Psihiatria nutrițională – rolul alimentației în dezvoltarea tulburărilor psihiatrice

psihiatrianutritionalaÎncă din anii 1990, au apărut studii care arătau rolul important pe care alimentaţia îl poate juca în prevenirea unui al doilea infarct. De asemenea, există studii care arată că diabetul poate fi ţinut sub control cu intervenţii nutriţionale (precum o dietă de 700 de calorii pe zi, ţinută timp de 8 săptămâni). În ultimii ani s-a înregistrat, de asemenea, şi o atenţie sporită din partea cercetătorilor asupra legăturii dintre calitatea nutritivă a alimentaţiei şi tulburările psiho-mintale.

Astfel, studiul SMILES care a durat 12 săptămâni şi s-a desfăşurat în Australia, acum aproximativ 5 ani (şi al cărui rezultate au fost publicate în 2014), a urmărit să găsească corelaţia dintre alimentaţie şi depresie. Participanţii, aleşi dintre cei care avuseseră un episod depresiv major, au fost repartizaţi aleatoriu în două grupe – una care a primit sprijin nutriţional şi una care a primit sprijin social. Aceştia au trebuit să raporteze când au avut aport scăzut de alimente cu valoare nutritivă ridicată (fibre, proteine slabe, fructe, legume) şi când au avut un aport ridicat de dulciuri, carne procesată şi snack-uri sărate. După 12 săptămâni, 32% din grupul care a primit sprijin nutriţional a înregistrat remisie, comparativ cu 8% din grupul care a primit sprijin social, după cum s-a constatat în urma administrării unui test standard pentru depresie.

Rezultatele studiului SMILES au fost în concordanţă cu cele ale studiului legat de Alzheimer, desfăşurat de University of California din Los Angeles (SUA), care a arătat că intervenţia nutriţională a părut a fi eficace în cazul pacienţilor cu Alzheimer şi probleme cognitive moderate. Important de notat, în cadrul studiului SMILES, rezultatele obţinute de subiecţii din grupul de sprijin nutriţional ar fi putut fi afectate de efectul placebo, deoarece aceştia au ştiut din ce grup fac parte.

Au existat mai multe studii care au arătat că intervenţia nutriţională este corelată cu dispoziţia clinică şi tulburările depresive sau de anxietate. Astfel, într-un studiu condus de cercetătorul japonez Nanri, s-a observat că alimentaţia japoneză tradiţională, cuprinzând cantităţi mari de legume, fructe, ciuperci şi soia, era corelată negativ cu simptomele depresive înregistrate la funcţionarii publici japonezi.  Un alt studiu (al echipei de cercetători condusă de Akbaraly) a arătat şi că o alimentaţie bazată pe preparate procesate (caracterizată de deserturi îndulcite artificial, alimente prăjite, carne procesată şi carbohidraţi procesaţi) a fost corelată pozitiv cu riscul de apariţie a depresiei, măsurat de indicele de auto-raportare a depresiei cinci ani mai târziu.

În general, studiile desfăşurate până acum pe această temă au arătat că impactul cel mai mare al consumului scăzut de alimente sănătoase şi/sau crescut de alimente nesănătoase asupra riscului de apariţie a depresiei în timp se înregistrează în cazul vârstnicilor, faţă de celelalte grupe de vârstă. O posibilă explicaţie e legată de mecanismele biologice care afectează riscul de depresie, precum procesele inflamatorii cronice (de exemplu, obezitatea viscerală) şi patologia vasculară (ateroscleroza). Consecinţele acestor procese şi ale condiţiilor medicale asociate evoluează în timp şi devin vizibile, inclusiv impactul asupra funcţiei creierului, mai târziu în viaţă, cel mai des după 60 de ani. Acest fenomen apare şi în cazul general al funcţiilor cognitive, unde factorii de risc apăruţi în perioada adultă influenţează riscul de apariţie a demenţei în perioada vârstnică.

Deşi concluziile studilor desfăşurate pe tema rolului alimentaţiei în apariţia tulburărilor psiho-mintale/psihiatrice sunt practic convergente, nu există încă dovezi de nedisputat legate de mecanismul prin care se manifestă acest rol.  Ca urmare, deocamdată nu se poate afirma că există o legătură cauzală între alimentaţie şi sănătatea mintală şi psihică. Este posibil ca alţi factori, de exemplu statutul socio-economic al persoanei respective, să afecteze atât alegerile alimentare, cât şi riscul de depresie, caz în care alimentaţia şi riscul de depresie sunt corelate, dar nu cauzal, fiind amândouă influenţate de statutul socio-economic.

Ca urmare, e nevoie de mai multe studii pentru a se putea explica mecanismele corelaţiei alimentaţie – sănătate psiho-mintală. Deocamdată, cercetătorii cred că acestea sunt inflamaţia cronică şi stresul oxidativ.  Consumul unor alimente bogate în zahăr, proteine şi lipide este pro-inflamator, inclusiv la nivel neuronal, după cum au arătat studii cu şoareci de laborator. Această inflamaţie neuronală, precum şi stresul oxidativ, pot duce la apoptoză şi atrofie cerebrală, în special în hipocampus, aceasta din urmă fiind legată, cred cercetătorii, de creşterea riscului de depresie. În contrast, un număr de alimente sănătoase, în special peştele, fructele şi legumele, au proprietăţi anti-inflamatorii şi anti-oxidante, ceea ce, cel mai probabil, le face să aibă un rol benefic asupra creierului. În acelaşi timp, aportul de lipide şi alte alimente “pro-inflamatorii”  este ştiut a fi asociat cu ateroscleroza, diabetul şi bolile cardiovasculare. La rândul lor, aceste boli cronice au fost asociate cu depresia, boli cerebro-vasculare şi atrofia cerebrală, ceea ce ar putea reprezenta încă o cale prin care alimentaţia poate modela sănătatea psiho-mintală.

Pentru a valida aceste ipoteze, este nevoie de noi studii care să analizeze dacă biologia oxidativă, plasticitatea creierului sau axul microbiom-intestin-creier pot reprezenta zone eficace de intervenţie.

Mesajul este oricum clar. Există o nevoie presantă să acordăm mai multă atenţie calităţii alimentaţiei şi obiceiurilor asociate acesteia. Sănătatea psiho-mintală se conturează a fi încă o zonă pe care alimentaţia o poate influenţa major, mulţi cercetători întrebându-se dacă explozia tulburărilor psiho-mintale înregistrată în ultimii 50 de ani nu are legătură cu schimbările  profunde de alimentaţie (atât ce mâncăm, cât şi cum mâncăm) care au avut loc în aceeaşi perioadă de timp.

Domeniul recent apărut al Psihiatriei Nutriţionale oferă speranţe pentru viitor. Majoritatea tulburărilor psiho-mintale este tratată acum cu medicamente, în timp ce abordarea principală a fost de tratare şi nu prevenţie. Ca urmare, provocările principale pe care această sub-disciplină nou apărută le are de adresat sunt să îmbunătăţească studiile clinice cu privire la rolul alimentaţiei în sănătatea psiho-mintală, să identifice un set clar de căi biologice prin care acest rol se manifestă, să testeze răspunsul pacienţilor la tratamente holistice bazate şi pe noi abordări, aşa numitele abordări nutraceutice  şi psihobiotice, şi să promoveze la nivelul populaţiei educaţia pentru sănătate legată de ce mâncăm şi cum mâncăm.

 

Mirela Mustață, Redactor Executiv E-Asistent

 

Surse de documentare:

https://doi.org/10.1371/journal.pone.0087657.t002

http://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0087657

International Health News, William R. Ware, PhD – Editor, number 283, December 2017-January 2018

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5360575/

Dietary Patterns and Depressive Symptoms over Time: Examining the Relationships with Socioeconomic Position, Health Behaviours and Cardiovascular Risk - Felice N. Jacka , Nicolas Cherbuin, Kaarin J. Anstey, Peter Butterworth (2014)

Dietary patterns and depressive symptoms among Japanese men and women. Eur J Clin Nutr 64: 832–839, Nanri A, Kimura Y, Matsushita Y, Ohta M, Sato M, et al. (2010)

Dietary pattern and depressive symptoms in middle age, Br J Psychiatry 195: 408–413, Akbaraly TN, Brunner EJ, Ferrie JE, Marmot MG, Kivimaki M, et al. (2009)

Sursa foto: https://www.health.harvard.edu/blog/nutritional-psychiatry-your-brain-on-food-201511168626

Share This Post