Unele țări au răspuns mai bine la provocările COVID-19 decât altele. Care este cheia succesului lor și cum ne ajută asta pe toți?

În mod cert, pandemia care a lovit întreaga lume cu un an în urmă ne-a găsit pe toți mai mult sau mai puțin nepregătiți. Cu toate acestea, unele țări au abordat strategii de testare, de carantină, de comunicare publică și de sprijin pentru susținerea economiei care au fost mai de succes decât altele. Iată un motiv pentru care reușitele lor merită amintite pentru că pot constitui tot atâtea lecții.

Dacă vă amintiți, la începutul pandemiei, Organizația Mondială a Sănătății se temea că țările mai sărace vor fi cele mai lovite. În realitate, dacă facem bilanțul pandemiei, realizăm că rezolvarea cu succes a provocărilor aduse de aceasta a depins de ceva mai mult decât bogăția unei țări, priceperea științifică și istoria succeselor în domeniul sănătății publice. Deși SUA se bucură de toate aceste avantaje, această țară a avut unul dintre cele mai slabe răspunsuri la pandemie și cele mai tragice bilanțuri din lume: peste 400.000 de decese și peste 24 de milioane de cazuri de când a început pandemia, la o populație de circa 332 de milioane.

Alte țări dezvoltate care au avut un răspuns bun la început, cum ar fi Canada și unele țări europene, au avut rezultate mai slabe în timpul celui de-al doilea sau al treilea val de infecții, deoarece guvernele și populația lor s-au săturat să pună în aplicare strategii care impuneau constrângeri.

În multe țări asiatice, pe de altă parte, purtarea măștii oricând apar unele simptome de boală a devenit de mult o obișnuință în rândul populației, așa că ei au adoptat măștile devreme și pe scară largă.

Prima lecție – cea mai rapidă reacție: Taiwan, 7 morți, 842 de cazuri la o populație de 23,8 milioane.

Primele informații cu privire la COVID-19 au fost cele aduse de călătorii care au sosit în Taiwan din Wuhan, China. În acel moment, Taiwanul a oprit rapid zborurile din cea mai mare parte a Chinei, a carantinat toate persoanele care veneau din alte zone, a oprit acostarea navelor de croazieră, a implementat un program de testare pe scară largă și a mărit de patru ori producția de măști de protecție într-o lună. Taiwanul a oferit, de asemenea, sprijin masiv, inclusiv indemnizații, pacienților cu Covid-19 și persoanelor cu care aceștia au intrat în contact, contribuind astfel la creșterea aderenței la recomandările de sănătate publică. Aceste acțiuni timpurii au fost esențiale în menținerea Taiwanului sub 800 de cazuri pe tot parcursul anului 2020, evitând, în același timp, carantinarea întregii populații. SUA are acum mai multe cazuri și decese la fiecare 5 minute decât a avut Taiwanul tot anul.

Bărbați care-și spală mâinile la un punct de control lângă Monrovia, Liberia, aprilie 2020. Foto: Ahmed Jallanzo/Shutterstock

A doua lecție – pregătirea bună, datorată pandemiilor recente prin care au trecut: Liberia, 84 de decese, 1.877 de cazuri, la o populație de 5,2 milioane de locuitori.

Puternic afectată de epidemia de Ebola în 2014, Liberia a fost una dintre primele țări care a început screening-ul Covid-19 în aeroporturi și a adoptat alte măsuri de control, precum testarea rapidă, urmărirea completă a contacților și carantina. Multe alte țări din Africa, inclusiv Senegal și Uganda, și-au folosit, de asemenea, experiențele cu focarele de infecții din trecut pentru a implementa răspunsuri rapide și cu măsuri adecvate.

A treia lecție – cei mai buni la aplatizarea curbei infecțiilor: Noua Zeelandă, 25 de decese, 2.228 de cazuri, la o populație de 5 milioane de locuitori.

La fel ca Taiwanul, Noua Zeelandă este o insulă, ceea ce face mult mai ușoară aplicarea interdicțiilor de călătorie.

Datele inițiale au arătat că răspândirea Covid-19 în Noua Zeelandă ar putea copleși sistemul medical. Așa că au început implementarea planului său de pregătire pentru pandemie în februarie, inclusiv pregătirea spitalelor și instituirea politicilor de control la frontieră. Deoarece Noua Zeelandă nu avea suficientă capacitate de testare și urmărire a contactelor, s-a instituit carantina națională la sfârșitul lunii martie, cu obiectivul de a elimina în totalitate Covid-19. Până în iunie, pandemia a fost declarată încheiată în Noua Zeelandă, țara raportând una dintre cele mai scăzute rate de mortalitate legate de coronavirus dintre toate cele 37 de țări OECD. Cazurile ulterioare au fost toate ale unor persoane venite din afara țării, care au fost ținute în izolare timp de două săptămâni după sosire. Răspândire comunitară a fost stopată. Prim-ministrul Jacinda Ardern a avut o comunicare clară și plină de empatie, care i-a încurajat foarte mult pe neo-zeelandezi să coopereze, lucru esențial pentru succesul demersurilor lor.

A patra lecție – cei mai buni la testare: Coreea de Sud, 1195 de decese, 70.728 de cazuri la o populație de peste 51 de milioane de locuitori. Când a devenit evident că persoanele fără simptome pot transmite COVID-19, Coreea de Sud a început o campanie rapidă și agresivă de testare, de 2 ori mai multe testări per cap de locuitor decât alte țări, în primele săptămâni ale pandemiei. Împreună cu alte măsuri, inclusiv urmărirea extinsă a contactelor și carantina extrem de eficientă, Coreea de Sud a evitat creșterea rapidă a cazurilor.

A cincea lecție – cei mai buni la carantinare: Hong Kong, 161 de decese, 9.415 cazuri, la o populație de 7,5 milioane de locuitori. Una dintre țările cu cea mai mare densitate a populației din lume, Hong Kong a reușit să mențină un număr limitat de cazuri prin stabilirea unor protocoale obligatorii de izolare și a unor centre funcționale de carantină pentru persoanele cu Covid-19 și pentru cei care au intrat în contact strâns cu aceștia.

A șasea lecție – cei mai buni la protecție economică – Danemarca, 1660 de decese, 185.159 cazuri la o populație de 5,8 milioane de locuitori. În Danemarca, guvernul a acoperit o parte din salariile angajaților din companiile private, pentru a evita disponibilizările pe scară largă. La fel s-a întâmplat și în India, alte țări din Uniunea Europeană și Australia, care au oferit rapid suplimente de venit persoanelor cu venituri mai mici folosind transferuri electronice de numerar. Columbia a făcut tot posibilul să protejeze imigranții venezueleni vulnerabili, care nu erau eligibili pentru transferuri de numerar, prin înființarea de adăposturi și centre alimentare.

A șaptea lecție – cei mai buni la comunicarea publică: Finlanda, 616 decese, 39.593 de cazuri la o populație de 5,4 milioane de locuitori. Câteva țări au luptat mai bine decât altele împotriva zvonurilor și a neîncrederii prin transmiterea masivă și transparentă de informații corecte către public. Finlanda, ajutată de o înaltă rată de alfabetizare mediatică, s-a bazat pe o inițiativă din 2014 care a educat oamenii despre cum să contracareze informațiile false și pe realizarea de parteneriate cu liderii de opinie din social-media, pentru a răspândi informații exacte pe platformele digitale.

În concluzie, se pare că țările care au avut cele mai bune rezultate sunt cele care au învățat din propriile greșeli.

În faza aceasta, unele țări stau mai bine în ceea ce privește campania de vaccinare. Ce rețetă au ele?

În acest moment, o altă provocare stă în fața tuturor: campaniile de vaccinare care au rolul de a proteja populația, a scădea riscul îmbolnăvirilor și deceselor și a reporni economiile. Însă și acum marea problemă rămâne modul în care fiecare va reuși să rezolve câteva probleme importante – stocuri suficiente, aspectele logistice, dar și convingerea populației să se vaccineze.

Până acum, efortul de a lansa vaccinurile existente și de a le administra persoanelor vulnerabile înregistrează progrese lente. Potrivit unui tracker dezvoltat de OurWorldInData – un parteneriat de cercetare între Universitatea din Oxford și laboratorul britanic non-profit Global Change Data Lab – trei țări au vaccinat o proporție mai mare din populația lor decât restul lumii: Israel, Emiratele Arabe Unite (EAU) și Bahrain. Aceste state din Orientul Mijlociu au administrat dozele de vaccin la 20,93%, 10,99% și respectiv 5,25% din populațiile lor, în timp ce SUA, Danemarca și Marea Britanie se situează la nivelul de 2,02%, 1,98% și 1,94%, iar restul lumii este undeva la sub 0,5%.

Un sistem de asistență medicală eficient digitalizat în care cetățenii pot accesa o aplicație sau pot apela o linie telefonică rapidă și pot primi o programare imediată, dacă sunt eligibili, este primul pas. Apoi, motivația contează și ea. În Israel, fiecare cetățean trebuie să facă parte dintr-unul dintre cele patru fonduri majore de asigurări de sănătate. Aceste fonduri sunt stimulate să concureze între ele pentru pacienți, pentru a obține mai multe finanțări de la guvern. Iar israelienii își pot schimba calitatea de membru la un astfel de fond la fiecare șase luni, dacă nu sunt mulțumiți. De aceea, toate cele 4 fonduri sunt motivate să-și încurajeze membrii să primească vaccinuri cât mai curând posibil. Apoi, autoritățile medicale din cele trei țări au aprobat vaccinurile foarte devreme. Cu siguranță ajută că cele trei țări își pot permite să cumpere vaccinurile. Deși nu a precizat cât au plătit pentru vaccinurile Pfizer / BioNTech, Moderna și Oxford-Astra Zeneca, ministrul sănătății Yuli Edelstein al Israelului a declarat pentru The New York Times că, chiar dacă țara sa a plătit în exces, tot merită ca să redeschidă economia israeliană cât mai devreme.

Nu în ultimul rând, contează atitudinea populației față de vaccinare. În Franța, de exemplu, scepticismul față de vaccinare, alimentat de dezinformare, împiedică serios eforturile țării de a vaccina oamenii. Într-un sondaj realizat de Fundația Kaiser Family din SUA, 29% dintre respondenții care lucrează în asistență medicală au spus că probabil sau sigur nu se vor vaccina. Spre deosebire de acestea, Israelul, Emiratele Arabe Unite și Bahrain au investit resurse importante pentru a-și asigura populația că vaccinul este sigur și eficient. Acest lucru începe de la vârf: prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a fost primul israelian care a primit vaccinul și a făcut-o în direct la televiziune, în timp ce regele Bahrainului a făcut și el vaccinul la începutul campaniei. Autoritățile din domeniul sănătății din țările respective au lucrat cu liderii religioși pentru a se asigura că în comunitățile lor vaccinurile vor fi acceptate. De exemplu, Consiliul Fatwa din Emiratele Arabe Unite a emis o hotărâre islamică în favoarea vaccinului, iar președintele său, Abdullah bin Bayyah, a fost vaccinat în public. Oficialii israelieni din domeniul sănătății s-au consultat cu mass-media ultra ortodoxă și cu liderii comunității, deși în rândul minorităților arabe și creștine musulmane mai sunt încă sceptici. Yoel Hareven, director internațional și de dezvoltare a resurselor la Sheba Medical Center, cel mai mare centru de asistență medicală din Israel și un centru important de vaccinare susține că starea de spirit de acum din Israel evocă perioada războiului. „Toată lumea din Israel înțelege că aceasta este o criză. Și pentru că știm cum să acționăm în timp de criză, toată lumea se unește pentru a lupta cu Covid-19.”

Ce poate învăța restul lumii? În primul rând, trebuie contactați liderii comunităților minoritare care sunt mai sceptici cu privire la vaccin, oriunde s-ar afla, pentru a le câștiga încrederea. În al doilea rând, trebuie recrutați voluntari, pentru a atenua presiunea asupra personalului medical suprasolicitat. De exemplu, Centrul Sheba a cerut personalului pensionar să vaccineze vârstnicii din căminele de bătrâni, astfel încât lucrătorii din domeniul sănătății să poată sta în spitale și clinici. Yoel Hareven spune că „… în vremuri de criză, oamenii vor să se ofere voluntari. Trebuie doar să-i întrebi.” În al treilea rând, trebuie investiți bani într-o infrastructură digitală bună (prin adaptarea și îmbunătățirea uneia existente, ca să nu pierzi timp prețios), pentru a procesa și centraliza volume mari de date – cum ar fi proporția de persoane imunizate într-o anumită zonă – în timp real.

Ce am învățat, până la urmă, din lecțiile ultimului an? 2020 a arătat că suntem cu toții conectați și nimeni nu este în siguranță, în fața unei boli care ne poate lovi pe toți. Până când fiecare țară este în siguranță, toți suntem în pericol. Până la următoarea pandemie, întreaga lume trebuie să pună în aplicare cele mai bune practici pentru a salva vieți și a proteja mijloacele de trai. Să nu ratăm ocazia de a îmbunătăți siguranța sanitară globală, înțelegând bine lecțiile din 2020 și aplicându-le în 2021.

Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent

Surse de documentare:

Unele țări au răspuns mai bine la provocările COVID-19 decât altele. Care este cheia succesului lor și cum ne ajută asta pe toți?

Arhive

Recomandări

Link-uri utile