celulelor modificate vor fi transplantate în antebrațul unui singur pacient.

O altă abordare pentru a preveni reacția sistemului imunitar la transplantul de celule beta la pacienții cu diabet de tip 1 a fost prezentată în cadrul aceleiași reuniuni a Asociației Americane pentru Progresul Științei de către Hasna Maachi de la Universitatea Tehnică din München, Germania. Această abordare alternativă, la care lucrează grupul de cercetare al doctorului Hebrok, din care face parte și Hasna Maachi, introduce o a treia parte, numită celulă supresoare, care să se ocupe de calmarea sistemului imunitar, „vorbind” cu celulele T ucigașe. În acest caz, nu este nevoie să se introducă un nivel de protecție împotriva sistemului imunitar înnăscut, deoarece acesta nu va observa nimic în neregulă.

Acest grup de cercetare lucrează, de asemenea, la o modalitate de a supraîncărca celulele beta pentru a spori prezența unei proteine care reglează expresia genei insulinei. Nivelurile scăzute de gene MAFA reprezintă un simptom al diabetului de tip 1, astfel încât stimularea prezenței acesteia pare o abordare promițătoare, mai ales că rezultatele studiului inițial arată că creșterea nivelului de MAFA în celulele beta derivate din celule stem pare să crească cantitatea de insulină produsă.

Aceste noi abordări cu celule beta, cu sau fără niveluri crescute ale proteinei care reglează expresia genei insulinei, transplantate la pacienții cu diabet de tip 1, care găsesc, în același timp, modalități de a evita reacția sistemului imunitar al pacientului, pe care echipele de cercetare le studiază intens în teste precum cele de mai sus, par foarte promițătoare. Iar beneficiile sunt o soluție de tratament pentru un grup de pacienți destul de important ca număr.

Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent

Surse de documentare

O nouă abordare pentru tratamentul diabetului de tip 1

Timp aprox. de lectură: 6 minute

Arhive

Recomandări

Link-uri utile