Cartea ne vorbește despre piedicile pe care ni le punem în fața propriei dezvoltări, dar și despre diversele modalități prin care putem să înțelegem și să depășim aceste piedici. 

Autoarea analizează motivele, condițiile, piedicile, dar și calea de urmat pentru a ieși din starea de autosabotare și pentru a ne atinge potențialul maxim de dezvoltare.

Dintotdeauna, muntele a fost folosit ca metafora ce simbolizează marile provocări cu care ne confruntăm, în special cele care par imposibil de surmontat.

Pentru a escalada muntele propriu, trebuie, de fapt, să lucrăm intensiv cu noi pentru a ne descoperi și depăși traumele, a ne dezvolta rezistența și a ne adapta urcușului anevoios. La final, nu este vorba despre a cuceri un munte, ci despre a ne recuceri pe noi înșine.