Timp aprox. de lectură: 10 minute

Studiile efectuate începând cu sfârșitul anilor 1990 au confirmat, în zeci de țări, că vârsta pubertății la fete a scăzut cu aproximativ trei luni pe deceniu, începând cu anii 1970. O evoluție similară, deși mai puțin pronunțată, a fost observată și la băieți.

Deși cauza și efectul sunt dificil de distins, pubertatea timpurie poate avea efecte dăunătoare, în special pentru fete. Fetele care trec mai devreme prin pubertate au un risc mai mare de depresie, anxietate, recurgerea la abuz de substanțe și alte probleme psihologice, în comparație cu fetele care ajung la pubertate mai târziu. Fetele care au menstruația mai devreme pot avea, de asemenea, un risc mai mare de a dezvolta cancer de sân sau uterin la vârsta adultă.

Nimeni nu știe ce factor de risc – sau, mai probabil, ce combinație de factori – determină scăderea vârstei de intrare la pubertate sau de ce există diferențe clare în funcție de rasă și sex.

Obezitatea pare să joace un rol, dar nu poate explica pe deplin schimbarea. Cercetătorii investighează, de asemenea, alte potențiale influențe, inclusiv substanțele chimice găsite în anumite materiale plastice, și stresul. Și, important de notat este și că medici din întreaga lume au raportat o nouă creștere a cazurilor de pubertate timpurie în timpul pandemiei.

„Observăm aceste schimbări accentuate la toți copiii noștri și nu știm cum să le prevenim”, a declarat doctorul Anders Juul, endocrinolog pediatru la Universitatea din Copenhaga, Danemarca, care a publicat două studii recente despre acest fenomen.

Grupul de cercetare al doctorul Juul a examinat dezvoltarea sânilor la o cohortă de 1.100 de fete din Copenhaga. Spre deosebire de copiii americani, grupul danez corespundea modelului descris de mult timp în manualele medicale: Fetele au început să-și dezvolte sânii la o vârstă medie de 11 ani. „Am fost întrebat adesea despre boom-ul pubertății din SUA, așa cum îl numeam noi”, a spus doctorul Juul. „Și, de obicei, am spus: „nu se întâmplă în Danemarca”.” La acea vreme, doctorul Juul a sugerat că debutul mai devreme al pubertății în Statele Unite era probabil legat de o creștere a obezității în copilărie, care nu se întâmpla și în Danemarca. Obezitatea a fost asociată cu apariția menstruației mai devreme la fete încă din anii 1970. Numeroase studii realizate de atunci au arătat că fetele supraponderale sau obeze au tendința de a-și începe menstruația mai devreme decât fetele cu greutate medie. De exemplu, un studiu întins pe zeci de ani, efectuat pe aproape 1.200 de fete din Louisiana, SUA, publicat în 2003, arăta că obezitatea din copilărie a fost asociată cu menstruații mai timpurii: fiecare abatere standard peste greutatea medie din copilărie a fost asociată cu o șansă dublă de a avea o menstruație înainte de vârsta de 12 ani.

Apoi, în 2021, cercetătorii din Marea Britanie au descoperit că leptina, un hormon eliberat de celulele adipoase care limitează foamea, acționa și asupra unei părți a creierului care reglementa dezvoltarea sexuală. Șoarecii și persoanele cu anumite mutații genetice în această regiune au cunoscut o dezvoltare sexuală mai târzie. „Nu cred că există prea multe controverse cu privire la faptul că obezitatea este un factor determinat asupra pubertății timpurii în zilele noastre”, a declarat Dr. Natalie Shaw, endocrinolog pediatru la Institutul Național de Științe ale Sănătății Mediului, care a studiat efectele obezității asupra pubertății. Totuși, a adăugat ea, multe fete care se dezvoltă devreme nu sunt supraponderale.

Într-o cercetare din 2009 realizată pe aproape 1.000 de fete de vârstă școlară din Copenhaga, echipa doctorului Juul din Danemarca a constatat că vârsta medie de dezvoltare a sânilor a scăzut cu un an de la studiul său anterior, la puțin sub 10 ani, majoritatea fetelor având între 7 și 12 ani. De asemenea, fetele aveau menstruația mai devreme, în jurul vârstei de 13 ani, cu aproximativ patru luni mai devreme decât ceea ce raportase el anterior. „Aceasta este o schimbare foarte pregnantă într-o perioadă foarte scurtă de timp”, a spus doctorul Juul. Dar, spre deosebire de medicii din Statele Unite, el nu credea că obezitatea este de vină, pentru că indicele de masă corporală al copiilor danezi din cohorta din 2009 nu era diferit de cel din anii 1990.

De aceea, doctorul Juul a devenit unul dintre cei mai vocali susținători ai unei teorii alternative, în care factorul de risc este expunerea la substanțe chimice. Fetele cu cea mai precoce dezvoltare a sânilor din studiul său din 2009, a spus el, au avut cele mai ridicate niveluri de ftalați în urină, substanțe folosite pentru a face plasticul mai durabil și care se găsesc în orice, de la podele de vinil la ambalaje alimentare. Ftalații aparțin unei clase mai largi de substanțe chimice numite „perturbatori endocrini”, care pot afecta activitatea hormonală și care au devenit omniprezente în mediul înconjurător în ultimele decenii.

Ca urmare a tuturor acestor studii de referință, cercetătorii studiază acum din ce în ce mai mult rolul obezității, al substanțelor chimice și al stresului asupra apariției pubertății.

De exemplu, într-un articol publicat în urmă cu aproape 2 ani, doctorul Juul și o echipă de cercetători au analizat sute de studii asupra perturbatorii endocrini și efectele acestora asupra pubertății.

Substanțele chimice perturbatoare ale sistemului endocrin sunt substanțe chimice naturale sau artificiale care pot imita, bloca sau interfera cu hormonii organismului.

Aceste substanțe chimice sunt asociate cu o gamă largă de probleme de sănătate. Glandele endocrine, distribuite în tot corpul, produc hormonii care acționează ca molecule de semnalizare după eliberarea în sistemul circulator. Corpul uman este dependent de hormoni pentru un sistem endocrin sănătos, care controlează multe procese biologice, cum ar fi creșterea normală, fertilitatea și reproducerea.

Hormonii acționează în cantități extrem de mici, iar dereglările minore ale acestor niveluri pot provoca efecte semnificative asupra dezvoltării și biologiei umane.

Substanțele care pot perturba sistemul endocrin se găsesc în multe produse de uz cotidian, inclusiv în unele produse cosmetice, ambalaje pentru alimente și băuturi, jucării, covoare și pesticide. Unele substanțe chimice care acționează ca substanțe ignifuge pot fi, de asemenea, perturbatori endocrini.

Perturbatorii endocrini nu pot fi complet evitați sau eliminați, iar contactul cu aceste substanțe chimice poate avea loc prin aer, alimentație, piele și apă. Cu toate acestea, putem face alegeri în cunoștință de cauză pentru a reduce expunerea, având în vedere că oamenii pot fi expuși la perturbatori endocrini prin intermediul alimentelor și băuturilor consumate, al pesticidelor aplicate și al produselor cosmetice utilizate.

Potrivit specialiștilor, există aproape 85.000 de substanțe chimice artificiale în lume, iar 1.000 sau mai multe dintre acestea ar putea fi perturbatori endocrini, pe baza proprietăților lor unice. 

Următoarele se numără printre cele mai comune și mai bine studiate:

• Atrazina este unul dintre cele mai frecvent aplicate erbicide din lume, fiind adesea utilizat pentru combaterea buruienilor în culturile de porumb sau trestie de zahăr.
• Bisfenolul A (BPA) este utilizat la fabricarea materialelor plastice din policarbonat și a rășinilor epoxidice. Acesta este utilizat în industrie, în ambalajele alimentare, în jucării și în alte aplicații. Rășinile de BPA pot fi găsite în învelișul interior al unor conserve de alimente și băuturi.
• Dioxinele sunt un produs secundar al anumitor procese de fabricație, cum ar fi producerea de erbicide și albirea hârtiei. Ele pot fi eliberate în aer în urma arderii deșeurilor și a incendiilor de vegetație.
• Percloratul este o sare incoloră fabricată și utilizată ca substanță chimică industrială pentru fabricarea rachetelor, a explozivilor și a artificiilor, care poate fi găsită în unele ape subterane.
• Ftalații sunt un grup mare de compuși utilizați ca plastifianți lichizi. Aceștia se găsesc în sute de produse, inclusiv în unele ambalaje alimentare, produse cosmetice, parfumuri, jucării pentru copii și tuburi pentru dispozitive medicale. Printre produsele cosmetice care pot conține ftalați se numără lacul de unghii, fixativul de păr, loțiunea aftershave, detergentul și șamponul.
• Eterii difenilici polibromurați (PBDE) sunt folosiți pentru a produce substanțe ignifuge pentru produse precum spuma de mobilă și covoare.
• Bifenilii policlorurați (PCB) au fost folosiți la fabricarea echipamentelor electrice, cum ar fi transformatoarele și se regăsesc în fluidele hidraulice, fluidele de transfer termic, lubrifianți și plastifianți. PCB-urile au fost produse în masă la nivel mondial până când au fost interzise în 1979.
• Triclosanul este un ingredient care a fost adăugat anterior în unele produse antimicrobiene și de îngrijire personală, cum ar fi săpunurile și săpunurile lichide pentru corp.

Descoperirea cantității de substanțe chimice care pătrund în organism și a probabilității ca anumite grupuri de persoane să le aibă în organism ne permite să optimizăm: 1. educarea oamenilor cu privire la modul de reducere a expunerii lor la aceste substanțe chimice pentru a-și proteja sănătatea și 2. evaluarea mai bună a politicilor publice și îmbunătățirea lor.

Un exemplu de politică care protejează este reducerea cantității de plumb din benzină în anii 1970. Testarea de după adoptarea acestei legi a arătat o scădere semnificativă a cantității de plumb la om. Acest lucru este important, deoarece plumbul poate provoca boli neurologice, în special la copiii mici.

Metodele studiilor privind pubertatea timpurie au variat foarte mult; unele au fost efectuate pe băieți, altele pe fete, și au testat multe substanțe chimice diferite la vârste diferite de expunere. În cele din urmă, meta analiza acestora a selectat 23 de studii care erau suficient de similare pentru a fi comparate, dar nu a putut arăta o asociere clară între substanțe chimice individuale și vârsta pubertății. „Marea concluzie este că există puține publicații și o lipsă clară de date pentru a explora această ipoteză”, a declarat doctorul Russ Hauser, epidemiolog de mediu la Harvard T.H. Chan School of Public Health din SUA, coautor al analizei.

Această lipsă de date i-a determinat pe mulți oameni de știință să fie sceptici cu privire la această teorie, a declarat doctorul Hauser, care a raportat recent modul în care perturbatorii endocrini afectează pubertatea la băieți. „Nu avem suficiente date pentru a construi un caz puternic pentru o anumită clasă de substanțe chimice”.

Alți factori, pe lângă obezitate sau, în general, de stilul de viață modern și de impactul substanțelor chimice din mediul înconjurător, pot fi, de asemenea, implicați în pubertatea mai timpurie, cel puțin la fete.

Stresul și traumele ar putea determina și ele o dezvoltare mai timpurie. De exemplu, fetele ale căror mame au un istoric de tulburări afective par mai predispuse să ajungă la pubertate mai devreme, la fel ca fetele care nu locuiesc cu tatăl lor biologic.

Apoi, alți factori legați de stilul de viață, cum ar fi lipsa de activitate fizică, sunt considerați ”vinovați” de schimbările în calendarul pubertății.

Iar în timpul pandemiei, endocrinologii pediatri din întreaga lume au observat că a crescut numărul de raportări ale pubertății precoce la fete. Sunt exemple din Italia, India, Turcia și SUA.

Însă, nu este clar dacă această tendință a fost cauzată de creșterea sedentarității din timpul pandemiei sau a nivelului de stres. O creștere a stresului duce la o creștere a nivelului de cortizol, urmată de o scădere a acestuia. Atunci când organismul produce prea mult cortizol, acesta poate încetini creșterea, poate provoca obezitate și modificări ale dispoziției și poate perturba pubertatea. Atunci când nivelul de cortizol scade, poate urma debutul timpuriu al pubertății. 

O altă posibilă explicație pentru aceste perturbări este și stilul de viață al copiilor din ziua de azi care include o creștere semnificativă a utilizării dispozitivelor electronice. Acestea, prin lumina albastră produsă, pot scădea secreția de melatonină, ceea ce poate fi un factor important în apariția pubertății precoce.

Un motiv pentru care sunt tot mai multe studii pe această temă este că pot exista “implicații semnificative pentru sănătate pe termen scurt și lung, inclusiv prin creșterea riscului de diabet și cancer. Apoi, copiii care încep pubertatea prea devreme au și provocări emoționale și sociale, deoarece par mai mari decât sunt. Pubertatea precoce este, deci, o problemă care trebuie tratată cu seriozitate”, avertizează medicul endocrinolog pediatru Aviva Sopher, profesor asociat de pediatrie la Columbia University Vagelos College of Physicians and Surgeons.

În plus, părinții ar trebui să privească cu mai mare atenție factorii de risc legați de stres, alimentație, expunerea la substanțe nocive sau utilizarea în exces a dispozitivelor electronice, care sunt pericolele moderne la care sunt expuși copiii lor.

Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent

Surse de documentare:

1. https://www.nytimes.com/2022/05/19/science/early-puberty-medical-reason.html – Azeen Ghorayshi. Published May 19, 2022Updated June 22, 2023
2. National Institute of Environmental Health Sciences: Endocrine Disruptors (nih.gov)
3. Exposure and health effects of chemicals – Canada.ca
4. Chemicals in our Environment and Body & the Importance of Collecting Samples | New Hampshire Department of Health and Human Services (nh.gov)
5. Precocious Puberty and Why it Matters | Columbia University Irving Medical Center
6. Sursa foto: National Institute of Environmental Health Sciences: Endocrine Disruptors (nih.gov)