TRECUT, PREZENT ŞI VIITOR
Tuberculoza este o boală infecto-contagioasă, provocată de bacilul Koch, denumit astfel, după numele celui care l-a descoperit în anul 1882 (ROBERT KOCH).

Tuberculoza a fost şi  este încă, o boală cu evoluţie cronică şi largă răspândire pe întreaga suprafaţă a globului.
În ultimii 50 de ani, deşi au devenit disponibile mijloace şi strategii eficace de combatere a bolii, tuberculoza continuă să reprezinte la scară mondială, o problemă gravă de sănătate comunitară.
Date recente ale O.M.S. arată că, în prezent, o treime din populaţia lumii este infectată cu M.tuberculosis şi că, anual, se înregistrează circa 9 milioane de cazuri noi de îmbolnăvire. Este motivul pentru care O.M.S. a declarat tuberculoza drept „urgenţă globală” pe plan mondial.

AGENT PATOGEN

Agenţii etiologici ai tuberculozei sunt grupaţi în „complexul M.tuberculosis”, sunt strict patogeni, germenii multiplicându-se numai în ţesuturile organismului parazitat.

TRANSMITEREA INFECŢIEI TUBERCULOASE

Calea de transmitere este aerogenă – prin aspiraţie pe canalul bronşic şi fixare a bacililor în plămân. Sursa principală de infecţie a bolii o constituie omul bolnav cu tuberculoză, care elimină bacili tuberculoşi, cel mai frecvent prin tuse şi expectoraţie, dar şi prin vorbit,  strănut, râs sau cântat. Ne putem gândi la un diagnostic de tuberculoză dacă sunt prezente următoarele simptome:

Generale:                                                                    Respiratorii:

–       Scădere ponderală, paloare                        –    Tuse cu expectoraţie
–       Febră, transpiraţii nocturne                       –    Hemoptizie
–       Oboseală                                                              –    Dureri toracice
–       Pierderea apetitului                                        –    Dispnee
–       Amenoree
–       Tahicardie

Toate aceste simptome pot fi întâlnite şi în alte boli pulmonare.

DURATA DE PESTE 3 SĂPTĂMÂNI A SIMPTOMELOR
POATE ORIENTA SPRE TUBERCULOZĂ.
Debutul bolii poate fi:

–       asimptomatic        – 20-40%;
–       insidios                 –       40%
–       brusc                     – 20-40%

MIJLOACE DE DEPISTARE

Sunt depistaţi o serie de factori favorizanţi:

–       context epidemiologic semnificativ (contact cu bolnav TB, TB în antecedente);
–       prezenţa unor boli ce pot determina scăderi ale imunităţii organismului (diabet zaharat, ulcer, neoplazii, infecţie HIV);.
–       reacţia la tuberculină.

Pentru confirmarea diagnosticului sunt necesare următoarele investigaţii:

–       examen radiologic (identifică „leziuni minime”);
–       investigaţie bacteriologică cu punerea în evidenţă a M.tuberculosis;
–       examen microscopic (are avantajul rapidităţii, permiţând identificarea cazurilor contagioase şi începerea rapidă a tratamentului);
–       alte investigaţii:

• Hemoleucogramă:
  • anemie
  • leucopenie
• VSH:
  • valoare crescută
• Analize biochimice:
  • ionogramă:
    • Na hipo
    • K hipo
  • glicemie
  • transaminaze
• Serologie:
  • HIV

PREVENIREA ŞI COMBATEREA TUBERCULOZEI

Depistarea şi tratarea cât mai precoce a cazurilor noi.
Interceptarea căilor de transmisie.
Întărirea rezistenţei specifice prin vaccinare BCG.

MĂSURI DE PROFILAXIE
Izolarea bolnavilor prin internarea în spital sau sanatoriu.

ÎN LOC DE CONCLUZII: „Paza bună trece primejdia rea !”

ASISTENT MEDICAL PRINCIPAL ADRIANA COCOŞ
GRAL – INST.”M.NASTA”