Știința nutriției și viitorul promițător al nutriției personalizate

Timp aprox. de lectură: 10 minute

În comparație cu alte domenii, știința nutriției este puțin studiată. Acest lucru este cauzat, în parte, de faptul că studiile randomizate, utilizate de obicei pentru a testa medicamente, sunt dificil de derulat: puțini sunt cei care doresc să urmeze o dietă experimentală timp de ani de zile.

Astfel, cea mai mare parte a științei nutriționale se bazează pe studii observaționale care încearcă să stabilească asocieri între anumite nutrienți și boli. Acestea nu pot fi folosite pentru a dovedi definitiv o legătură cauzală între o boală și un anumit factor dintr-o dietă.

Dar, la fel ca în cazul fumatului și al cancerului pulmonar, când sunt consolidate toate aceste studii, relațiile cauzale încep să se contureze. De exemplu, acum este clar că unele diete sunt deosebit de bune pentru creier. Un studiu recent concluzionează că respectarea „dietei mediteraneene”, bogată în legume, fructe, leguminoase și cereale integrale, cu un conținut scăzut de carne roșie și procesată și grăsimi saturate, reduce șansele de a suferi accidente vasculare cerebrale, tulburări cognitive și depresie.

Oamenii de știință cred că dietele bogate în legume, fructe, leguminoase și cereale integrale, cu un conținut scăzut de carne roșie și procesată și grăsimi saturate aduc beneficii prin reducerea inflamației la nivelul creierului. Acest lucru, la rândul său, poate afecta zone precum hipocampul, care este asociat cu învățarea, memoria și reglarea dispoziției – și unde cresc noi neuroni la adulți.

Studiile efectuate pe animale arată că, atunci când acestea sunt hrănite cu o dietă bogată în acizi grași omega-3 (din nuci, de exemplu), flavonoide (consumate în principal prin intermediul ceaiului și al vinului), antioxidanți (care se găsesc în fructele de pădure) și resveratrol (care se găsește în strugurii roșii), este stimulată creșterea neuronilor și sunt reduse procesele inflamatorii. Acest lucru este congruent cu cercetările care sugerează că cei care consumă în mod regulat alimente ultra-procesate, prăjite și zaharoase, care cresc inflamația în creier, își sporesc riscul de a dezvolta depresie.

Cu toate acestea, doar 10% dintre adulții din America consumă porția zilnică recomandată de legume și doar 12% consumă suficiente fructe.

Situația este similară în mare parte a lumii. Ca urmare, mulți apelează la suplimente de vitamine și minerale pentru a compensa deficiențele alimentare.

În 2018, 54% dintre nord-americani și 43% dintre asiatici luau un supliment nutrițional. Cele mai frecvente tipuri sunt multivitaminele, vitamina D și acizii grași omega-3. America cheltuiește cel mai mult pe suplimente alimentare, urmată de Europa de Vest și Japonia. O estimare a plasat piața globală la 152 de miliarde de dolari în 2021, cu o creștere anuală de 9% așteptată până în 2030.

Povestea suplimentelor nutritive începe în 1912, când Casimir Funk, un biochimist american de origine poloneză, a propus că substanțele organice neidentificate erau necesare în cantități mici pentru a menține sănătatea umană. A fost o idee revoluționară. Și avea dreptate. Alături de macronutrienți, cum ar fi proteinele și carbohidrații, existau componente nedescoperite ale alimentelor – micronutrienți. Prima vitamină care a fost izolată și apoi sintetizată în 1936 a fost tiamina sau B1. Deficitul provoacă beriberi, o boală care poate afecta atât sistemul cardiovascular, cât și sistemul nervos central. Această descoperire a declanșat o cursă pentru izolarea, caracterizarea și fabricarea vitaminelor și a lansat în cele din urmă industria suplimentelor.

La o jumătate de secol după descoperirea lui Funk, ideea că nutrienții ar putea fi capabili să trateze bolile mintale a prins contur. Abram Hoffer, un psihiatru canadian, a încercat să trateze schizofrenicii cu doze mari de vitamine B3. Apoi, în 1968, Linus Pauling, un chimist laureat al premiului Nobel, a inventat termenul „psihiatrie ortomoleculară” pentru a descrie teoria conform căreia variația concentrației substanțelor prezente în mod normal în organism ar putea trata bolile mintale. Dar existau puține dovezi care să le susțină afirmațiile, iar în 1973, Asociația Americană de Psihiatrie a publicat un raport care respingea psihiatria ortomoleculară, subliniind lipsa experimentelor controlate și concluzionând că dozele mari de B3 erau „inutile și nu lipsite de riscuri”.

Cu toate acestea, astăzi, o mare parte din știință susține ideea că există o legătură puternică între ceea ce mănâncă oamenii și sănătatea lor mintală. Studiile au arătat că deficitul de B12 provoacă depresie și memorie slabă și este asociat cu mania și psihoza. Nivelurile scăzute de vitamina D sunt asociate cu riscuri crescute de demență și accident vascular cerebral și sunt implicate în tulburările de neurodezvoltare.

Proteinele de origine animală, cum ar fi friptura de pasăre, șunca sau peștele, conțin toți aminoacizii de care organismul are nevoie, inclusiv mulți dintre cei pe care nu îi poate produce singur. Tirozina și triptofanul sunt necesare pentru producerea, respectiv, a dopaminei, un neurotransmițător care controlează sentimentele de plăcere și recompensă, și a serotoninei, un alt astfel de neurotransmițător, care ajută la reglarea stării de spirit. Varza de Bruxelles conține folat, o vitamină fără de care creierul nu poate funcționa corect. Iar afinele sunt bogate în vitamina C, care este implicată, printre altele, în transformarea dopaminei în noradrenalină, un alt neurotransmițător, și a cărui lipsă pare să fie asociată cu depresia.

Mai mulți compuși din turmeric pot contribui la sănătatea dumneavoastră. Cel mai cunoscut dintre aceștia este curcumina. Oamenii de știință sunt entuziasmați de potențialul curcuminei de a ușura depresia și de a ajuta antidepresivele să funcționeze mai bine. Dar, până acum, rezultatele cercetărilor au fost mixte. Deoarece curcumina poate ajuta la combaterea inflamațiilor și la menținerea constantă a nivelului de zahăr din sânge, ar putea fi un instrument util pentru a preveni sau trata diabetul de tip 2. Un studiu a urmărit 240 de adulți cu prediabet și a constatat că administrarea unui supliment de curcumină timp de 9 luni a redus riscurile de apariție a diabetului. Cercetările sunt în curs de desfășurare, dar multe dintre studiile de până acum au fost efectuate pe animale, nu pe oameni.

Curcumina ar putea să vă ajute să luptați împotriva unei varietăți de viruși, inclusiv herpes și gripă (dar majoritatea cercetărilor de acest tip au fost făcute în laborator, nu pe oameni). Rețineți că turmericul are doar aproximativ 3% curcumină, iar corpul dumneavoastră nu absoarbe bine curcumina, așa că ceașca ocazională de ceai nu va fi un leac atotcuprinzător. Apoi, unele studii au constatat că turmericul poate reduce colesterolul „rău” LDL, în timp ce altele au concluzionat că acest condiment nu are niciun efect. Un studiu mic a constatat că turmericul poate ajuta la evitarea atacurilor de cord la persoanele care au suferit o operație de bypass, însă oamenii de știință continuă să cerceteze posibilitățile de protecție a inimii bazate pe turmeric.

Una dintre cele mai interesante evoluții științifice din ultimii ani este descoperirea importanței microorganismelor din intestin ca intermediari între ceea ce mâncăm și ceea ce se întâmplă în creier. Cercetătorii știu acum că microbii formează un ecosistem complex în intestin – cunoscut sub numele de microbiom. Acești microbi au nevoie de micronutrienți. O dietă lipsită de aceștia, cum este cea consumată de multe persoane din occident, poate duce la un dezechilibru în microbiomul intestinal.

Cheia este să alegeți alimente care fac trei lucruri:

Mențin senzația de sațietate cât mai mult timp.
Nu provocă vârfuri majore ale glicemiei (deoarece prea mult zahăr în sânge se depozitează sub formă de grăsime)
Susțin un metabolism sănătos – sistemul organismului dumneavoastră de a transforma ceea ce mâncați și beți în energie.

Leguminoasele, cum ar fi fasolea, mazărea și lintea, sunt bogate în fibre. Acest lucru face ca metabolismul să lucreze mai mult pentru a le digera și te face să te simți sătul(ă) mai mult timp. Studiile au arătat că lintea vă poate ajuta să mâncați mai puțin și să vă reduceți greutatea corporală și dimensiunile taliei. Fasolea are, de asemenea, ceva numit amidon rezistent, care este legat de rate mai mari de metabolizare a grăsimilor.

În același timp, există tot mai multe dovezi privind existența unei legături între intestin și creier în ceea ce se numește psihobiom – o parte a microbiomului – care face exact acest lucru. Substanțele pe care le produc diversele bacterii, viruși și ciuperci pot ajunge direct în fluxul sanguin și se pot infiltra în vasele de sânge sau pot stimula nervul vag care face legătura între intestin și creier. Bacteriile din intestin produc, printre altele, triptofan, aminoacid despre care se crede că provine în întregime din alimentație.

Studiile au demonstrat că tipurile de microorganisme care se găsesc în iaurt, în special, și în alimentele fermentate în general, reduc anxietatea. Cea mai uimitoare este constatarea că capacitatea unei persoane de a face față stresului poate fi modificată de o singură tulpină de bacterie. Studiile arată că două specii de Bifidobacterium și una de Lactobacillus reduc fiecare stresul. În cadrul unui studiu efectuat pe șoareci, un răspuns anormal la stres a fost inversat atunci când aceștia au primit doze orale de Bifidobacterium infantis. Aceste descoperiri au dat naștere noțiunii de „psihobiotice” – bacterii care, atunci când sunt ingerate, pot avea efecte similare cu cele ale antidepresivelor sau ale medicamentelor împotriva anxietății.

Un punct de reper în ideea de nutriție personalizată a fost un studiu publicat în 2015 de cercetătorii de la Institutul Weizmann din Israel. Aceștia au conceput un algoritm bazat pe inteligență artificială care ar putea prezice cu precizie răspunsul unui individ la orice aliment dat, măsurat prin monitorizarea continuă a glicemiei cu ajutorul unui mic dispozitiv atașat pe braț. Vârfurile de glicemie după mese sunt markeri cunoscuți pentru creșterea în greutate și o panoplie de tulburări metabolice. Algoritmul a folosit date privind stilul de viață, antecedentele medicale și compoziția microbiomului.

Persoanele care mănâncă mese identice prezintă niveluri diferite de glucoză în sânge după aceea, parțial datorită diferențelor dintre microbii lor intestinali. Creșterile mari ale glicemiei după masă cresc riscul de diabet de tip 2, astfel încât ghidurile dietetice clasifică alimentele în funcție de indicele glicemic – un indicator al efectelor lor asupra glicemiei.

Eran Elinav și Eran Segal de la Institutul de Științe Weizmann din Rehovot, Israel, și colegii lor au monitorizat în mod continuu dietele și stilul de viață a 800 de persoane timp de o săptămână și au descoperit că mesele cu același indice glicemic au provocat niveluri de glucoză foarte diferite la participanți. Analizând datele privind microbiomul intestinal al participanților, activitatea fizică și alți factori clinici, echipa a creat diete personalizate pentru 26 de persoane și a constatat că acestea au dus la niveluri de glucoză mai scăzute după mese decât dietele nepersonalizate. Studiul ar putea explica parțial eficacitatea limitată a ghidurilor alimentare universale, spun autorii.

În viitor, cercetarea în domeniul nutriției personalizate trebuie să se concentreze pe înțelegerea rolului nutriției pe întreaga durată a vieții și să abordeze afecțiunile legate de alimentație prin intervenții cuprinzătoare care să meargă dincolo de simpla alegere a unor alimente sănătoase.

Acest lucru înseamnă luarea în considerare a diferitelor aspecte ale vieții unui individ și punerea în aplicare a unor abordări complexe pentru a promova bunăstarea sa generală.

Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent

Surse de documentare

Știința nutriției și viitorul promițător al nutriției personalizate

Timp aprox. de lectură: 10 minute

Arhive

Recomandări

Link-uri utile