Noi descoperiri legate de cancer – partea 1

Timp de lectură 10 minute

Cercetătorii din domeniul cancerului explorează rolul potențial al proceselor inflamatorii din organism în apariția cancerului, inclusiv în răspândirea bolii în organism și în rezistența tumorilor la tratament.

Un proces inflamator începe atunci când țesuturile deteriorate eliberează anumite substanțe chimice, inclusiv histamine și prostaglandine. Ca răspuns, celulele albe din sânge se deplasează către țesuturile deteriorate și produc substanțe care determină celulele să se dividă și să crească pentru a reconstrui țesutul. Procesul inflamator se termină atunci când leziunea a fost vindecată.

Sursa foto: iStock (Inflammation concept, human tissues 3d rendering.)

Cu toate acestea, atunci când inflamația apare în momente nepotrivite sau devine cronică, pot apărea probleme. Mulți cercetători descriu inflamația ca fiind o sabie cu două tăișuri – sistemul imunitar este în permanență vigilent, monitorizând organismul în căutarea agresorilor, cum ar fi agenții patogeni sau tumorile, și răspunzând prin activarea proceselor inflamatorii. De asemenea, unele tratamente împotriva cancerului, cum ar fi imunoterapia, pot distruge celulele canceroase prin activarea acestor procese inflamatorii. Pe de altă parte, inflamația care nu este controlată bine poate contribui la dezvoltarea și creșterea cancerelor.

Într-un răspuns inflamator normal, celulele imunitare produc substanțe chimice care pot distruge un agent patogen. Aceste substanțe chimice, cunoscute sub numele de specii reactive de oxigen, pot deteriora, de asemenea, ADN-ul celulelor normale, ceea ce crește riscul de mutații care ar putea duce la apariția cancerului. De exemplu, în răspunsul inflamator normal, producția de celule pentru a înlocui țesutul lezat este în mod normal întârziată până când nu se mai produc substanțe chimice reactive. Această secvență de evenimente reduce șansele ca celulele de înlocuire să sufere leziuni ale ADN-ului, inclusiv mutații genetice care cauzează cancer, produse de substanțele chimice reactive. Pe de altă parte, în timpul inflamației cronice, producția de substanțe chimice reactive se poate suprapune cu producția de celule care refac țesutul lezat, ceea ce poate crește potențial riscul de cancer.

În ultimul deceniu, cercetătorii au folosit aceste cunoștințe pentru a explora noi tratamente pentru cancer. Astfel, un studiu clinic relativ restrâns a demonstrat recent valoarea potențială a acestei abordări. Cercetătorii au înrolat 24 de pacienți cu cancer de sân care se răspândise în țesutul din apropierea sânului, dar nu și în alte părți ale corpului (local avansat), sau care se răspândise în alte părți ale corpului (metastatic).

Pacienții au primit chimioterapie plus un medicament antiinflamator care blochează producția de oxid nitric, o moleculă implicată în inflamație. Regimul de tratament a micșorat tumorile la aproximativ jumătate dintre pacienții participanți la studiu. Pe baza datelor istorice, cercetătorii au estimat că aproximativ o treime dintre pacienți ar fi răspuns doar la chimioterapie. La trei paciente cu cancer de sân local avansat au dispărut toate semnele de cancer în urma tratamentului.

Constatările lor au sugerat că, prin întreruperea producției de oxid nitric, medicamentul a ajutat la reducerea inflamației din jurul tumorilor. Acest lucru pare să fi făcut posibil ca celulele imune care țintesc tumorile să pătrundă în tumori și să ucidă celulele canceroase, potrivit cercetătorilor. „În unele cancere de sân rezistente la chimioterapie, inflamația este ca o fortăreață în jurul tumorii”, a declarat unul dintre acești cercetători.

Un alt studiu interesant a fost condus recent de Konstantinos Karakostis de la Universitatea Autonomă din Barcelona, Spania. Publicat în iulie 2022 în revista Molecular Biology and Evolution, concluziile studiului au identificat modul în care cele 20 de forme diferite ale proteinei p53, unice la elefanți, sunt activate pentru a crește sensibilitatea și răspunsul împotriva condițiilor cancerigene.

Elefanții sunt mult mai mari decât oamenii și trăiesc o perioadă similară de timp, dar, cu toate acestea, nu dezvoltă decât foarte rar cancer, deși cercetătorii se așteptau ca, cu cât sunt mai multe celule, cu atât să fie mai mare probabilitatea ca ADN-ul să fie deteriorat și ca o celulă să devină astfel necorespunzătoare, să nu fie detectată și, în cele din urmă, să înceapă procesul de dezvoltare a unei tumori.

P53 este un agent anticancerigen puternic în arsenalul organismului.  Cele mai multe animale nu au decât un singur tip de p53. Astfel, descoperirea de anul trecut că elefanții au 20, fiecare subtil diferit, a atras atenția doctorului Karakostis și a colegilor săi, care au lansat ipoteza că aceste forme de p53 prezente la elefanți își oferă una alteia sprijin anti cancer, reușind să dejoace încercările celulelor canceroase de a trece neobservate de p53.

Studiul acesta reprezintă un progres important în înțelegerea modului în care p53 contribuie la prevenirea dezvoltării cancerului, oferind o nouă perspectivă pentru studiul activării acestei proteine la oameni, unde există doar într-o singură formă, și pentru cercetarea terapiilor medicamentoase țintite.

O altă abordare este acum în curs de investigare în ceea ce privește utilizarea imunoterapiei ca tratament anti-cancer. Astfel, în cadrul unui studiu efectuat pe șoareci, ale cărui rezultate au fost publicate în iunie 2022, cercetătorii de la National Cancer Institute din SUA au testat cum deghizarea cancerului drept infecție virală (infecție cu citomegalovirus – CMV) poate ajuta sistemul imunitar să elimine tumorile.

Deși sistemul imunitar e un adversar puternic împotriva cancerului, multe tumori găsesc modalități de a dezactiva sau de a bloca celulele imunitare.  În acest studiu care a implicat șoareci, injectarea unor bucăți mici de CMV direct în tumori a activat celulele imunitare, a micșorat tumorile și le-a împiedicat să crească din nou. Bucățile de proteine virale injectate, numite peptide, îmbracă partea exterioară a celulelor canceroase, a explicat cercetătorul principal al studiului, Dr. John Schiller de la Centrul de Cercetare a Cancerului din cadrul NCI, determinând sistemul imunitar să creadă că a apărut o infecție virală mare, cu un agent patogen pe care-l recunoaște rapid în cazul majorității oamenilor.

Aproximativ 8 din 10 persoane din întreaga lume sunt infectate cu CMV, iar acest virus nu provoacă de obicei niciun simptom.  În ciuda acestui lucru, infecția cu CMV generează cantități masive de celule imunitare numite celule T care vânează CMV-ul. Este unul dintre puținele răspunsuri imune care se îmbunătățește pe măsură ce îmbătrânești. În plus, deși unele tipuri de cancer și tratamente împotriva cancerului pot slăbi sistemul imunitar, studiile au arătat că celulele T care luptă împotriva CMV sunt active la persoanele cu cancer. Studiile au găsit chiar celule T anti-CMV în interiorul tumorilor persoanelor cu cancer.

Atunci când cercetătorii au injectat peptide CMV în tumorile șoarecilor care fuseseră anterior infectați cu CMV, tratamentul a micșorat tumorile – uneori complet – și i-a ajutat pe șoareci să trăiască mult mai mult decât cei tratați cu un placebo.  Tratamentul cu peptide CMV a schimbat, de asemenea, tipurile și numărul de celule imune din interiorul tumorilor. În tumorile tratate cu CMV, celulele T care luptă împotriva CMV s-au activat și au apărut celule T care luptă împotriva cancerului. Alte tipuri de celule imune care luptă împotriva cancerului au inundat și ele tumorile și au existat niveluri mai ridicate de semnale proteice (numite citokine) care le spun celulelor imune să atace.

Celule T atacând celule canceroase – iStock/Getty Images Plus

Tratamentul cu peptide CMV pare să facă mai multe lucruri benefice, au explicat cercetătorii care au participat la acest studiu. În primul rând, celulele T care luptă împotriva CMV ucid celulele canceroase acoperite cu peptide CMV, deoarece acestea par infectate. Apoi, celulele T care luptă împotriva cancerului atacă și celulele canceroase care nu sunt acoperite cu peptide CMV. Și în al treilea rând, alte celule imunitare care luptă împotriva cancerului intră în tumoare și eliberează semnale care declanșează atacul. Toate acestea combinate creează o protecție de lungă durată împotriva cancerului.

Sfârșitul primei părți (continuarea în numărul din octombrie).

Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent

Surse de documentare:

  1. Treating Cancer by Reducing Tumor-Related Inflammation – NCI
  2. Disguising cancer as an infection helps the immune system eliminate tumors/CMV Peptides Prompt Immune Attack on Tumors – NCI (cancer.gov)
  3. Why elephants so rarely get cancer | The Economist
  4. Elephant genes provide new clues on why they rarely get cancer – Universitat Autònoma de Barcelona – UAB Barcelona

Share This Post