Transmiterea și obținerea de informații în profesiile medicale

– traducere și adaptare a unui interviu cu dr Paul Ranelli de la Universitatea Minnesota, Facultatea de Farmacie –

profesii medicaleTimpul este adesea factorul invocat de personalul medical ca fiind principalul motiv pentru care comunicarea cu pacienții are de suferit. Este un argument pe care-l dau deopotrivă medicii, asistenții medicali și, nu în ultimul rând, farmaciștii.

Cu atât mai mult cu cât timpul este o constrângere și pentru întâlnirea efectivă cu pacientul, educația pentru sănătate a acestuia este mai superficială și interacțiunea poate deveni chiar mecanică.

Cu toate acestea, tocmai pentru că timpul alocat este limitat, este deosebit de important ca personalul medical să fie atent la educația pacienților și să acționeze strategic.

De aceea, porniți în căutarea unei soluții care să poată fi aplicată în timpul limitat pe care-l au la dispoziție lucrătorii medicali, o poveste de succes pare să fie cea a Dr. Paul Ranelli de la Universitatea din Minnesota, Facultatea de Farmacie care, într-un interviu pentru rubrica ”10 minute pentru o comunicare mai bună cu pacientul” (10 Minutes to Better Patient Communication, Health Communication Partners), prezintă modelul care îi ajută pe el și pe studenții lui să obțină cât mai mult dintr-o interacțiune cu un pacient – chiar dacă aceasta durează un minut. Acest model se bazează pe faptul că educarea pacientului este cu atât mai puternică când comunicarea se face în ambele sensuri.

Care este cea mai frecventă dintre problemele din domeniul comunicării personal medical-pacient cu care v-ați confruntat frecvent?

Probabil că putem reduce discuția la două aspecte principale pe care mă concentrez atât în cercetarea mea, cât și în activitatea didactică, cu studenții. Cele două fraze pe care le folosesc sunt: „culegerea de informații” și „transmiterea de informații”. În farmacie, tradiția ne spune că  avem un medicament pe care-l oferim, așa că vorbim despre asta. Oferim informații despre acest medicament. Ce vei face, cum îl vei folosi, cum îl vei lua. Dar, tradițional, nu colectăm informații de la acel pacient, suficiente informații care să ne ajute să fim cu adevărat de ajutor.

Ați putea să-mi vorbiți un pic mai multe despre ce vreți să spuneți prin a ”aduna” informații?

Ei bine, există ideea de a atrage pacientul – utilizatorul sau consumatorul de medicamente – în conversație, pentru a-l face părtaș la nevoia ta de a-l ajuta să folosească medicația mai înțelept sau mai bine.

Rolul meu ca farmacist este să aflu ce știe deja pacientul, așa că, dacă trebuie să-i dau informații, să completez doar aspectele lipsă pentru a-l ajuta efectiv. Sau să pot verifica lucrurile pe care le știe deja și să văd dacă trebuie să corectez anumite informații.

medImpresia mea este că și dumneavoastră câștigați din acest proces de culegere de informații.

Oh, absolut! Mă face un consilier mai bun. De asemenea, dezvolt o relație cu pacientul și văd dacă suntem „pe aceeași lungime de undă” în ceea ce gândește sau știe pacientul despre medicament. Și-l pot transforma în partener. Și mă simt și eu ca profesionist mai complet, mai împlinit decât atunci când transmit doar informații. Și uneori spun așa: este mai bine să fii echilibrat în a culege și dărui informații, decât să fii doar un ”ghiozdan”, un ”depozit”. Ne formăm studenții să fie educatori reali ai pacienților. Pentru că ei sunt experți în domeniul medicamentelor și al sănătății. Și încă nu petrecem ca profesioniști destul timp în procesul nostru educațional cu pacientul.

Cum vă ajutați studenții să facă asta – se pare că ar exista multe obstacole. Este un fel de presiune instituțională sau istorică care îndeamnă doar la furnizarea de informații. Ați observat alte obstacole în a vă concentra pe culegerea de informații și educarea pacientului?

Ei bine, da. Uneori, un răspuns pe care îl obțin când aduc acest concept este: „Ei bine, nu avem suficient timp pentru a face asta”. Pot spune că este probabil adevărat în unele cazuri. Totuși, pot da exemple despre ceea ce poți face într-un timp foarte scurt, pentru a realiza această legătură cu pacientul și pentru a aduna câteva informații. De exemplu, poți pune întrebarea: „ce ați discutat cu medicul dumneavoastră despre acest medicament?”. Pentru că, de cele mai multe ori, acea discuție a avut loc într-un spital sau cabinet medical, iar pacientul are deja informații despre un anumit medicament pe care farmacistul nu le știe, dar i-ar fi de ajutor să le afle ca să-l consilieze corect pe pacient în continuare. Pentru că, să nu uităm, un medicament are o mulțime de întrebuințări, și a cunoaște perspectiva pacientului îl poate ajuta și pe farmacist să fie mai sigur pe sine și chiar să se simtă util pacientului. Astfel de întrebări sunt foarte simple și pot lua câteva zeci de secunde să le pui și să obții un răspuns. O altă întrebare posibilă este: ”Ați folosit anterior acest medicament?”.

În funcție de răspunsul pe care-l primește de la pacient, farmacistul va selecta informația pe care i-o va da acum acestuia, care poate fi destul de diferită de cea generală pe care ar fi dat-o în lipsa acestui dialog.

Desigur că avem puțin timp la dispoziție. Și noi și pacienții avem lucruri de făcut. Avem o mașină de reparat, un copil care nu este foarte fericit pentru că este bolnav. Aceasta nu creează cel mai bun mediu pentru comunicare. Deci avem 30 de secunde. Așadar, acesta este timpul alocat să aduni câteva date și să dai cele mai importante informații pacientului sau părintelui unui pacient copil despre medicament, în acel moment. Apoi puteți să le „dați o carte de vizită” sau să le cereți un telefon, dacă este un caz mai sensibil. „Vă pot suna mai târziu?” Sau „un farmacist al nostru vă poate suna mai târziu acasă pentru a vorbi puțin mai mult despre acest medicament sau pentru a afla cum faceți acest tratament?” Foarte simplu. Aceasta se poate face într-un minut, în 30 de secunde.

Considerați, deci, că este un lucru simplu?

Nu este foarte complicat. Tot ce trebuie este să fim conștienți care este situația persoanei respective – copilul care plânge acasă sau o persoană care trebuie să prindă un autobuz. Dacă ținem cont de acest lucru și suntem strategici cu privire la lucrurile importante pe care trebuie să le știe înainte de a pleca, lucrurile vor funcționa bine. Pur si simplu îi pot da o carte de vizită să sune în momentul în care este mai bine pentru el să vorbească, astfel încât să nu-i dau informații prea multe când nu este pregătit.

Aceasta a funcționat în practica mea. Nu mai sunt practician. Sunt educator acum, de mai mulți ani. Dar, în practica mea, când făceam exerciții, aceste sfaturi mici m-au ajutat ca practician. Importantă este ideea că nu sunt doar o mașină care dă informații. Încerc, de fapt, să construiesc o relație cu pacientul.

Mirela Mustață, Redactor Executiv E-Asistent, Traducere și adaptare după interviul cu dr Paul Ranelli – ”A da și a primi informații”

https://healthcommunicationpartners.com/interview-paul-ranelli-giving-and-gathering-information/

Sursa foto 1: https://www.bluenovius.com

Sursa foto 2: https://www.practicalnursing.org

Share This Post