Semnificațiile stresului – o scurtă istorie

În profesii cum sunt cea de asistent medical sau de moașă, ambele dominate numeric de femei, stresul își face adesea simțită prezența.

Preocupați de această temă, o echipă de cercetători de la Școala de Sănătate Publică a Universității Drexel Dornsife din Philadelphia, SUA, a decis recent să investigheze asocierea factorilor de stres psihosocial – inclusiv componenta muncă, evenimentele stresante din viață și componenta socială – cu incidența bolii cardiovasculare la femei. Aceștia au analizat datele colectate ca parte a studiului observațional al inițiativei pentru sănătatea femeilor (WHIOS), pentru a evalua impactul independent și combinat al evenimentelor de viață stresante, al relațiilor sociale și al muncii plătite. Descoperirile lor, care apar în Journal of the American Heart Association, indică faptul că munca și componenta socială par să aibă un efect nociv dublu, crescând riscul femeilor de a dezvolta boli cardiovasculare.

While the unrelenting media coverage may make it seem like coronavirus is omnipresent in our lives, we should try to keep things in perspective, says USC expert Sheila Teresa Murphy. (Illustration/iStock)

Astfel, efectul combinat al stresului din interacțiunile sociale și din munca plătită crește cu 21% probabilitatea femeilor de a dezvolta boli coronariene, în timp ce evenimentele de viață cu stres ridicat au fost corelate cu o creștere de 12% a riscului de a dezvolta boli coronariene, în timp ce presiunea socială a crescut riscul cu 9%.

Relația dintre stresul psihosocial și bolile coronariene pare să fie mai puternică la femei decât la bărbați. De asemenea, poate varia în funcție de tipul de stres.

„Descoperirile noastre sunt un memento pentru femei și pentru cei cărora le pasă de ele că amenințarea stresului pentru sănătatea umană nu trebuie ignorată”, spune dr. Conglong Wang, coordonatorul studiului. Acest lucru este deosebit de pertinent dacă ne raportăm la factorii de stres potențați și de o pandemie.

Dacă se validează și prin alte studii, aceste descoperiri ar putea ajuta femeile, în special pe cele care lucrează în domeniul medical și au activități stresante, să-și reducă riscul de a dezvolta boli coronariene, dacă se concentrează pe modalitățile de prevenire sau gestionare a stresului la muncă și a tensiunii sociale.

Dar ce este, de fapt, stresul?

La fel ca emoțiile, stresul este un fenomen natural, obișnuit, care permite organismului omului să se adapteze la condițiile de mediu.

Cel care a lansat în limbajul medical termenul ”stres” a fost Walter Bradford Cannon, profesor la Harvard University. Folosit inițial în sens strict fiziologic (1914), în anul 1928, W. Bradford adaugă conceptului și un sens psihologic, prin menționarea rolului pe care factorii emoționali îl au în declanșarea și evoluția bolilor. Ulterior, el a mai demonstrat și legătura directă dintre reacțiile fiziologice și comportamente, în cazul apariției unor posibile situații de pericol. El va demonstra apariția unei secreții de adrenalină la animalele supuse unui șoc emoțional, și va descrie pentru prima oară elementele de ordin psihocomportamental, precum și de ordin fiziologic, care se puteau înregistra la acea dată, ale unui stres psihic experimental (la animal).

Pe această temă, în 1934, Paul-Marie Reilly a descris sindromul reactiv general care apare ca un răspuns la orice agresiune și este legat de sistemul nervos vegetativ. El l-a denumit „sindromul de iritaţie”.

Începând cu anul 1936, fiziologul canadian Hans Selye a dezvoltat și a făcut cunoscut mediilor științifice și medicale din întreaga lumea conceptul de stres. Acesta, pe vremea când era student la medicină la Universitatea din Praga, a fost surprins de acest sindrom pe care l-a observat și descris la pacienții afectați de boli infecțioase. Toți prezentau aceeași simptomatologie, însă, fără vreun simptom specific. Selye deduce din aceasta că trebuie să fie vorba despre un răspuns nespecific al organismului la boală. Tot în anul 1936, Selye va descrie și „sindromul general de adaptare” (SGA) ca fiind efortul făcut de organism pentru a răspunde solicitărilor mediului.

Așadar, stresul a fost descoperit de medicul canadian de origine austriacă Hans Selye, cercetător și profesor la Universitatea McGill din Montreal în anii’30 ai secolului al XX-lea. El l-a definit drept ”o reacție nespecifică, fundamentală pentru toate organismele vii”. Prin cele trei faze ale sale, organismele își organizează apărarea, dar se și adaptează noilor condiții de mediu care l-au generat, asigurând supraviețuirea.

Dacă în cazul emoțiilor, reacția organismului este rapidă, eficientă și de scurtă durată, pentru că este vorba de un pericol iminent, în cazul stresului, reacția organismului este de adaptare la condiții agresive, deci, de lungă durată.

Potrivit lui Selye, există două forme de stres: 1. stresul negativ, dăunător, distrugător, disstres și 2. stresul pozitiv, vitalizant, favorabil vieții, eu-stres (din limba greacă „eu” – bun). În timp ce dis-stresul reprezintă nesatisfacerea unor nevoi vitale, respectiv stimularea zonelor de neplăcere ale sistemului limbic, eu-stresul reprezintă satisfacerea unor nevoi vitale, respectiv stimularea zonelor de plăcere ale sistemului limbic.

Stresul se corelează cu bolile cardiovasculare

În ultimii ani, mai multe studii majore au stabilit că stresul psihosocial generat de diferite aspecte ale vieții poate avea un impact asupra riscului de a dezvolta boli cardiovasculare.

Acest lucru este probabil deoarece stresul psihosocial poate perturba homeostazia (funcționarea optimă internă a organelor și a sistemelor), ceea ce poate duce la o boală. Ca urmare, stresul poate intensifica inflamația și reactivitatea cardiovasculară, ceea ce duce la modificări metabolice care cresc riscul de a dezvolta boli cardiovasculare.

Stresul psihosocial este, de asemenea, legat de modele comportamentale, cum ar fi consumul de alcool, fumatul sau sedentarismul, și este asociat și cu anumite afecțiuni medicale, inclusiv diabetul și hipertensiunea arterială, precum și cu creșterea riscului de boli cardiovasculare.

Stresul poate avea un impact diferit asupra bărbaților și femeilor. Constatările din câteva studii indică faptul că legătura dintre stresul psihosocial și bolile cardiovasculare poate fi mai puternică la femei decât la bărbați.

Într-un studiu pe tema stresului, femeile au fost mai predispuse decât bărbații la niveluri medii și ridicate de stres și simptome emoționale și fizice asociate, inclusiv epuizare și depresie. Un alt studiu a constatat că femeile pot fi expuse unor factori de stres psihologic pe care bărbații îi experimentează mai rar.

Cu toate acestea, pentru oamenii de știință încă nu este clar care sunt factorii de stres care afectează cel mai mult riscul de a dezvolta boli cardiovasculare. Acest lucru face dificil pentru profesioniștii din domeniul sănătății să consilieze femeile cu privire la cele mai bune modalități de a reduce probabilitatea de a dezvolta astfel de afecțiuni. De asemenea, înseamnă că femeile nu pot fi sigure care sunt factorii de stres cei mai importanți pentru a menține bolile cardiovasculare la distanță.

Aceste studii derulate pe parcursul pandemiei COVID-19 au demonstrat, însă, fără echivoc, faptul că o combinație dintre stresul negativ la locul de muncă și un stres negativ suplimentar acasă afectează în mod evident starea de sănătate a persoanei care o experimentează.

„Speranța mea este că aceste rezultate ale studiului nostru sunt un apel la metode mai bune de monitorizare a stresului la locul de muncă și ne reamintesc de povara dublă cu care se confruntă femeile care sunt angajate, ca urmare a muncii lor suplimentare neremunerate din gospodărie și familie”. – Dr. Yvonne Michael, autor principal și profesor asociat la Școala de Sănătate Publică a Universității Drexel Dornsife din Philadelphia, SUA.

Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent

Surse de documentare