Acum, atat de tarziu, am citit gandurile indreptate spre mine. Era martie…Acum este deja iarna si eu sunt fericita sa spun: Astept primavara! Imi doresc sa te stiu si sa va stiu pe toate si pe toti sanatosi! In tot acest timp am trecut cu bine peste examene; lucrez si traiesc la intensitate maxima dorul de acasa, de tot ce inseamna Romania si romanesc…

Mi-e dor de copiii mei…Imi lipsesc activitatile de la ORDIN…stau si ma gandesc daca stiti ce lucruri minunate faceti voi acolo?!

Astept primavara si vreau sa-i spun: Bun venit! impreuna cu voi, la simpozionul din martie. Scriu si mi-ar placea sa putem concretiza acel proiect.

Asteptand simpozionul din martie indrept spre tine, spre voi, gandurile mele bune.

Eu sunt intr-o localitate micuta langa BRESCIA, se cheama Leno si lucrez intr-o sectie de reabilitare.

Imi place ceea ce fac.Nu stiu daca am devenit mai patrioata dar mi-ar fi placut sa ingrijesc oamenii simpli si necajiti de acasa.

Cand am plecat eram intr-o depresie totala! Acum, de departe am inteles mai bine care sunt lucrurile cu adevarat importante!

Pastrez in inima mea tot ce am trait pana acum cu bune si cu rele.Ma rog sa nu-mi pierd amintirile pentru ca atunci as fi un OM PIERDUT .

Nu vreau sa-mi traiesc batranetea aici (daca ajung sa o traiesc) si mai ales nu vreau sa mor aici!

Sunt optimista?!

Sincer imi lipsesc activitatile de acasa: o conferinta,un simpozion, voi toate! Imi lipsesc emotiile acelea,  acum traiesc ceva la fel de puternic, un  sentiment omniprezent  DORUL!

Multumesc frumos pentru toate gandurile!!! Sunt uimita! Daca stau bine sa ma gandesc am vorbit foarte putin amandoua si cu toate astea am sentimentul ca ma cunosti foarte bine! Te imbratisez si te rog sa saluti din partea mea toata echipa: d-na Carmen, moasele, generalistii, farmacistii, laboratorul. Impreuna sunteti cei mai buni!!!!!!!Si eu imi doresc sa fiu intotdeauna alaturi de voi!

Cu dor,
Nicoleta Varban.