În desfășurarea activităților profesionale asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali au acces la date și informații în legătură cu pacientul sau aparținătorii acestuia, care dacă ar fi divulgate,intenționat sau din culpă, ar putea produce diverse prejudicii.
Prin urmare, pentru evitarea situațiilor în care un pacient ar avea de suferit din cauza dezvăluirii unor informații sau date privind starea sa de sănătate sau alte aspecte în legătură cu viața sa intimă, a fost creat un cadru legal care obligă asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali să păstreze confidențialitatea cu privire la tot ceea ce au aflat direct sau indirect, în calitatea lor de profesionist, în legătură cu viața intimă a pacientului, a familiei acestuia sau a aparținătorilor, precum și problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanțe în legătură cu boala și alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei. De asemenea, această obligație de păstrare a secretului profesional subzistă și față de colegi sau alte persoane din sistemul sanitar, neimplicate în tratamentul sau îngrijirea pacientului.
Obligaţia păstrării secretului profesional este amplu reglementată prin Legea nr. 46/2003 privind drepturile pacientului, dar și prin alte norme și reglementări legale, cum sunt Ordonanța de urgență 144/2008, Statutul OAMGMAMR și chiar Codul de etică și deontologie al asistentului medical generalist al moașei și al asistentului medical din România.
Asistentul medical generalist, moașa și asistentul medical răspund disciplinar pentru destăinuirea secretului profesional, însă această răspundere disciplinară nu înlătură angajarea răspunderii civile și penale, ceea ce înseamnă că un asistent medical generalist, o moașă sau un asistent medical care a destăinuit un secret profesional, intenționat sau din culpă, poate răspunde disciplinar, civil și penal, pentru fapta sa.
În dreptul român, secretul profesional este ocrotit de prevederile art. 227 Cod penal, care prevede că „divulgarea, fără drept, a unor date sau informații privind viața privată a unei persoane, de natură să aducă un prejudiciu unei persoane, de către acela care a luat cunoștință despre acestea în virtutea profesiei ori funcției și care are obligația păstrării confidențialității cu privire la aceste date, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.”
Această obligație a păstrării secretului profesional rezultă și din principiile fundamentale în baza cărora se exercită profesia, dar pentru a da o însemnătate și mai mare obligației de a păstra secretul profesional, și în același timp pentru conștientizarea importanței ocrotirii vieții pacientului, inclusiv în ceea ce privește aspectele vieții sale private, la primirea în OAMGMAMR asistenții medicali generaliști, moașele și asistenții medicali depun un jurământ prin care se angajează, între altele, să păstreze secretul profesional.
Jurământul profesional este prevăzut de art. 13 alin. (1) din Ordonanța de urgentă 144/2008 privind exercitarea profesiei de asistent medical generalist, a profesiei de moaşă şi a profesiei de asistent medical, precum şi de organizare şi funcţionare a OAMGMAMR, astfel, prin includerea lui în norma juridică, jurământul depășește statutul de simplă normă etică sau angajament moral, căpătând forma unei norme juridice care atrage și răspunderea legală nu doar morala/etică.
Privilegiul pacientului de a fi protejat prin păstrarea secretului profesional nu are caracter absolut, el se sfârșește acolo unde începe pericolul public sau interesul general al societății. Din acel punct, dacă pericolul public nu poate fi înlăturat altfel, sau interesul general al societății este altul, devine obligatorie dezvăluirea informațiilor care intră în sfera secretului profesional. Această dezvăluire se face doar în condițiile legii, la solicitarea organelor abilitate sau prin aducerea la cunoştinţa persoanelor şi autorităţilor competente, a circumstanţelor care impun dezvăluirea anumitor informații.
Interesul general al societății primează față de interesul personal al pacientului în situații clar definite, cum sunt prevenirea și combaterea epidemiilor, bolilor venerice, bolilor cu extindere în masă și alte asemenea prevăzute de lege.
Fac excepție de la obligația păstrării secretului profesional și acele situații în care pacientul și-a dat consimțământul expres pentru divulgarea în tot sau în parte a anumitor date sau informații care privesc persoana sa. Însă, acest consimțământ al pacientului trebuie să îmbrace o formă scrisă, să fie exprimat în mod liber, pacientul să cunoască situația sa reală și semnificația datelor sau informaților asupra cărora își exprimă consimțământul pentru divulgare, să conțină referire directă la informațiile și datele ce pot fi dezvăluite precum și contextul și/sau persoanele cărora le poate fi dezvăluit secretul.
În concluzie, secretul profesional trebuie păstrat cu strictețe, obligația păstrării secretului profesional având rolul de a proteja pacientul și de a consolida o relație de confidențialitate între pacient și profesionistul în acordarea îngrijirilor de sănătate.
