Stresul… de multe ori credem ca este definit de factorii care-l genereaza ,  ca inseamna doar evenimente neplacute,  iar consecintele de asemenea sunt neplacute…in realitate este o reactie a organismului la actiunea factorilor fizici, chimici, biologici, psihici (denumiti stresori),  uneori  poate fi stimulativ generand acceptarea provocarilor, hotarare,  implicare (stresul pozitiv),  alteori  genereaza letargie, teama, sentimentul de neajutorare ( stresul  negativ).

Ca si forme de manifestare, stresul  imbraca mai multe forme:

• Acut  (durata scurta, se rezolva intr-un timp scurt, neavand urmari importante);
• Acut episodic  (durata scurta cu repetitie periodica. Se manifesta prin cefalee persistenta, migrene frecvente,  ulcer gastric,  iritabilitate… Necesita modificari ale comportamentului, ale stilului de viata);
• Cronic ( actioneaza aproape neobservat, dar continuu. Acest tip de stres submineaza imunitatea, poate duce la depresie, infarct, atacuri vasculare cerebrale. ..Tratarea acestuia necesita mai mult timp si de cele mai multe ori implicarea personalului calificat).

Iar daca ar fi sa punctam  cateva indicii fiziologice ale stresului excesiv acestea ar fi:

• Cresterea ritmului batailor inimii, a respiratiei, dilatarea pupilelor, cresterea nivelului de glucoza din sange, a tonusului muscular,  organe  precum cele digestive a caror activitate este suspendata sau atenuata (componenta fizica); Atentia creste la maximum, simturile trec brusc intr-o stare de alerta si trezesc o serie de emotii cum ar fi: teama, groaza mania, indarjirea, disperarea…, care de fapt ne ajuta sa depasim situatia critica de scurta durata (componenta psihica), definind FAZA DE ALERTA;
• Daca stresorul continua sa actioneze, organismul trece intr-o faza de adaptare, in care modificarile din faza de alerta se diminueaza sau se sting, organismul facand fata mai mult sau mai putin eficient provocarilor (FAZA DE REZISTENTA);
• Cand  durata solicitarilor sau multitudinea  factorilor stresori depaseste resursele adaptative ale organismului, scad resursele functionale ale organismului (FAZA DE EPUIZARE), deoarece stresul excesiv se manifesta prin: dureri de cap, dureri toracice,palpitatii, cresterea tensiunii arteriale, dispnee (senzatia de lipsa de aer)durerile musculare (de spate sau de gat), uscaciune a gurii, indigestie, constipatie, diaree, dureri  de stomac, senzatie de balonare, transpiratie excesiva, oboseala generala, insomnie (aspecte fizice); anxietatea, nelinistea, ingrijorarea, iritabilitatea, stari de deprimare, tristetea, mania, labilitatea emotionala, simtamintele de nesiguranta, tulburari de atentie,  concentrare,  tulburari de memorie,  dificultati in luarea decizillor, simtaminte de frustare,  nemultumire,  ostilitate,  vinovatie,  tendinta de a vedea numai partea proasta a lucrurilor( aspecte psihoemotionale); excesul alimentar, sau neglijarea meselor, aparitia sau exacerbarea unor ticuri, onicofagia (roaderea unghiilor), scrasnirea dintilor, pocnirea degetelor sau alte ticuri asemanatoare, consumul abuziv de droguri sau de alcool, cresterea numarului de tigari fumate, tendinta de izolare sociala, ruperea unor relatii cu cei apropiati, relatiile conflictuale cu cei din jur,  insatisfactie profesionala,  scaderea eficientei in munca, sustragerae nemotivata de la indatoririle obisnuite, surmenajul (aspecte comportamentale).

Avand in vedere nenumaratele consecinte neplacute generate de stresul negativ nu ne ramane decat sa ne gandim la cum putem sa diminuam cat mai mult elementele care ne impiedica sa traim asa cum ne dorim, asta insemnand si modificari in comportamentul propriei persoane dar si abordarea relatiilor cu ceilalti intr-o maniera castig-castig (comunicarea eficienta, un management al timpului eficient, rezolvarea conflictelor, reevaluarea situatiei stresante si elaborarea constienta a unui raspuns adecvat, restructurarea cognitiva ( remedierea unor tipare de gandire), stoparea gandurilor negative, educatia emotionala ,consolidarea imaginii de sine, cultivarea rezistentei la stres, optimismul (simtul umorului), altruismul).

Si pentru ca singura persoana pe care o poti controla esti tu, iti propun un exercitiu (foarte simplu de facut), care sa-ti ia din  ”greutatea de pe umeri”. Cumpara-ti un carnetel sau pur si simplu pe o foaie de hartie  scrie despre ultimile evenimente negative din viata ta.  Se pare ca scrisul , in afara de rolul eliberator, ar implica si necesitatea de a trata si organiza informatia sistematic (”Ce s-a intamplat?”, ”Cine era acolo?”, ”De ce?”…), pentru a face mesajul comprehensibil, gasind  astfel un sens. Daca retraiesti mental  anuminte ganduri, n-ar necesita decat foarte putina organizare, spiritul avand tendinta sa calatoreasca liber de la un fragment la altul de amintire, facand  ca acestea sa fie traite mai intens (sunt explicatii pe care cercetatorii le-au gasit atunci cand, aplicand experimental exercitiul de mai sus au observat ca in lotul oamenilor care au scris despre evenimentele negative din viata lor, s-au inregistrat imbunatatiri ale sanatatii, in timp ce in lotul celor care au scris despre evenimentele pozitive, nu s-a inregistrat nici o modificare in bine, datorita distantarii generate de transpunerea pe hartie. Cu alte cuvinte, poate ca jurnalul tau intim ar fi mai potrivit sa-ti adune grijile…si-n rest sa traiesti bucuria.

Succes!

Daniela Magurita

Consultant in dezvoltare personala