Odată cu introducerea sistemului de educație universitară pentru asistenții medicali, în Spania, în anul 1977, profesia a trebuit să integreze filosofia îngrijirii centrată pe pacient din modelul anglo-american. Aceasta a însemnat o schimbare importantă față de rolul tradițional de asistent al medicului, centrat pe abilități tehnice, de până atunci.

Dar cum au stat lucrurile până la acel moment? Practic, în Spania, începuturile oficiale ale profesiei de asistent medical sunt legate de anul 1857 când se pun, prin lege, bazele instruirii persoanelor care practicau activități de îngrijire în spitale, în subordinea medicilor. Denumirea folosită în spaniolă  – enfermera – provenea din termenul folosit de-a lungul timpului pentru a indica persoanele care îngrijeau bolnavi. Ele erau aproape în exclusivitate femei care aparțineau ordinelor religioase.

Un aspect important de menționat este faptul că prin legea care reglementa această profesie eminamente feminină s-au create bazele accesului femeilor la educație, un pas important al emancipării acestora în Spania. Prima școală de asistente medicale avea să fie creată în anul 1896 la Madrid, la inițiativa doctorului Frederico Rubio y Gali, inspirat de ideile lui Florence Nightingale.

Ca modele feminine pentru domeniul sănătății, în Peninsula Iberică trei nume sunt considerate repere – Dolors Aleu i Riera (medic), Isabel Zendal (asistentă medicală) și Zoe Rozinach (farmacistă).

 

Prima femeie medic din Spania

Pentru a întâlni prima femeie absolventă de medicină, trebuie să ne întoarcem până la finele secolului XIX. Astfel am întâlni-o pe Dolors Aleu i Riera, descendentă a unei familii din burghezia catalană. Ea a încălcat toate canoanele vremii atunci când a devenit studentă, în anul 1874, la Facultatea de Medicină.

Ea a putut participa la cursurile de la universitate fiind însoțită de două escorte contractate de către tatăl său, Joan Aleu, care era doctor în Farmacie, șef al Poliției Municipale, și guvernator general al Cataluñiei.

Aleu a terminat studiile de medicină în 1879 cu rezultate excelente. Cu toate acestea, abia în 1882 a obținut autorizarea de a se prezenta la examenul de licență. Teza sa „Necesitatea de a transforma educația igienică și morală a femeii” a fost publicată în revista La Independencia Médica în anul 1883

Doi ani mai târziu a creat la Barcelona, împreună cu Clotilde Cerdà y Bosch, „Academia pentru Emanciparea Femeii”, o instituție în care a predat ”Igiena Familie”. Ea s-a specializat în ginecologie și pediatrie și și-a exercitat profesia cu mare succes timp de 25 de ani. În afară de consultațiile pe care le oferea la cabinetul său de pe la Rambla nr 31, ea s-a dedicat cauzelor caritabile lucrând pentru copiii Casei de Caridad.

Unul dintre cei doi fii ai săi, student și el la Medicină, a murit de tuberculoză pulmonară, la vârsta de 21 de ani, înainte de a-și finaliza studiile.

 
Rolul femeii în nursing

 

Femeia cu vaccinurile. Acesta este numele sub care este cunoscută Isabel Zendal, cea care a fost recunoscută de Organizația Mondială a Sănătății, în 1950, ca fiind prima asistentă medicală din istorie în misiune internațională. Zendal s-a născut în anul 1773 în Ordes (A Coruña). Fiică a unei familii de țărani, a învățat să citească și să scrie la școala parohiei.

Statuie în onoarea lui Isabel Zendal

Deși se cunosc foarte puține date biografice despre această asistentă medicală, ea a fost singura femeia care a însoțit expediția care avea să ducă vaccinul pentru variolă în America, în 1803.

La acel moment, Zendal ocupa poziția de rector al Casei de Expósitos din A Coruña, care aparținea de Spitalul de Caritate.

Scopul acestei expediții a fost să ducă vaccinul în orice colț al imperiului spaniol, deoarece virusul ucidea mii de copii. Isabel Zendal a fost persoană cheie în imunizarea a mai mult de jumătate de milion de oameni și, mai important, în crearea de centre de vaccinare pentru a continua această activitate.

La două secole de la nașterea lui Isabel Zendal, avea să fie creată Crucea Roșie, organism cu funcție de voluntariat socio-sanitar. Dezvoltarea sa a fost promovată activ de regina Victoria Eugenia, cunoscută sub numele de Regina asistenților medicali, în perioada care a coincis cu izbucnirea Primului Război Mondial. Munca asistentelor medicale din acel corp se desfășura în spitale, deși ele colaborau și în alte servicii, cum ar fi dispensarele anti-tuberculoză, ambulanțele, etc.

În istoria nursingului în Spania, Slujitoarele Mariei au reprezentat, de asemenea, o congregație care a ieșit în evidență, femeile din acest ordin fiind primele care au obținut o diplomă în asistența medicală. Cunoscute drept ”miniștri ai bolnavilor”, ele aveau grijă de tot felul de pacienți. În 1915, regele Alfonso al XIII-lea a aprobat un ordin regal care acorda școlii acestei congregații puterea de a administra examene, astfel încât aceste femei să poată obține primele diplome în asistență medicală.

 
Prima femeie doctor în Farmacie

 

Zoe Rosinach Pedrol este cunoscută drept un pionier în domeniul său, fiind prima femeie spaniolă doctor în farmacie. S-a născut la Lleida (Cataluna), în 1884, ca fiică a unui stomatolog și a unei moașe, un mediu familial care a favorizat interesul fetiței pentru știință. Ea și-a încheiat învățământul primar în orașul natal și, în septembrie 1913, cu aprobarea familiei sale, s-a înscris la Facultatea de Farmacie din cadrul Universității din Barcelona.

Zoe Rosinach Pedrol

A rămas în capitala catalană primii doi ani, obținând rezultate foarte bune la toate materiile pe care le-a studiat, cu excepția Analizei chimice, subiect pe care nu l-a promovat, deoarece profesorul ei a refuzat în mod clar să-i dea examenul, pe motiv că e femeie.

Afectată de aceste probleme de discriminare de gen din timpul anilor universitari la Barcelona, Rosinach a decis să se mute și își va termina studiile la Madrid, unde a absolvit în 1919.

Într-o perioadă în care prezența femeilor în universități era foarte scăzută, Zoe Rosinach a reușit să obțină un doctorat în disciplina sa, fiind astfel prima femeia doctor în farmacie din istoria Spaniei. La scurt timp, s-a căsătorit și în 1932 și-a îndeplinit unul dintre visurile sale, deschiderea primei sale farmacii, în Albalate del Arzobispo, un oraș din provincia Teruel care a găzduit prima sa afacere.

După războiul civil, Zoe Rosinach s-a mutat în capitala aragoneză, împreună cu familia, unde a obținut o nouă licență pentru a-și deschide o farmacie pe strada Hernán Cortés, afacere pe care a condus-o mai mult de 40 de ani, până la moartea sa, în 1973. Unitatea a continuat să fie condusă de fiul său câțiva ani până în 1983.

Se pare că Zoe Rosinach a fost o deschizătoare de drumuri, întrucât, în prezent, în Spania, 71% dintre studenții la Farmacie sunt femei și cei mai mulți conduc propriile unități farmaceutice. Este una dintre profesiile cu cea mai mare prezență a femeilor, alături de asistența medicală, și este una dintre cele mai populare în rândul femeilor tinere, deoarece acestea reprezintă 26% din total.

 

Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent

 

Surse de documentare:

https://www.redaccionmedica.com/secciones/sanidad-hoy/estas-fueron-las-tres-espanolas-pioneras-en-medicina-enfermeria-y-farmacia-9403 (și sursa foto 2 și 3)

https://www.tdx.cat/bitstream/handle/10803/456322/Tesis%20Olga%20Rodrigo.pdf?sequence=1&isAllowed=y

Sursa foto 1 – https://www.consalud.es/lupa-sanitaria/la-primera-medica-de-espana-dolors-aleu-precursora-del-feminismo-en-la-profesion_61254_102.html