– sfaturile dr. Michelle Craske, profesor de psihologie, psihiatrie și științe comportamentale și director al programului de cercetare a comportamentului tulburărilor de anxietate de la Universitatea din California, Los Angeles –

Odată cu speranța pe care o aduce renunțarea la restricțiile impuse de pandemia COVID-19, viața pare că se întoarce la o nouă formă de normalitate.

Anterior acestui moment, cea mai importantă schimbare adusă de pandemie la nivelul spațiului pe care, de obicei, îl numim ”acasă” a fost sentimentul de coabitare forțată.  „Din cauza pandemiei, am fost forțați să stăm permanent cu oamenii cu care nu suntem obișnuiți să împărțim același spațiu toată ziua”, spune dr. Robert Waldinger, psihiatru la Spitalul General Massachusetts afiliat la Harvard. O serie de factori precum stresul generat de pandemie, lipsa spațiului propriu, izolarea de grupul social mai larg, diferențierile generaționale au adăugat tensiune în relațiile celor care au împărțit aceeași locuință în tot acest timp.  

În aceste condiții, fiecare a găsit soluții de gestionare a acestor situații care s-au dovedit mai funcționale sau mai puțin funcționale. Acestea au putut include stabilirea unor limite de timp pentru activitățile profesionale și cele de relaxare, pentru momentele petrecute cu ceilalți și timpul personal, comunicarea mai clară a așteptărilor, etc.

Acum, când momentele cele mai dificile descrise anterior au trecut, în timp ce multe persoane se bucură de posibilitatea de a reveni la vechea lor rutină, persoanele cu anxietate preexistentă pot considera că aceste schimbări sunt provocatoare. În cazul unei astfel de persoane nu este complet neobișnuit să se îngrijoreze de faptul că oamenii vor renunța să poarte mască sau o vor face în mod neadecvat, că nu-și vor mai igieniza atât de conștiincios mâinile sau că nu vor mai respecta regula de distanțare fizică.

Potrivit unei lucrări de cercetare lansată recent de Northern Ireland Assembly, problemele de sănătate mintală asociate cu pandemia Covid-19 și consecințele acesteia sunt „susceptibile de a fi profunde și resimțite timp de mai mulți ani”.

Pentru că subiectul anxietății sociale poate căpăta astfel valențe noi, redăm în cele ce urmează opiniile exprimate pe această temă de Dr. Michelle Craske, profesor de psihologie, psihiatrie și științe comportamentale și director al programului de cercetare a comportamentului tulburărilor de anxietate de la Universitatea din California, Los Angeles.

Aceasta a publicat in extenso despre subiectele tulburărilor de frică și anxietate, etiologia, evaluarea și tratamentul acestora, inclusiv mai multe manuale, precum și ghiduri clinice. Cercetările sale se referă la factorii de risc pentru fobii, tulburări de anxietate și depresie în tinerețe și adolescență. De asemenea, sunt acoperite și comportamentul cognitiv și caracteristicile psihofiziologice ale anxietății, fricii și tulburărilor de anxietate, traducerea științei de bază despre dispariția fricii la tratamentul fobiilor umane și dezvoltarea și diseminarea tratamentului anxietății și tulburărilor conexe.

Dr. Michelle Craske definește anxietatea drept ”o stare emoțională foarte normală pe care o experimentăm noi, ca specie umană, când ne confruntăm cu amenințări sau pericole. Și, de obicei, îmi place să separ frica de anxietate, așa că anxietatea este acea stare emoțională în așteptarea unei amenințări sau unor pericole viitoare”. De exemplu, elevul care se îngrijorează de un examen la sfârșitul săptămânii sau mama care se îngrijorează de viitorul copiilor ei văzându-le situația școlară experimentează, de fapt, anxietate. ”Comparativ, frica reprezintă nevoia de a scăpa imediat sau de a lupta împotriva pericolului atunci când pericolul este iminent”.

Deși aceste stări de anxietate și frică fac parte din experiența emoțională normală a omului, „pentru anumite persoane ele devin mai frecvente sau încep să apară în momente în care apar ca disproporționate față pericolul real inerent situației”.

Atunci când anxietatea devine o problemă pentru că începe să interfereze cu funcționarea normală a individului în cursul vieții sale de zi cu zi, avem o situație pe care o definim drept tulburare de anxietate.

În plus de aspectele comportamentale, experții în neurobiologie ne pot spune, de asemenea, că există diverse zone ale creierului responsabile de frică, respectiv, anxietate. De exemplu, frica este legată mai mult de amigdală în timp ce anxietatea este conectată cu zonele corticale responsabile de gândire, procesare verbală, precum și cu părți din hipocampus.

Potrivit cercetătorilor care au investigat subiectul, se pare că „atacurile de panică debutează post-pubertate. Ele apar din ce în ce mai mult la adolescenți, între 15 și 16, 17 ani. Și apoi vârsta medie de debut pentru tulburarea de panică este la începutul celui de-al doilea deceniu de viață”.

Copiii cu vârste sub 12 sau 13 ani pot avea ocazional simptome de excitare. „Ei ar putea să simtă că ritmul cardiac crește sau s-ar putea să se teamă, dar nu prezintă caracteristicile unui atac de panică complet. Poate și pentru că la vârsta aceasta copiii nu sunt suficient de maturi cognitiv pentru a crede că acest tip de stare emoțională este înfricoșătoare sau periculoasă sau că reprezintă o anumită amenințare pentru ei”.

Care ar putea fi, atunci, tratamentul pentru aceste atacuri de panică, fie ele nocturne sau diurne?

Practic, tratamentul ajută indivizii să învețe să nu se teamă de două tipuri de stimuli. Primele sunt senzațiile fizice în sine care caracterizează atacurile de panică, iar, în al doilea rând, tratamentul se concentrează asupra modului în care să facă față în mod repetat situațiilor în care le este frică să nu aibă un atac de panică.

În primul caz, de exemplu, ”dacă o persoană are un atac de panică și ceea ce își amintește din acesta au fost palpitațiile, după aceea, orice fel de modificare a ritmului cardiac devine înspăimântătoare pentru ea, deoarece semnalează posibilitatea unui nou atac de panică. Din păcate, într-o astfel de situație, ne aflăm într-un cerc vicios deoarece teama va crește ritmul cardiac, care va intensifica exact lucrul de care persoana se teme și va genera atacul de panică.  De aceea, tratamentul ajută indivizii să învețe să nu se teamă de aceste senzații, pentru a nu se transforma într-o spirală. Aceasta se obține prin ceea ce se numește restructurare cognitivă, în care individul este ajutat să recunoască faptul că poate interpreta greșit acele senzații fizice ca fiind dăunătoare, atunci când, de fapt, ele nu sunt dăunătoare. Practic, persoanele sunt ajutate să dezvolte moduri de gândire mai realiste, prin modalități bazate pe dovezi de a lucra cu senzațiile. Apoi, oamenii sunt ajutați să facă exerciții pentru a confrunta direct și în mod repetat cu acele senzații, pentru a afla prin experiență că nu sunt dăunătoare și, prin urmare, că nu trebuie să se teamă de senzații. De exemplu, persoana poate afla că ori de câte ori se învârte, aceasta poate genera o senzație de amețeală. Deși acest lucru este incomod, totuși el nu este periculos.”

Și apoi, ”al doilea pilon al tratamentului are rolul de a ajuta oamenii să facă față în mod repetat exact situațiilor în care le este frică să nu aibă un atac de panică. Deci, s-ar putea să trebuiască să conduci o mașină sau să fii singur acasă sau să fie nevoie să participi la o anumită întâlnire sau să mergi într-un centru comercial. Și, din nou, în timpul expunerii repetate la acele situații, să afli că poți face față oricăror sentimente care apar atunci. ” Cercetările au demonstrat că tratamentul este eficace în proporții importante. Astfel, după un tratament care include 12-16 ședințe, 60-80 dintre pacienți afirmă că au încetat să mai experimenteze atacuri de panică.

O zonă de mare interes pentru părinți ar putea fi și sfatul Dr. Michelle Craske de a fi atenți la tulburările de anxietate la copii, cum ar fi anxietatea generalizată sau anxietatea socială, pentru că tratamentul poate fi foarte eficient în cazul lor: ”Dacă puteți interveni cât mai devreme și preveniți dezvoltarea sau cronicizarea anxietății pe termen lung, acest lucru este extrem de benefic”. 

Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent

Documentare și adaptare:

1. https://www.gracepointwellness.org/1-anxiety-disorders/article/15872-wise-counsel-interview-transcript-an-interview-with-dr-michelle-craske-on-anxiety-disorders-research-and-treatment
2. Covid-19: Preparing to leave lockdown with social anxiety – BBC News
3. Coping with Relationship fatigue
4. Harvard Health Letter – https://www.health.harvard.edu/mind-and-mood/coping-with-relationship-fatigue
5. Sursa foto: https://sonicresettherapy.com/are-depression-and-anxiety-the-same-thing/