Timp aprox. de lectură: 9 minute

Poluarea aerului este o cauză majoră de mortalitate și de îmbolnăvire în Europa și în lume și reprezintă cel mai mare risc de mediu pentru sănătate, fiind responsabilă în fiercare an pentru mii de decese prevenibile datorate unor boli cardiovasculare, respiratorii și altor boli netransmisibile.

Poluantul atmosferic considerat ca având cel mai grav impact asupra sănătății umane este reprezentat de particulele fine (PM_2.5 ). Expunerea la acestea (PM_2.5), în special în zonele urbane, atinge adesea niveluri care depășesc pragurile de siguranță recomandate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS).

Aceste particule PM_2.5  sunt suficient de mici pentru a fi inhalate în profunzime în plămâni și pot pătrunde în fluxul sanguin, ducând la o serie de probleme de sănătate, cum ar fi inflamația sistematică, vasoconstricția, modificări electrice cardiace și formarea de cheaguri de sânge, toate acestea putând contribui la dezvoltarea bolilor cardiovasculare.

În Europa, arderea combustibililor rezidențiali și emisiile din transportul rutier contribuie în mod semnificativ la creșterea PM_2.5. Studiile toxicologice indică faptul că PM_2.5 provenite din aceste surse sunt relativ mai periculoase, din cauza conținutului ridicat de carbon negru și organic.

Există suficiente dovezi din studiile de cohortă privind asocierile dintre mortalitatea din toate cauzele și mortalitatea cardiopulmonară și expunerea medie pe termen lung la carbon negru. Studiile toxicologice au încercat, de asemenea, să cuantifice nivelurile de nocivitate ale diferitelor tipuri de aerosoli și au furnizat dovezi solide că diferitele subcomponente ale PM_2.5 au niveluri diferite de nocivitate. În ciuda acestor indicații, modelele actuale de risc nu țin cont de toxicitatea diferențiată a subcomponentelor PM_2.5, ceea ce reprezintă o limitare fundamentală. De asemenea, merită menționat și faptul că studiile de toxicitate nu cuantifică efectele acumulate pe termen lung asupra sănătății în urma expunerii la PM_2.5.

Pe de altă parte, un număr tot mai mare de lucrări de specialitate privind PM_2.5 a arătat că poluanții antropogeni și, în special, PM_2.5 derivate din combustie au un potențial ridicat de a induce stresul oxidativ.

De asemenea, un nou studiu arată că nivelurile mai ridicate de poluanți atmosferici, în special de ozon și de particule fine, au fost asociate cu un risc crescut de crize de astm la copiii care locuiesc în centrele urbane. Acest studiu publicat în revista Lancet Planetary Health relatează că nivelurile mai ridicate de poluare a aerului, în special concentrațiile de ozon și de particule fine, au fost asociate cu crize de astm și cu un declin al funcției pulmonare la copiii care locuiesc în centrele urbane. De asemenea, cercetătorii au observat că acești poluanți atmosferici ar putea declanșa crize de astm chiar și atunci când concentrațiile lor sunt sub standardele naționale de calitate a aerului. Ei au adăugat și că concentrațiile mai mari de ozon și de particule fine au fost asociate cu activarea unor căi inflamatorii specifice în căile respiratorii, ajutând la înțelegerea modului în care nivelurile mai ridicate de poluanți pot duce la un risc crescut de crize de astm la copiii care trăiesc în zonele urbane.

Cercetătorii au folosit probele nazale pentru a determina dacă boala respiratorie a fost cauzată de o infecție virală sau de factori non-virali. De asemenea, aceștia au clasificat participanții în funcție de nivelul de exacerbare a astmului în timpul bolii. Ei au folosit apoi date privind indicele de calitate a aerului și concentrațiile de poluanți individuali colectate de Agenția pentru Protecția Mediului pentru fiecare zonă geografică inclusă în studiu. Aceste date privind poluarea aerului au fost puse în corespondență cu locația și data îmbolnăvirii fiecărui participant.

Astfel, autorii studiului au raportat că valorile indicelui de calitate a aerului au fost mai mari cu nouă zile înainte și după debutul simptomelor, la participanții cu o exacerbare a astmului non-viral față de cei cu o exacerbare a astmului viral. În plus, valorile indicelui de calitate a aerului au fost corelate negativ cu funcția pulmonară la participanții cu exacerbări ale astmului non-viral.

O asociere similară între indicele de calitate a aerului și exacerbările de astm non-virale a fost observată, de asemenea, folosind date dintr-un studiu diferit care a implicat 419 persoane cu vârste cuprinse între 6 și 20 de ani care locuiau în gospodării cu venituri mici din opt orașe mari din SUA.

Datele din ambele studii au arătat că concentrațiile de ozon și de particule fine PM_2.5 au fost mai mari în timpul episoadelor de exacerbare a astmului non-viral. Mai mult, concentrațiile de ozon au fost asociate cu un declin al funcției pulmonare.

Pe de altă parte, valorile indicelui de calitate a aerului și concentrațiile de ozon nu au depășit standardele naționale de calitate a aerului, iar concentrațiile de particule fine au depășit valorile standard de mediu doar în unele cazuri.

Autorii studiului au declarat că acest lucru ar putea sugera că expunerea și la niveluri scăzute de poluanți atmosferici timp de mai multe zile ar putea fi suficientă pentru a provoca un atac de astm. De asemenea, aceștia au remarcat că valorile regionale ale Agenției Regionale de Mediu ar putea să nu indice nivelurile ridicate ale acestor poluanți în anumite localități urbane. În plus, expunerea personală la poluanții atmosferici poate varia, chiar și în cazul persoanelor care locuiesc în aceeași localitate.

Cercetătorii au declarat că căile moleculare implicate în exacerbarea astmului asociate cu anumiți poluanți atmosferici ar putea explica prevalența și morbiditatea mai mare a astmului la copiii care trăiesc în centrele urbane. Identificarea căilor care sunt specifice exacerbărilor de astm cauzate de niveluri mai ridicate de poluanți atmosferici ar putea ajuta, de asemenea, la conceperea de intervenții care să vizeze aceste căi moleculare.

În plus, dispozitivele personale care ajută la monitorizarea nivelurilor de calitate a aerului și utilizarea filtrelor de aer în timpul unor niveluri ridicate de poluare atmosferică ar putea contribui la reducerea riscului de exacerbare a astmului asociat cu poluarea.

În același timp, numeroase studii, inclusiv studii epidemiologice la scară largă, au constatat în mod constant că expunerea la PM_2.5 poate declanșa afecțiuni cardiovasculare adverse și crește riscul de spitalizare și mortalitate legate de afecțiuni cardiovasculare. S-a constatat că expunerile cronice la PM_2.5 , care durează un an sau mai mult, prezintă un risc mult mai mare pentru sănătatea cardiovasculară decât expunerile pe termen scurt, care durează doar câteva zile.

Cu toate acestea, există încă lacune majore în cunoașterea pe această temă. În primul rând, majoritatea studiilor publicate s-au concentrat pe unul sau pe un număr mic de subtipuri de boli cardiovasculare sau au tratat bolile cardiovasculare ca un criteriu de evaluare compozit, ceea ce poate să nu identifice subtipurile cele mai vulnerabile la PM_2.5 .

Având în vedere povara în creștere rapidă a bolilor cardiovasculare la nivel mondial, o comparație directă a mărimilor efectului între subtipuri din cadrul aceleiași cohorte ar ajuta la o mai bună înțelegere a mecanismelor care stau la baza acestora și ar documenta intervențiile specifice pentru a reduce impactul PM_2.5 .

Într-un studiu de cohortă recent, efectuat pe 59 de milioane de beneficiari Medicare din SUA, autorii au constatat că expunerea medie pe trei ani la PM_2.5 a fost asociată cu riscuri relative crescute de primă internare în spital pentru cardiopatie ischemică, boli cerebrovasculare, insuficiență cardiacă, cardiomiopatie, aritmie și anevrism aortic toracic și abdominal. Pentru rezultatul compozit al bolilor cardiovasculare, curba expunere-răspuns a crescut în mod monoton, sugerând că nu există un prag sigur pentru sănătatea cardiovasculară generală; în comparație cu cel mai mic interval de expunere între 0 și 5 µg/m³ , riscul de internare în spital a crescut deja la expuneri între 5 și 6 µg/m³ și a crescut de 1,29 ori la expuneri între 9 și 10 µg/m³

Acest din urmă interval a cuprins media națională de 9,7 µg/m³ și este evaluat de Agenția pentru Protecția Mediului din SUA pentru viitoarele standarde naționale de calitate a aerului înconjurător. La scară absolută, riscul de internare în spital a crescut de la 2,59% la expuneri ≤5 µg/m³ la 3,35% la expuneri cuprinse între 9 și 10 µg/m³ ; cardiopatia ischemică, boala cerebrovasculară, insuficiența cardiacă și aritmia au prezentat creșteri considerabile ale riscului absolut de internare în spital asociate cu PM_2.5.

Aceste rezultate sunt cruciale pentru fundamentarea unor intervenții specifice pentru a atenua impactul negativ al PM_2.5 asupra acestor afecțiuni. În modelele decalate pe un singur an, efectul PM_2.5 a persistat cel puțin trei ani după expunere, sugerând un impact de lungă durată al PM_2.5 asupra sănătății cardiovasculare. De asemenea, aceasta a presupus că beneficiile politicilor de reducere a PM_2.5 s-ar realiza imediat după implementare și ar continua să se acumuleze timp de mai mulți ani. În general, constatările au evidențiat beneficiile importante care ar putea fi obținute prin aderarea la linia directoare recent publicată de OMS privind calitatea aerului de ≤5 µg/m³ .

Este important să subliniem, de asemenea, că studiul are unele limitări, care au fost semnalate de autori. În primul rând, din cauza surselor limitate de date disponibile, autorii nu au putut lua în considerare factorii de risc la nivel individual, cum ar fi indicele de masă corporală și fumatul, pentru internările în spital legate de afecțiuni cardiovasculare.

De asemenea, potențiala generalizare a constatărilor a fost limitată de profilul demografic al populației Medicare și de perioada de studiu (2000-2016). Prin urmare, nu este clar dacă asociațiile observate ar persista în populațiile mai tinere sau în contextul perioadei mai recente. Cu toate acestea, rata admiterilor în spital legate de afecțiuni cardiovasculare a fost relativ stabilă și în scădere și, deoarece autorii au luat în considerare schimbările temporale în analiza lor, ei apreciază că este probabil ca estimările efectului să fi rămas în aceeași direcție.

Având în vedere urbanizarea în creștere și îmbătrânirea populației, este puțin probabil ca expunerea umană la poluanții atmosferici periculoși să scadă, iar mortalitatea excesivă este de așteptat să crească. Prin urmare, este important să se măsoare frecvent contribuția acestor sectoare de emisii cu „toxicitate ridicată” la excesul de mortalitate, ceea ce va facilita conceperea strategiilor viitoare într-un mod mai eficient și evaluarea eficacității celor actuale.

Planul de acțiune „poluare zero” al Comisiei Europene stabilește un obiectiv de reducere a impactului poluării atmosferice asupra sănătății (estimat prin numărul de decese premature atribuibile particulelor fine (PM_2.5 )) cu cel puțin 55% până în 2030, comparativ cu cel din 2005. Între 2005 și 2021, numărul de decese premature în UE atribuibile PM_2.5 a scăzut cu 41%.

Scăderea mortalității premature a fost rezultatul punerii în aplicare a politicilor UE, naționale și locale de îmbunătățire a calității aerului (de exemplu, directivele UE privind calitatea aerului înconjurător și planurile și măsurile naționale, regionale și locale derivate din acestea) și de reducere a emisiilor de poluanți atmosferici, inclusiv a particulelor. Aceste politici au reușit să reducă emisiile de particule fine provenite din încălzirea casnică, principala lor sursă, precum și din alte surse, cum ar fi transportul, industria și agricultura.

În cadrul „Green Deal”-ului European lansat de Comisia Europeană, s-a solicitat o îmbunătățire suplimentară a calității aerului și revizuirea standardelor de calitate a aerului din UE, pentru a le alinia mai strâns la cele mai recente recomandări ale Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) privind calitatea aerului.

Iar toate acestea au ca unic scop să atenueze impactul negativ al PM_2.5 asupra unor afecțiuni precum cele pulmonare și cardio-vasculare pe care studiile au demonstrat că le influențează.

Mirela Mustață, Redactor executiv E-asistent

Surse de documentare

1. Premature deaths due to exposure to fine particulate matter in Europe (europa.eu)
2. Health effects of carbonaceous PM2.5 compounds from residential fuel combustion and road transport in Europe | Scientific Reports (nature.com)
3. Asthma: How air pollutants may increase attacks in urban children (medicalnewstoday.com)
4. Exposure-response associations between chronic exposure to fine particulate matter and risks of hospital admission for major cardiovascular diseases: population based cohort study | The BMJ
5. Sursa foto: Monitoring air pollution levels is key to adopting and implementing WHO’s Global Air Quality Guidelines