Timp aprox. de lectură: 9 minute

Una dintre cele mai mari probleme cu care se confruntă lumea de astăzi este poluarea fonică. Ea contribuie la aproximativ un milion de decese în fiecare an și afectează viețile unui număr și mai mare de oameni.

Deși așa stau lucrurile, oamenii claxonează fără să se gândească și vorbesc pe tonuri din ce în ce mai ridicate, sporind astfel puterea distructivă a poluării fonice. În plus, muzica la volum ridicat invadează restaurantele și barurile, în timp ce, chiar și în spitale, unde nivelurile recomandate sunt de mai puțin de 30 decibeli (dB), se înregistrează niveluri de zgomot de peste 100dB.

Sursele de zgomot exterior cele mai poluante sunt avioanele, avioanele cu reacție, trenurile, autobuzele, automobilele, motocicletele, navele, camioanele, echipamentele de construcții, mașinile și gadgeturile electrice, generatoarele electrice, mașinile de tuns iarba, aparatele electrocasnice, exploziile, muzica tare, soneriile și oamenii.

Oricine locuiește într-un mediu zgomotos, precum cel din apropierea unei autostrăzi, poate crede că s-a adaptat la cacofonie. Dar studiile arată contrariul: expunerea anterioară la zgomot pregătește organismul să reacționeze exagerat, amplificând efectele negative.

Zgomotul neplăcut intră în corpul nostru prin urechi și este transmis către centrul de detectare a stresului din creier. Această zonă, numită amigdala, declanșează o cascadă de reacții în corpul nostru. Dacă amigdala este supraactivată în mod cronic de zgomot, reacțiile încep să producă efecte dăunătoare.

Sistemul endocrin poate reacționa în mod exagerat, provocând eliberarea unei cantități prea mari de cortizol, adrenalină și alte substanțe chimice care circulă prin organism. Sistemul nervos simpatic poate deveni, de asemenea, hiperactivat, accelerând ritmul cardiac, crescând tensiunea arterială și declanșând producția de celule inflamatorii. În timp, aceste modificări pot duce la inflamații, hipertensiune și acumularea de plăci în artere, crescând riscul de boli de inimă și accidente vasculare cerebrale.  

Pentru a înțelege procesul, cercetătorii l-au analizat pe etape: ei au urmărit mai întâi cum se activa amigdala subiecților care ascultau sunete neplăcute (polistiren frecat, unghii pe tablă, freza de la dentist). De asemenea, ei au legat monitoare de tensiune arterială și dozimetre de zgomot unor muncitori din uzine de asamblare auto, pentru a vedea cum le cresc tensiunea arterială și ritmul cardiac în funcție de expunerea la zgomot. În plus, în dormitoarele unor voluntari au redat zeci de înregistrări sporadice cu zgomote făcute de tren sau avioane.  În dimineața următoare au constatat că voluntarii aveau niveluri mai ridicate de adrenalină și semne de inflamație arterială.

Atunci când cercetătorii au analizat scanările cerebrale și dosarele de sănătate a sute de persoane de la Spitalul General din Massachusetts, ei au făcut o descoperire uimitoare: cei care locuiau în zone cu niveluri ridicate de zgomot aveau un risc crescut de a avea amigdalele foarte activate, inflamații arteriale și – în decurs de cinci ani – evenimente cardiace majore. Asocierile au rămas chiar și după ce cercetătorii au făcut ajustările pentru alți factori de mediu și comportamentali care ar putea contribui la o sănătate cardiacă precară, cum ar fi poluarea aerului, factorii socio-economici și fumatul.

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății, un nivel mediu de zgomot din traficul rutier de peste 53 dB sau o expunere medie la zgomotul aeronavelor de peste 45 dB sunt asociate cu efecte negative asupra sănătății.

Zgomotul pe timp de noapte resimțit de o persoană care se află într-un mediu poluat fonic este considerat deosebit de dăunător pentru sănătate, deoarece poate fragmenta somnul și poate declanșa un răspuns de stres, chiar dacă persoana nu își amintește că a fost trezită. De aceea, Organizația Mondială a Sănătății recomandă un nivel mediu anual de zgomot nocturn în afara dormitoarelor mai mic de 40 dB și un nivel mediu de zgomot nocturn în interiorul dormitoarelor mai mic de 30 dB, pentru un somn de înaltă calitate.

Tot mai multe cercetări sugerează că relația dintre nivelurile de zgomot și boli este extrem de consistentă. De exemplu, un studiu care a urmărit peste patru milioane de persoane timp de mai bine de un deceniu a constatat că, începând de la doar 35 dB, riscul de a muri din cauza bolilor cardiovasculare a crescut cu 2,9% pentru fiecare creștere de 10 dB a expunerii la zgomotul traficului rutier. Creșterea riscului de a muri în urma unui atac de cord a fost și mai pronunțată: pornind de la doar 35 dB, acesta a crescut cu 4,3 procente pentru fiecare creștere de 10 dB a zgomotului traficului rutier.

Oamenii de știință cred și că fluctuațiile pronunțate ale nivelului de zgomot ar putea agrava efectele asupra organismului. Ei suspectează că sunetele stridente care străpung atmosfera – motoare cu reacție recurente, sau fluierul trenurilor – sunt mai dăunătoare pentru sănătate decât vâjâitul continuu al unei șosele aglomerate, chiar dacă nivelurile medii de decibeli sunt comparabile.

La fel ca în cazul multor probleme de sănătate, persoanele sărace sunt mai susceptibile de a fi expuse la zgomot excesiv, deoarece acestea au adesea mai puține opțiuni de a locui în zone ne-poluate fonic ci, dimpotrivă, este mai probabil să locuiască în apropierea drumurilor cu trafic intens, a depozitelor de deșeuri și a zonelor industriale.

Ce se poate face practic?

Țările europene au depășit cu mult restul lumii în ceea ce privește reglementarea zgomotului. Uniunea Europeană (UE) cere națiunilor membre să monitorizeze și să evalueze nivelurile de zgomot în toate regiunile și să elaboreze planuri de acțiune la fiecare cinci ani pentru a se ocupa de comunitățile cu cel mai mare risc. În prezent, UE impune blocarea silențioasă a frânelor în flotele de transport feroviar de marfă și etichete de zgomot pe echipamentele electrice de exterior; de asemenea, impune reducerea zgomotului în producția de automobile și eforturi de atenuare a zgomotului în aeroporturi.

Unele țări sau orașe au luat măsuri suplimentare. Parisul a instalat camere de luat vederi care măsoară nivelul de zgomot al vehiculelor și îi amendează pe șoferii care îl depășesc. Berlinul a dezvoltat noi piste pentru biciclete, pentru a reduce fluxul de vehicule cu motor și pentru a muta sursa de zgomot din traficul rutier mai departe de case. Elveția a introdus „ore de liniște” la nivel național: peste noapte, o oră la amiază în zilele lucrătoare și toată ziua duminica.

Deși oamenii de știință spun că este prea devreme pentru a face o predicție cu privire la efectele acestor politici asupra sănătății cardiovasculare, mai multe țări europene au raportat deja că au zeci de mii de locuitori mai puțin expuși la surse majore de zgomot.

În ciuda acestor eforturi, școlile și spitalele tind să fie neglijate atunci când vine vorba de reducerea la minimum a intruziunii zgomotului extern. Reglementările lejere din școli au ca rezultat faptul că nu sunt impuse limite superioare pentru nivelurile de zgomot ambiant din interior și a unor limite pentru zgomotul cauzat de ploaia căzând pe acoperișuri. În spitale, cerințele acustice sunt stabilite pentru intruziunea de zgomot din surse externe, însă poluarea fonică provine în principal de la echipamentele medicale, alarme, telefoane, deschiderea și închiderea ușilor, alte activități ale personalului și de la vizitatori.

Această poluare fonică are un impact negativ asupra a două grupuri de persoane care au nevoie disperată de un mediu mai primitor – copiii, care se află în etapele de creștere, și pacienții, care se află într-un proces de recuperare în spitale.

Dacă nu putem elimina zgomotele nedorite care vin din exterior, atunci putem crea zgomote mai sănătoase, cum ar fi muzica, cântecul păsărilor sau sunetul apei (cascade de interior) în case sau instituții.

Desigur, sunt mult mai multe măsuri ce ar putea ajuta, precum: o mai bună întreținere a mașinilor pentru a le reduce poluarea fonică; putem tapeta pereții cu materiale absorbante de zgomot, putem monta asemenea panouri protectoare pe marginea drumurilor intens circulate și, bineînțeles, putem notifica agențiile guvernamentale dacă cineva nu respectă regulile și reglementările privind nivelul de zgomot.

Ce știm cu siguranță este că reducerea zgomotului va scădea incidența bolilor și, de asemenea, va diminua costurile asistenței medicale.  De exemplu, pentru SUA, economiștii care au analizat cheltuielile de sănătate și pierderile de productivitate din cauza bolilor de inimă și a hipertensiunii au susținut că o reducere cu 5 dB a nivelului general de zgomot din SUA ar putea duce la un beneficiu anual de 3,9 miliarde de dolari.

Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent

Surse de documentare:

1. https://www.nytimes.com/interactive/2023/06/09/health/noise-exposure-health-impacts.html
2. Soluții guvernamentale la poluarea fonică (rockwool.com)
3. Cum se poate reduce poluarea fonică? – Perfect Pollucon Services (ppsthane.com)
4. 25+ moduri ușoare și practice de a reduce poluarea fonică acasă sau la birou – Conserve Energy Future (conserve-energy-future.com)
5. Poluarea fonică: ce este, cauze, efecte și soluții – Iberdrola
6. Reducerea zgomotului: Îmbunătățirea sănătății națiunii (mnorn.org)
7. Sursa foto: Chronic noise can impact heart health (medicalnewstoday.com)