Luna trecută am început o serie de prezentări ale performanțelor unor asistenți medicali care au adus contribuții extraordinare în domeniu.
Din această galerie de nume care au marcat profesia în lume, în secolele trecute, face parte și cel al americancei Linda Richards. Meritele sale sunt recunoscute în SUA, unde face parte din galeria celebrităților Asociației Americane de Nursing (din 1976) și din cea a Femeilor Americane (din 1994).
Linda Richards (iulie 27, 1841 – aprilie 16, 1930) este o personalitate cu totul deosebită.
Perioada în care venea pe lume a fost una în care îngrijirile medicale erau o activitate informală. Dincolo de responsabilitățile de acest tip pe care și le asumau membrii familiei, activitatea de îngrijire medicală era asigurată de cele care se numeau în limbaj popular ”nurse înnăscute”. Ele erau femei din comunitatea locală care aveau o natură mai empatică și care posedau o combinație adecvată de rezistență la oboseală și răbdare.
Deși Linda Richards este de acord că aceste caracteristici sunt esențiale în nursing, ea va aprecia deopotrivă importanța și valoarea pregătirii formale.
Propria ei pregătire a început când era adolescentă. Primul său ”instructor” a fost medicul din zona în care locuia, pe care-l ajuta să o trateze pe mama sa bolnavă de tuberculoză. De asemenea, Richards a avut grijă de logodnicul său, care fusese rănit grav în timpul Războiului Civil și a murit la patru ani de la sfârșitul acestuia.
În încercarea sa de a beneficia de o educație formală în nursing, Linda Richards se va alătura spitalului din Boston City, de unde pleacă după numai trei luni, dezamăgită de acea experiență.
Într-un final se va înscrie în noul program de pregătire în nursing instituit de medicul Susan Dimock, la Spitalul pentru femei și copii din New England. Va finaliza pregătirea în 1873, când a devenit primul absolvent al programului.
În anul 1877, va fi invitată să-și continue pregătirea în Marea Britanie. Acolo a avut oportunitatea să o cunoască pe Florence Nightingale, care a recomandat-o la King’s College Hospital și la Edinburgh Royal Infirmary.
La Royal Infirmary, Richards s-a întâlnit și a studiat cu Joseph Bell, mai cunoscut astăzi ca profesor al lui Sir Arthur Conan Doyle și sursă de inspirație pentru Sherlock Holmes.
Foto: Dr. Joseph Bell (1837-1911)
După întoarcerea în SUA, Linda Richards a înființat o școală de pregătire la Spitalul din orașul Boston. Imediat după aceasta, la solicitarea American Board of Foreign Missions, va pleca spre Kyoto, Japonia unde va lucra patru ani ca misionar și va înființa prima școală de pregătire pentru asistenții medicali din această țară. Ulterior, în amintirea japonezilor va fi păstrată drept asistenta care a stat nopți la rând să spele ochii unui copil mic afectat de conjunctivită neonatală.
Va reveni în SUA unde va continua să înființeze și să conducă programe de pregătire pentru asistenți medicali în Pennsylvania, Massachusetts și Michigan. Apoi, în perioada 1899 – 1909, și-a îndreptat atenția către instruirea asistentelor de psihiatrie.
Se va retrage din motive de sănătate în 1911 și-și va scrie autobiografia „Memoriile Lindei Richards”.
Foto: prima promoție a Școlii de nurse, Universitatea Pennsylvania
În realitate, Linda Richards nu a fost profesionista care să exceleze în zona curativă și, deși a fost prima studentă a Școlii Americane de Nursing, nu a fost cea mai talentată îngrijitoare care a absolvit-o. Fără să aibă aura unui medic care să fi activat pe linia frontului, cutezanța celor care lucrau în zonele periculoase de frontieră, determinarea promotorilor reformelor în sănătate sau pentru igiena medicală, în realitate, Linda Richards și-a pus amprenta pe întregul sistem medical așa cum îl cunoaștem astăzi, iar realizările sale au ecouri și în zilele noastre.
Munca de asistentă medicală din perioda în care Linda Richards profesa era înfiorătoare. Asistentele lucrau în ture de 16 ore, erau disponibile 24 de ore pe zi și trebuiau să se ocupe de tot: curățenie, spălat rufe și alte materiale textile folosite în spitale, îngrijirea pacienților, etc. Majoritatea asistentelor nu știau aproape nimic despre medicamente sau simptome. În plus, adesea medicii tratau asistentele aproape ca pe niște menajere.
O altă problemă pe care Linda Richards a observat-o în spitalele vremii era și faptul că ordinele medicului și rapoartele asistenților medicali erau în întregime verbale, ceea ce putea crea multe confuzii. În prima sa slujbă, după absolvirea cursurilor de la New York’s Bellevue Hospital Training School, ea a decis să-și prezinte rapoartele în scris. Unul dintre medicii spitalului a apreciat atât de mult faptul că avea rapoarte scrise, încât a militat ca aceasta să devină o practică standard. Rapoartele scrise au fost adoptate ulterior în toate unitățile medicale din SUA și Anglia.
Din 1874, va avea ocazia, din postul ei de superintendent al școlii de pregătire de la Spitalul General din Massachusetts, să aplice și alte idei reformatoare. Pentru că programul de instruire pentru asistente medicale a avut un debut destul de anevoios, iar mulți medici conservatori i se opuneau, chiar și unii dintre cei frustrați de lipsa de pregătire și de abilități a asistenților lor, Linda Richards a reușit să-I convingă ridicând standardele de pregătire ale programului de instruire. Pentru aceasta, ea a invitat lectori străini, a reorganizat personalul din asistență medicală și a delegat îndatoririle de administrare și curățenie către infirmiere. Este tot meritul ei acela de a desemna asistente medicale pentru tura de noapte, astfel încât asistentele din spital să nu mai aibă responsabilități 24 de ore din 24.
Dar poate cea mai importantă contribuție a sa se referă la reformarea metodelor de înregistrare și păstrare a informațiilor despre pacienți care, așa cum arătau la acel moment, erau un dezastru iminent. Ea a decis să reorganizeze evidența informațiilor pacienților pentru întregul domeniu medical. Atât Statele Unite, cât și Regatul Unit al Marii Britanii, au adoptat metoda ei aproape instantaneu, ceea ce a dus la o conștientizare mult mai mare a importanței documentelor medicale. Fără Linda Richards, fișele medicale ar putea fi și astăzi la fel de dezorganizate ca la începutul secolului trecut.
Toate acestea fac din Linda Richards un temerar pionier al profesiei de asistent medical modern în cel puțin două țări. Nu numai că a fost prima asistentă medicală americană care a absolvit un program formal de nursing și a instruit primele asistente japoneze, dar a stabilit și multe schimbări inovatoare de care se bucură domeniul îngrijirilor moderne, printre care și utilizarea fișelor medicale scrise ale pacienților.
Programele și reformele instituite de Linda Richards au continuat mult după pensionarea și moartea sa. La fel de important, este meritul ei că a avut capacitatea să-i convingă pe administratorii și medicii sceptici din spital că asistenții medicali instruiți ar putea oferi îngrijiri mai bune decât cei fără educație formală de nursing. Prin toate acestea, ea reprezintă un model adevărat pentru profesie și nu numai, un model care-și merită pe deplin locul în galeria celebrităților Asociației Americane de Nursing și în cea a Femeilor Americane.
Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent
Surse de documentare:
www.nursingschoolhub.com (sursa foto 1)
www.scottish-places.info (sursa foto 2)
ro.pinterest.com/dazdnconfused2/nurses/ (sursa foto3)
beaumontemergencycenter.com (sursa foto 4)
