Ştiaţi că peste 5% din populaţia lumii, adică 360 de milioane de oameni, dintre care peste 30 de milioane de copii şi 165 de milioane persoane de peste 65 ani, adică o tremie din populaţia de această vârstă, trăiesc cu deficienţe de auz debilitante?
La fel de important de știut este faptul că marea majoritate a celor afectaţi de deficienţele de auz debilitante trăiesc în ţările în curs de dezvoltare.
În România, cifra este de aproape 30.000 de locuitori. Pentru cei care nu sunt familiarizaţi cu efectele directe ale acestei probleme, deficienţele de auz debilitante fac ca cei afectaţi să nu poată comunica verbal, fără un dispozitiv ajutător şi să aibă nevoie să înveţe să citească de pe buze sau să înveţe limbajul semnelor.
Cauzată de un spectru larg de factori genetici, biologici-medicali (anumite afecţiuni sau traume) şi de mediu (expunerea la zgomote puternice, factori chimici), pierderea auzului poate apărea pentru orice organism viu care percepe sunete.
Există două tipuri de pierdere de auz:
- când urechea internă sau nervul auditiv sunt afectate. Această pierdere este permanentă.
- când undele sonore nu pot ajunge la urechea internă, din cauza depozitelor de ceară, fluid sau a timpanului spart. Această pierdere este temporară, în vasta majoritate a cazurilor.
Pierderea auzului este clasificată în funcţie de severitate şi vârsta apariţiei. Două persoane care și-au pierdut auzul, la aceeaşi nivel de severitate, vor experimenta diferit această condiţie medicală, dacă apare la vârste timpurii sau mai târziu în viaţă.
Fără o intervenţie corespunzătoare, deficienţele de auz pot reprezenta o mare provocare pentru cei afectaţi. În cazul copiilor, ele pot afecta dezvoltarea capacităţii de a vorbi, iar pentru adulţi, poate cauza probleme la locul de muncă. De asemenea, cei afectaţi sunt mai susceptibili de a fi izolaţi social şi de a dezvolta demenţă – persoanele în vârstă cu deficienţe uşoare prezintă un risc dublu, cei cu deficienţe moderate – risc triplu, în timp ce persoanele cu deficienţe severe au un risc de cinci ori mai mare de a dezvolta demenţă, decât cei de aceeaşi vârstă, dar fără probleme de auz. Câteva cercetări au arătat şi că persoanele cu deficienţe de auz au un risc dublu de depresie.
Cea mai comună cauză a deficienţelor de auz este înaintarea în vârstă. La vârsta de 20 de ani, auzul nostru începe să scadă. Frecvenţele înalte sunt, de obicei, primele pe care nu le mai putem auzi, pe măsură ce înaintăm în vârstă. Acest fenomen este normal şi nu duce la pierderea auzului.
Deficienţele de auz pot fi, de asemenea, moştenite. Dacă o familie are o genă dominantă pentru surzenie, aceasta va fi transmisă şi se va manifesta peste generaţii, chiar dacă este moştenită doar de la unul dintre părinţi. Se estimează că aproape jumătate dintre cazurile de deficienţe de auz pot fi prevenite, multe dintre acestea, prin măsuri de sănătate publică.
De exemplu, posibilitatea de a diagnostica şi proteza timpuriu copiii care se nasc cu deficienţe de auz le-ar asigura o dezvoltare normală. Din păcate, puţine maternităţi din România deţin aparatura necesară pentru efectuarea testelor, astfel încât vârsta la care se depistează cel mai frecvent hipoacuzia în România variază între 3 și 5 ani. Iar pentru bebeluşii nedepistaţi la timp, orice an de întârziere în diagnosticare şi intervenţie poate duce la deficienţe semnificative ale dezvoltării cognitive şi emoţionale, ireversibile în cazul multora.
Numărul de urgenţă 113 dedicat celor cu deficienţe de auz este o altă măsură prin care România îmbunătăţeşte programele publice de sprjin ale persoanelor cu astfel de diazabilităţi.
Acestea, pe baza înscrierii iniţiale într-o bază de date, vor primi automat un sms imediat ce apelează 112. Ei vor putea, apoi, răspunde cu un mesaj la 113 în care să prezinte urgenţa şi adresa la care solicită ajutor.
O altă măsură de politică de sănătate publică care îi poate ajuta pe cei afectaţi să fie mai bine integraţi social şi să ducă o viaţă cât mai normală este oferirea de interpretare în limbajul mimico-gestual al emisiunilor TV.
Televiziunile pot beneficia gratuit de servicii de interpretare, în urma cererii formulate către Autoritatea Naţională pentru Persoane cu Dizabilităţi din subordinea Ministerului Muncii şi Justitiei Sociale.
Toate aceste măsuri arată preocuparea în creştere din partea autorităţilor publice din Romania, dar si a societăţii, în ansamblul ei, de a oferi condiţii egale de dezvoltare, viaţă şi participare socială şi pentru cei mai vulnerabili dintre noi, în cazul acesta, persoanele cu deficienţe de auz.
Mirela Mustață, Redactor Executiv E-Asistent
Surse de documentare:
http://www.who.int/features/factfiles/deafness/en/
http://fundatia-vodafone.ro/auzul-un-dar-nu-l-ignora/
https://www.deafhear.ie/DeafHear/mediaCentreCommunities.html
https://www.disabled-world.com/disability/types/hearing/
Sursa: www.shutterstock.com
https://www.theatlantic.com/health/archive/2016/03/cochlear-implants-children/472542/
