Cum construiește creierul “realitatea” pentru fiecare dintre noi și cum putem ajunge ”victimele” social media
Timp de lectură: 4 minute
Dacă urmărim canalele tradiționale de știri sau pe cele online, vom ajunge la concluzia că ele abundă în știri care implică un război care are loc undeva în lume, o criză, o catastrofă. Dacă ne referim doar la știrile despre război, oamenii luptă de obicei împotriva terorismului, pentru teritorii, pentru motive economice sau politice. Suntem cu toții atât de obișnuiți cu imaginea oamenilor masacrați și uciși în fața ochilor noștri, încât vedem aceste evenimente brutale drept o realitate foarte apropiată. Desigur că războiul și violența sunt zadarnice și fac mai mult rău civilizației decât bine. Dar ele au și un alt rol extrem de periculos. Hrănesc pesimismul. Lucru care poate fi grav, mai ales în cazul persoanelor anxioase sau care suferă de depresii.
De cele mai multe ori ni se pare că a observa mediul înconjurător e un proces simplu. Pur și simplu deschizi ochii și privești.
În realitate, o mare parte a acestui proces constă din a face predicții mentale despre ceea ce ne așteptăm să vedem, pe baza experiențelor proprii, iar apoi să folosim datele obținute cu ajutorul simțurilor – senzorial (informațiile colectate privind, de exemplu) pentru a ne valida și ajusta predicțiile.
Astfel, memoria influențează profund ceea ce vedem.
„Percepțiile vin din interior spre exterior la fel de mult, dacă nu chiar mai mult, decât din exterior spre interior„, a observat Anil Seth, cercetător în științele neurologice la Universitatea din Sussex, Marea Britanie.
Astfel, diferența dintre a vedea ceva și a ne imagina ceva devine mai puțin clară. Ambele folosesc multe dintre aceleași zone ale creierului.
Acest lucru a fost demonstrat de un experiment în care cercetătorii le-au cerut oamenilor să-și imagineze ceva, cum ar fi o roșie, iar apoi le-au oferit unora dintre ei o imagine abia vizibilă a unei roșii. S-a constatat că imaginația este greu de separat în totalitate de activitatea de vizualizare, iar roșia era percepută foarte bine.
Pe măsură ce oamenii de știință pot observa din ce în ce mai bine creierul în acțiune, prin tehnici ultra moderne de imagistică, ei descoperă adesea că activitatea pe care o observă nu se încadrează în categoriile clare pe care cultura noastră le-a creat și pe care ne bazăm pentru a ne înțelege pe noi înșine, ca, de exemplu, categoriile dihotomice rațiune – emoție.
Din ce în ce mai mulți cercetători din domeniul neuroștiințelor, precum Lisa Feldman Barrett de la Northeastern University, susțin că oamenii construiesc atât emoții cât și gânduri și că nu există o distincție clară între ele. Oamenii credeau până acum că pot folosi facultatea rațiunii pentru a-și stăpâni emoțiile, dar cercetătorii se îndoiesc că acest lucru se întâmplă cu adevărat. În plus, emoțiile atribuie valoare lucrurilor, deci sunt instrumentale pentru rațiune, nu separate sau opuse acesteia.
Pentru o vreme, cercetătorii în neuroștiințe au petrecut mult timp încercând să afle ce funcție îndeplinește fiecare regiune a creierului. În prezent, ei analizează, în principal, modul în care rețelele vaste din creier, corp și mediu lucrează împreună pentru a crea stări mentale cuprinzătoare.
Acum se pune mult mai mult accent pe modul în care oamenii și grupurile își construiesc în mod creativ propriile realități și trăiesc în cadrul propriilor construcții mentale.
Realitatea pe care o construiește creierul nostru este supusă unui anumit fel de inerție bazată pe experiență.
În lucrarea lor intitulată ”Schimbarea conceptului indusă de prevalență în judecata umană”, David E. Levari, Daniel T. Gilbert, Timothy D. Wilson, Beau Sievers, David M. Amodio și Thalia Wheatley arată că oamenii răspund adesea la scăderi ale prevalenței unui stimul prin extinderea conceptului lor despre acesta.
De exemplu, atunci când punctele albastre care li se arătau unor subiecți în cadrul experimentului au devenit rare, aceștia au început să vadă punctele mov ca fiind albastre; atunci când fețele amenințătoare au devenit rare, participanții au început să vadă fețele neutre ca fiind amenințătoare; iar atunci când solicitările ne-etice au devenit rare, participanții au început să vadă solicitările inofensive ca fiind ne-etice. Această „schimbare de concept indusă de prevalență” a avut loc chiar și atunci când participanții au fost preveniți să nu se lăsa influențați de această tendință.
Studiul subliniază tendința aparentă a creierului de a modela noile informații pentru a le alinia cu așteptările sale anterioare. Într-o mulțime de situații, această tendință de a face raționamente relative este utilă și eficientă – de exemplu, poate facilita luarea unor decizii rapide sau construirea unor evaluări adecvate contextului. În același timp, poate avea unele implicații contra-productive, de exemplu, această tendință ne poate determina, de asemenea, să percepem amenințări acolo unde nu există, afirmă autorii studiului.
Levari spune că prevalența indusă poate funcționa în ambele direcții – ceea ce înseamnă că ne și poate duce spre puncte de vedere prea optimiste.
Această concluzie e cu atât mai importantă cu cât proporția persoanelor care petrece mult timp cu diverse forme de mass media, inclusiv social media, a fost în creștere accentuată în ultimul deceniu.
Potrivit unui raport Nielsen din 2020, adultul american mediu petrece între 11 și 12,5 ore pe zi consumând un anumit tip de media, în creștere față de cele șapte ore în 1980. „Lucrurile pe care le vedeți pe rețelele de socializare sau în alte mijloace de comunicare pot să nu fie reprezentative în mod corespunzător pentru lucrurile din lumea reală sau din lumea voastră, dar pot să se profileze foarte puternic în mintea voastră„, spune Levari. ”De exemplu, dacă vă expuneți creierul la un flux constant de conținut excesiv de agresiv, deznădăjduit, preocupat de politică sau dezechilibrat în orice mod, aceste atribute vă vor satura treptat realitatea. Creierul le va detecta peste tot. „
Accesarea social media e un instrument și putem folosi acest instrument în moduri care sunt pozitive pentru bunăstarea noastră mintală și emoțională. Putem, de exemplu, să ne conectăm cu comunitățile de care ne simțim legați, inclusiv grupurile de suport pentru combaterea anxietății. Cercetătorii recomandă să ne punem 3 întrebări când vrem să accesăm social media 1.pentru ce, cu ce scop o facem, 2. de ce în acel moment și 3.ce altceva aș putea face acum, în loc de a accesa social media?
Practic, întrebarea este ce putem face, știind că realitatea pe care o percepem este într-o anumită măsură o realitate proprie, subiectivă? În fapt, nu există un singur răspuns, iar această problemă este una pe care este puțin probabil să o rezolvăm la nivel individual. Una dintre abordările recomandate de cercetători este să ne cultivăm obiceiul de a căuta alte perspective, perspective care nu sunt ale noastre. Ar trebui să fim curioși cu privire la imperfecțiunile noastre, deoarece această curiozitate ne poate conduce mai aproape de adevăr.
În concluzie, aceeași mașinărie neurologică care ne conduce la descoperirea adevărului ne poate conduce și la perceperea distorsionată a realității, în funcție de experiențele anterioare, iar creierul nostru nu ne spune întotdeauna care este diferența.
Aceasta este o provocare fundamentală inerentă condiției umane. Iar ce putem face este să căutăm permanent alte perspective, neobișnuite, ca să separam informația de emoțiile dăunătoare.
Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent
Surse de documentare:
- News | Wu Tsai Neurosciences Institute (stanford.edu)
- LEVARI2018COMPLETE.pdf (harvard.edu)
- Opinion | How the Brain Shapes Reality and Imagination – The New York Times (nytimes.com), David Brooks, Sep 2021
- https://elemental.medium.com/why-the-world-always-seems-to-be-getting-worse-even-when-its-not-666c42c0cdb9
- Yale’s Happiness Professor Says Anxiety Is Destroying Her Students, David MarchesePhoto illustration, Feb 18 2022
- Cum îşi păstrează psihologii calmul? Secretul a fost dezvăluit chiar de ei. Iată cele 5 metode eficiente pentru a scăpa de stres | DCNews
- ted.com (sursa foto)
