Ediția cu numărul 15 a Conferinței Anuale a Filialei București de la finalul lunii trecute ne-a provocat să discutăm teme importante pentru profesia noastră, subiecte care-i preocupă și pe colegii noștri din alte țări precum: dovezile privind factorii care afectează reziliența la asistenții medicali și moașe, impactul îngrijirilor inovative în îngrijirile de sănătate, strategii integrate pentru gestionarea epuizării profesionale, educația prin simulare în nursing, ori etica în asistența medicală și multe, multe altele.

Alături de un mesaj de recunoaștere și mulțumiri transmise tuturor participanților, lectorilor, ori partenerilor și sponsorilor, aș vrea să revin și să împărtășesc câteva gânduri despre o temă importantă: reziliența în cazul profesiilor noastre.

Și pentru a discuta despre aceasta ar merita amintit William James, un remarcabil filozof-psiholog de la Harvard din perioada sfârșitului de secol al XIX-lea, absolvent al Facultății de Medicină de la Harvard.

El se caracteriza drept un melancolic stresat, dar era fascinat de oamenii pe care i-a numit ”cei cu mintea sănătoasă”: oameni optimiști și pozitivi care păreau să trăiască vieți mai fericite și mai sănătoase.

În mijlocul dificultăților obișnuite cu care toată lumea trebuie să se confrunte, William James a observat că cei cu o ”minte sănătoasă” păreau să transforme provocările și potențialele eșecuri în oportunități și succese.

Caracteristica pe care William James a văzut-o la aceștia era faptul că ei își dădeau seama că stresul este doar prețul pe care îl plătim pentru a fi în viață. Cultivarea rezilienței îi ajută pe aceștia să-și folosească punctele forte pentru a depăși provocările și a deveni mai puternici.

Confruntați cu situații limită, aceștia pot schimba rapid modul în care privesc o problemă pentru a o aborda în mod eficient și flexibil.

O astfel de persoană, crede el, prezintă cel puțin șapte caracteristici ale rezilienței și anume: 1. gândirea calmă, inovatoare, non-dogmatică; 2. capacitatea de a acționa în mod decisiv; 3. tenacitatea; 4. conectivitatea interpersonală; 5. onestitatea; 6. autocontrolul și 7. optimismul și o perspectivă pozitivă asupra vieții.

Dincolo de toate, cultivarea rezilienței și dezvoltarea rezilienței este un instrument puternic împotriva stresului.

Oamenii tind să se gândească la reziliență ca la o trăsătură pe care o ai sau nu o ai, pe când ea este de fapt o capacitate pe care o poți dezvolta cu ajutorul unei bune abordari și cu sprijinul potrivit.

În plus de această temă importantă de reflecție, dacă ne gândim la ce responsabilitate și efort implică munca noastrăși cât de important este să construim mecanisme adecvate de creștere a rezilienței, vă încurajez să citiți articolele lunii iunie din revistă și vă trimit, ca de fiecare dată, cele mai bune gânduri.

Doina Carmen Mazilu, Președinte OAMGMAMR – filiala București