Complexitatea tot mai mare a cazurilor, creșterea numărului de pacienți, precum și creșterea costurilor corelate asistenței medicale, a condus la necesitatea elaborării standardelor de calitate și eficiență în practica clinică [1].
Conform obiectivelor strategice elaborate de Organizația Mondială a Sănătății, asistenții medicali și moașele au responsabilitatea de a utiliza un proces de îngrijire eficient, adecvat și rentabilși de a se asigura că participă împreună cu ceilalți profesioniști din domeniul medical la îndeplinirea acoperirii universale a sănătății și a altor obiective de sănătate ale comunității [2].
Indiferent de nivelul de pregătire al asistenților medicali și moașelor, de anii lor de experiență sau de mediul de îngrijire (clinic sau comunitar), pacienții au nevoie de:
- cea mai bună îngrijire posibilă;
- intervenții de îngrijire sigure și eficiente în procesul de îngrijire;
- evitarea intervențiilor de îngrijire inutile.
Practica bazată pe dovezi (Evidence – Based Practice, EBP) reprezintă cea mai adecvată metodă pentru îndeplinirea acestor așteptări ale pacienților. Prin urmare, EBP contribuie atât la îmbunătățirea calității îngrijirilor pacienților, cât și la îmbunătățirea cunoștințelor, abilităților și atitudinilor profesionale și creșterea gradului de încredere al asistenților medicali și moașelor cu privire la luarea celor mai bune deciziilor clinice.
EBP reprezintă „utilizarea conștiincioasă, explicită și judicioasă a celor mai bune dovezi actuale pentru a ghida deciziile clinice privind îngrijirile de sănătate”. În acest context, expertiza clinică a asistentului medical sau moașei, dovezile de bune practici și valorile pacientului reprezintă direcții esențiale pentru a individualiza îngrijirea și a promova luarea deciziilor de îngrijire sigure și eficiente [3] [4] [5].
Acest concept a fost inițiat la mijlocul anilor 1800 de Florence Nightingale, asistent medical, statistician și sociolog, care și-a dedicat viața identificării celor mai bune dovezi de îngrijire pentru pacienți și a militat pentru utilizarea dovezilor în politicile de sănătate.
Florence Nightingale a susținut reforma socială, având abilități excepționale de leadership și statistică. Contribuția ei în cercetarea medicală a fost esențială prin colectarea datelor, analiza statistică și dezvoltarea unor instrumente importante de interpretare statistică și prezentare a rezultatelor.
Într-o perioadă în care rapoartele de cercetare abia începeau să includă tabele, Nightingale folosea diagrame cu bare și grafice, care erau codificate pe culori pentru a evidenția punctele cheie (de exemplu, procente crescute ale mortalității în anumite condiții medicale). Florence Nightingale a pătruns această știință și a facilitat înțelegerea ei de către politicieni și înalții funcționari publici care elaborau reglementări legislative [6] [7] [8] [9].
La începutul anilor 1970, Archibald Cochrane a pus bazele conceptului de medicină bazată pe dovezi promovându-l ca pe o componentă cheie a calității intervențiilor medicale și de reducere a variabilității practicii clinice.
Îngrijirile de sănătate bazate pe dovezi reprezintă un concept relativ recent, care contribuie semnificativ la dezvoltarea profesiei de asistent medical și moașă prin extinderea responsabilităților către cercetare în domeniul îngrijirilor de sănătate.
Conform definiției Consiliului Internațional al Asistenților Medicali din 2012 [10], îngrijirile bazate pe dovezi (evidence-based nursing) reprezintă rezolvarea de probleme în scopul luării deciziilor clinice care să ia în considerare următoarele aspecte importante: a)identificarea celor mai bune și mai recente dovezi; b) expertiza profesională (experiență, cunoștințe, abilități și atitudini profesionale); c) evaluarea contextului clinic și d) valorile și preferințele pacientului.
Practicile bazate pe dovezi permit o îngrijire individualizată, eficientă, rațională și dinamică [11], iar impactul acestora se reflectă în creșterea eficacității și eficienței intervențiilor, minimizarea costurilor, reducerea riscurilor de siguranță, optimizarea rezultatelor pacienților, îmbunătățirea practicii clinice, satisfacție profesională și asigurarea responsabilității în îngrijirile de sănătate [12].
De-a lungul timpului, la nivel global, preocupările asistenților medicali cu competențe în cercetare au fost concentrate pe elaborarea modelelor de EBP (sau îngrijiri bazate pe dovezi) pentru a facilita procesul de integrare a dovezilor în practica curentă (la punctul de îngrijire).
Există o serie de astfel de modele despre care vom discuta în numărul viitor al revistei.
Mariana Zazu – Specialist în Dezvoltare Organizațională; Director adjunct al Centrului Român de Cercetare în Îngrijiri de Sănătate: Un Centru de excelență JBI
Surse de documentare:
[1] Jha AK, Larizgoitia I, Audera-Lopez C, Prasopa-Plaizier N, Waters H, Bates DW. The global burden of unsafe medical care: analytic modelling of observational studies. BMJ Qual Saf. 2013;22:809–15.
[2] World health Organization. Global strategic directions for nursing and midwifery 2021–2025. 2021. https://www.who.int/publications/i/item/9789240033863
[3] Sackett DL, Rosenberg WM, Gray JM, Haynes RB, Richardson WS. Evidence based medicine: what it is and what it isn’t. Bmj. 1996 Jan 13;312(7023):71-2.
[4] Titler, M. G., & Everett, L. Q. (2001). Translating research into practice. Considerations for critical care investigators. Critical Care Nursing Clinics of North America, 13, 587-604.
[5] Hughes RG, editor. Patient Safety and Quality: An Evidence-Based Handbook for Nurses. Rockville (MD): Agency for Healthcare Research and Quality (US); 2008 Apr. PMID: 21328752.
[6] Nightingale F. Notes on matters affecting the health, efficiency, and hospital administration of the British Army . London: Harrison & Sons; p. 1858.
[7] Nightingale F. A contribution to the sanitary history of the British Army during the late war with Russia. London: John W. Parker & Sons; 1859.
[8] Nightingale F. Notes on hospitals . London: Longman, Green, Roberts, & Green; 1863.
[9] Nightingale F. London: Edward Stanford; 1863. Observation on the evidence contained in the statistical reports submitted by her to the Royal Commission on the Sanitary State of the Army in India.
[10] International Council of Nurses. „Closing the gap: from evidence to action.” Geneva: ICN, 2012.https://www.nursingworld.org/~4aff6a/globalassets/practiceandpolicy/innovation–evidence/ind-kit-2012-for-nnas.pdf
[11] Youngblut, J. M. , & Brooten, D. (2001). Evidence‐based nursing practice: Why is it important? AACN Clinical Issues, 12(4), 468–476. 10.1097/00044067-200111000-00003
[12] Canadian Nurses Association. Evidence-informed decision-making and nursing practice. Ottawa, ON: Canadian Nurses Association. 2010 Mar 9.
