Opinii „la cald” de la câțiva vorbitori prezenți la a XV-a ediție a Conferinței Naționale și a IV-a Conferință Internațională OAMGMAMR

Evenimentul cu tema „ÎNGRIJIRILE DE SĂNĂTATE DE LA PRACTICĂ LA CERCETARE” a conținut lucrări care au reflectat de o manieră științifică, cu componente bine argumentate practic, eforturile pe care profesioniștii din toată lumea, prezenți la conferință, le fac în domeniile cercetării și dezvoltării practicilor eficiente, bazate pe dovezi, și a modelelor standardizate de îngrijire care asigură creșterea calității acesteia și a siguranței pacientului, inclusiv în domeniile pregătirii educaționale și dezvoltării profesionale, ale educației pentru sănătate, ale comunicării eficiente cu pacientul, etc.

interviu1

interviu2

 

 

 

 

 

 

 

interviu3

 

 

 

 

 

 

 

Deși toate temele reprezintă un câștig profesional și de cunoaștere pentru fiecare dintre cei aproape 1000 de participanți și vorbitori prezenți la conferință, una dintre temele recurente a fost siguranța pacientului și managementul riscului în îngrijirile de sănătate.

Cu o parte dintre autorii care au avut lucrări din această zonă extrem de importantă pentru profesioniștii îngrijirilor de sănătate am discutat, după conferință, pentru a înțelege mai bine cum și-au ales tema sau cum se raportează la subiectele prezentate.

Din prezentarea ”Surgical check list – siguranța în îngrijirea pacientului”, care sunt cele mai importante idei pe care doriți să le rețină colegii?

R. Provocarea conferinţei a fost pentru mine un nou început, deoarece vreau să continui să dezvolt lucrarea de anul trecut, cea legată de procedura de time out.

Ce înseamnă aceasta şi de ce am vrut neapărat să o aduc la conferință este pentru că, acum, în Romania, există un nou concept, acela de siguranţă a actului medical.

Cu alte cuvinte, orice act medical invaziv trebuie să aibă în spate o documentare atent făcută, iar această documentare nu poate fi făcută decât după standardele Ordinului Ministerului Sănătăţii sau după cele ale unor comisii de acreditări gen Joint Commission International, după care ne-am şi orientat.

Tocmai de aceea lucrarea mea aduce în prim plan cât este de important ca înainte de orice operaţie să avem un check list în care să bifăm că pacientul este cel corect, că procedura este cea corectă şi că zona care va fi supusă intervenţiei este cea corectă.

Cum facem lucrul acesta? Este foarte simplu! După ce am studiat îndeaproape informaţiile care mi-au fost puse la dispoziţie de către OMS, de către instituţiile care acreditează, am întocmit propriul nostru check list, pe care l-am adaptat şi am început să-l punem în practică. Astăzi am prezentat ce s-a întâmplat în doi ani de checklist.

Dacă în prima jumătate a anului 2016 lumea era destul de sceptică, anul 2017 a venit cu date formidabile – undeva la 98% dintre colegii noştri au aplicat check list-ul!

Ce este foarte important este că pacienţii, văzând acest checklist, s-au simţit şi mai în siguranţă atunci când au ajuns în sălile noastre de operaţii sau în centrele noastre de chirurgie.

După cum am şi discutat foarte mult cu colegii în ultimul timp, cea mai importantă parte a acestui check list este partea de mijloc, care se numeşte time out. Acesta este momentul în care toată echipa chirurgicală se opreşte şi spune la unison că ceea ce se întâmplă acolo este despre pacient şi pentru pacient şi despre procedura care urmează să fie făcută pacientului (Daniela Dunca – Asistent medical licenţiat, Şef Unitate, Coordonator Programe Dezvoltare Profesională Asistenți Medicali – Rețeaua Privată de Sănătate REGINA MARIA, România)

 

Ne puteţi spune ce înseamnă mai exact acest ”time-out”?

Am o poveste interesantă şi destul de comică care s-a petrecut când am început să aplicăm acest time out. Ea s-a întâmplat în maternitatea noastră din Băneasa. Colegii s-au pregătit de time out, pacienta venită pentru cezariană era prezentă şi dânsa. Toţi au zis, gata, facem time out-ul. S-au oprit şi au început să zică – “Pacienta este Ionescu. Sunteţi Ionescu? Sunt Ionescu, a răspuns pacienta. Pacienta e venită pentru cezariană. Sunteţi pentru cezariană? Da, sunt pentru cezariană.  Şi apoi câteva alte întrebări. După care au început să spună – “eu sunt doctorul care operează, Popescu”, altul – “eu sunt anestezistul, X-ulescu”. “Eu sunt asistenta de sală” şi aşa mai departe.

Totul s-a întâmplat cum trebuia să se întâmple. Pacienta a fost adormită, iar apoi a născut prin cezariană.  Dimineaţa, când s-a trezit, o colegă a mea a intrat la vizită, iar pacienta a întrebat-o – “voi chiar vă cunoaşteţi aici, în maternitate? Că, înainte să nasc, membrii echipei medicale au început să facă cunoştinţă unul cu celălalt”.

De aceea, un alt lucru important pe care îl prezint în lucrare este că momentul în care se face acest time out contează foarte mult. Nouă ne-a trebuit o anumită perioadă ca să ne dăm seama de acest lucru. Şi, de aceea, acum facem acest lucru când pacientul este adormit şi curăţăm plaga operatorie, când dezinfectăm blocul operator, ca pacienţii să nu mai creadă că echipa operatorie nu se cunoaşte.

Toate lucrurile acestea au plecat de la ideea că siguranţa pacientului este foarte importantă. Ne dorim foarte mult ca atunci când pacienţii ni se adresează, noi, fiind centru privat de sănătate, ei să se simtă în siguranţă.  Siguranţa nu înseamnă doar că patul este curat şi că mâncarea este în termen, ci şi că cel care îi face o injecţie ştie că el este pacientul căruia trebuia să îi facă o injecţie, că cel care îl operează ştie că el este pacientul căruia trebuia să îi facă o operaţie şi că trebuie să o facă pe partea dreaptă, nu pe stânga, că cel care îi administrează un antibiotic cunoaşte foarte bine sfera bioterapiei şi că trebuie să îi facă testare pentru acest antibiotic.  Şi multe alte lucruri care ţin de siguranţa şi de calitatea actului de îngrijire a pacienţilor noştri. (Daniela Dunca – Asistent medical licenţiat, Şef Unitate, Coordonator Programe Dezvoltare Profesională Asistenți Medicali – Rețeaua Privată de Sănătate REGINA MARIA, România)

 

Din prezentarea “Rolul asistentului medical în monitorizarea video EEG a pacienţilor cu epilepsie”, care sunt cele mai importante idei pe care doriți să le rețină colegii?

R. Necesitatea integrării asistentului medical în cadrul echipelor de monitorizare video EEG a apărut ca o nevoie de rezolvare a problemelor pacienţilor cu epilepsie farmaco-rezistentă la tratament.

Cum prezint și în lucrare, rolul asistentului medical apare în două etape principale: efectuarea montajului video EEG şi interacţiunea cu pacientul, atât pentru pregătirea lui pentru procedura tehnică, cât şi pentru partea de testare a crizelor şi suportul medical post criză.

Integrarea asistentului medical în aceste echipe de monitorizare a dus la posibilitatea prelungirii monitorizării pacienţilor pe perioade ce ajung la una sau chiar două săptămâni, chiar în cadrul laboratorului nostru, astfel reuşindu-se localizarea exactă a focarului epileptic în vederea rezecţiei neuro-chirurgicale şi rezolvării chirurgicale a problemelor pacienţilor cu epilepsie farmaco-rezistentă. (Victoriţa Raiciu – Asistent medical în cadrul Laboratorului de monitorizare a epilepsiei şi somnului din incinta Spitalului Universitar de Urgenţă Bucureşti).

 

Cum v-ați ales lucrarea “Conceptul „team time out în practica medicală”?

R. Această lucrare e rezultatul participării la lucrările Societăţii Europene a asistentelor de gastro-enterologie şi endoscopie (ESCENA), unde am făcut parte dintr-o echipă de studiu în ceea ce priveşte îmbunătăţirea practicilor medicale în domeniu. Sper să fie de folos colegilor mei, pentru a implementa în practică măsuri de siguranţă în ceea ce priveşte abordarea manoperelor intervenţionale. (Gabriela Meşter – Asistent şef la Institutul Oncologic Cluj, Secţia Hematologie)

 

Cum vi se pare această conferință și ce subiect prezentați?

R. Am o experienţă de aproximativ 20 de ani în endoscopie şi, deşi în toată cariera mea am participat la multe conferinţe şi simpozioane specifice în endoscopie, la astfel de conferinţe pentru asistenţi generalişti am fost mai puţin. De aceea este o onoare deosebită să mă aflu aici.

Pentru această Conferinţă am pregătit o temă legată de sedarea folosită la procedurile endoscopice. Nu am ales să vorbesc despre endoscopie, consider că este deja o tehnică destul de cunoscută şi o practică curentă în multe centre din ţară. Am ales să vorbesc despre sedare pentru a evidenţia că endoscopia se poate face foarte uşor în condiţii sigure, iar această sedare are rolul de a diminua anxietatea şi disconfortul pacienţilor, precum şi de a elimina orice durere. (Daniela Burtea – Asistent medical de endoscopie, Craiova).

 

În plus de lucrările prezentate în sesiunile plenare ale conferinței, de un real succes s-au bucurat și workshopurile organizate pe parcursul celor 3 zile ale evenimentului.

La finalul unuia dintre ele – cel denumit generic ”Concepte actuale în obstetrică și neonatologie”, am avut ocazia să discutăm cu Smaranda Nay, Medic de familie şi consultant de lactaţie certificat internaţional- IBCLC.

Redăm în continuare povestea profesională și personală de succes a acestui invitat special la conferință.

 

Care a fost tema dumneavoastră și de ce este ea importantă?

Sunt aici cu o prezentare legată de alăptare şi lactaţie, care se numeşte “Instalarea şi menţinerea lactaţiei”. Este o lucrare dedicată în special celor care lucrează cu mamele care tocmai au născut.

De ce spun că este specială? Fiindcă în momentul naşterii, mamele trec prin emoţii foarte mari şi au mare nevoie să se sprijine pe cineva. Foarte multe mame povestesc cât de important a fost pentru ele că cineva, oricine (nici nu ştiu exact ce era omul acela, ca funcţie) a venit şi le-a spus o vorbă bună, le-a încurajat sau le-a spus “Faci bine ce faci. Poţi!”.

Şi atunci subiectul pe care l-am abordat astăzi este unul prin care cei care lucrează cu aceste mame pot să le ajute cu instalarea lactaţiei dupa naștere şi cu menţinerea ei, încurajându-le în proces.

Am vorbit despre alăptare, despre faptul că bebeluşul are nevoie să stea ”piele pe piele” cu mama, că are nevoie să fie ţinut în braţe, are nevoie de iubire, că mama însăşi are nevoie de iubire. Despre atașarea corectă a bebelușului la sân și despre faptul că are nevoie să sugă la cerere și nu la program, când îi trebuie lui, pentru că nu suge numai de foame ci și de sete sau pentru că are nevoie să se simtă în siguranță și să își regleze emoțiile și chiar pentru că are crampe abdominale și suptul îl ajută.

Am mai vorbit și de faptul că e important să alegem cu foarte mare grijă pompele pe care le folosim, diametrul cupelor, ritmul de pompare și cum să le învățăm pe mame mulsul manual. Că uneori, când mamele nu au acces la bebelușii lor proaspăt născuți sau lucrurile nu merg bine, mulsul e tot ce pot face pentru ei și asta e foarte important pentru ele.

Am vorbit, de fapt, despre a fi oameni, a fi oameni lângă nişte oameni care se găsesc într-un moment dificil, dar şi frumos din viaţa lor. (Smaranda Nay, Medic de familie şi consultant de lactaţie certificat internaţional- IBCLC)

 

Povestiți-mi, vă rog, cum v-ați ales profesia – de ce medic, de ce în domeniul acesta?

Cred că medic m-am făcut după decizia de la 5 ani de a mă face doctor. Atunci eu voiam să mă fac doctor de animale. Dar cineva mi-a zis că dacă mă fac doctor de oameni, pot să ajut şi oameni şi animale. Şi am hotărât atunci că mă fac doctor de oameni şi m-am făcut doctor de oameni.

De-a lungul vieţii mele, nu mi-am mai pus multe întrebări. Prin anul doi de facultate am început să particip şi la studii de neuroştiinţe la laboratorul din catedra de Fiziologie a facultății, pentru că mă fascina foarte mult partea aceasta de dezvoltare personală şi cum funcţionează mintea umană.

Între timp, m-am făcut medic de familie și mi-a plăcut foarte mult să lucrez în cabinet. Eu eram medic de cartier. Pacienții veneau, îi cunoşteam, le cunoșteam familiile. Aveam și foarte mulţi bebeluși, cam 10 nou-născuţi pe lună și mă duceam să îi văd la domiciliu imediat după externarea din maternitate.

Iar acolo se întâmpla necazul – eu vedeam copilul proaspăt văzut de un alt medic, vedeam şi eu că e bine, dar mama rămânea la fel de nelămurită. Pentru că ea avea altă problemă: a ajuns cu copilul acasă: îl spală, îl schimbă. Dar ce face cu hrana? Până când a născut sora mea şi a primit ajutor de la un consultant de lactaţie. A venit consultantul de lactaţie şi a pus copilul la sân în 30 de secunde, copil care urlase toată noaptea și a rezolvat, aşa, ca prin magie, totul. Atunci mi-am dat seama că ce spunea consultantul era … necunoscut pentru mine, de fapt. Eu nu am făcut partea asta în medicină.

Am zis: nu se poate, eu de ce nu fac asta în medicina mea? Şi aşa m-am dus şi am făcut cursuri, m-am certificat, după care am început să lucrez cu mame. În paralel cu rezidenţiatul şi facultatea, am făcut şi studiile de neuroştiinţe, dezvoltare personală, psihoterapie şi, la un moment dat, aceste două direcţii s-au unit.

Am ieşit din medicina de familie, unde aş fi vrut să stau mai mult cu fiecare pacient în parte, să fac suport emoţional, să discutăm lucruri, dar nu aveam timp. Ca medic de familie am 15 minute alocate pentru un consult, însă nici nu apuc să dezbrac şi să îmbrac copilul, ce să mai discut şi să o consiliez şi pe mamă legat de ce are de făcut.

Şi atunci am zis, ok, renunţ la medicina de familie şi rămân cu bebeluşii.

Acum mă ocup de bebeluşi luând în calcul contextul emoţional, îngrijirea lor, iubirea care trebuie să-i înconjoare. Sunt independentă, mă duc la casele mamelor, sau vin ele la cabinet. De obicei, mă duc la mame acasă, stau 2 ore, 2 ore şi ceva, uneori mai mult, în funcţie de nevoi.

E greu pentru mamele cu nou născuţi. Iar când vine cineva şi le zâmbeşte cald şi le zice “doamnelor, o să fie bine”, “va descurcați grozav”, “se vede că vă iubiți bebelusul și asta vă face din start o mamă bună” sau “e ok, la 6 săptămâni apare luminiţa de la capătul tunelului” (cam la 6 săptămâni încep să se regleze lucrurile), le faci fericite și le dai speranță. (Smaranda Nay, Medic de familie şi consultant de lactaţie certificat internațional – IBCLC)

 

Ați descoperit că e mare nevoie de asemenea grijă pentru mame şi bebeluşi. Câte vizite aveți într-o lună?

Depinde de lună, pot să văd 20-30. Uneori 5-6. Există Clinica de Alăptare, care are un hotline: 07-ALĂPTARE. Mamele sună acolo şi noi le preluăm. Toate consultantele de acolo suntem certificate. Eu consider certificarea mea internaţională echivalentă cu rezidenţiatul.  Am avut mult de învățat, lucruri pe care nu le învățasem în pregătirea mea medicală de până atunci. Am dat, tot la Cluj, examen de 5 ore (cu pauză de prânz), în limba engleză.  S-a pus foaia de examen în plic şi s-a trimis în Austria, de unde am primit răspunsul peste 2 luni. A fi consultant de lactație certificat internațional este o slujbă de sine-stătătoare în străinătate. (Smaranda Nay, Medic de familie şi consultant de lactaţie certificat internaţional- IBCLC)

 

Echipa voastră este mare?

Suntem 8-10 persoane.  Am colege moaşe, am colege care fac abia acum facultatea de moaşe. Am o colegă care e medic pediatru. Suntem din mai multe zone.  Din punctul meu de vedere, oricine poate să înveţe alăptarea şi să fie consultant, nu trebuie să fie medic, nu trebuie să fie asistent. Oricine vrea să facă lucrul asta şi vrea să-l facă bine şi cu pasiune, poate să fie consultant. (Smaranda Nay, Medic de familie şi consultant de lactaţie certificat internaţional – IBCLC)

 

La finalul discuțiilor am luat și o opinie generală de la unul dintre invitați: Dacă ar fi să le priviți în ansamblu, cum apreciați lucrările conferinței OAMGAMR de anul acesta?

Împreună cu consilieri judeţeni, suntem prezenţi la această Conferinţă pentru că, în opinia noastră, educaţia medicală continuă reprezintă factorul de progres în această carieră nobilă, cea de asistent medical. Cu bucurie putem spune că această Conferinţă se remarcă prin calitatea de excepţie a lucrărilor la care am participat până acum, cu un pronunţat caracter ştiinţific şi care, cu siguranţă, ne va fi de folos în ceea ce ne propunem să facem pentru viitor.

În mod clar se conturează noi perspective şi se deschid noi orizonturi şi numai prin participarea la astfel de evenimente putem să spunem că avem un câştig atât noi, care am fost aici, cât şi colegii noştri cărora le vom împărtăşi aceste cunoştinţe şi experienţe. (Steluța Ştefan Eftimie, Preşedinta Filialei Călăraşi a OAMGMAMR)

 

A consemnat, Mirela Mustață, Redactor executiv E-Asistent

Share This Post