Timp aproximativ de lectură: 10 minute

După ce ani de zile s-au menținut la niveluri destul de bune și constante în SUA, ratele de vaccinare împotriva bolilor copilăriei au scăzut în timpul pandemiei de coronavirus și au continuat să scadă în ultimii patru ani. Potrivit Centrelor de Prevenirea și Controlul Bolilor din SUA (CDC), la nivel național, în SUA, mai puțin de 93% dintre copiii de grădiniță au finalizat anul trecut vaccinul împotriva rujeolei, în scădere de la 95%. Ratele de imunizare împotriva poliomielitei, tusei convulsive și varicelei au scăzut și ele în mod similar. Ratele nu și-au revenit încă și, ca urmare, sute de mii de copii sunt din ce în ce mai vulnerabili la boli pe care le-am crezut dispărute.

La fel se întâmplă și în Europa – similar cu tendințele globale, datele publicate la jumătatea anului 2024 relevă doar o revenire parțială după scăderile cauzate de pandemia COVID-19. În timp ce unele țări au menținut o acoperire vaccinală de rutină ridicată, în ciuda provocărilor pandemiei, multe altele încă se străduiesc să recâștige nivelurile anuale pre-pandemice, inclusiv în ceea ce privește vaccinurile DTP (vaccinul diftero-tetano-pertussis) și vaccinul contra rujeolei.

În timp ce Regiunea Europeană a Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) a obținut cea mai mare acoperire cu prima doză de DTP (DTP1) dintre cele 6 regiuni ale OMS în 2023, cu 97%, aceasta este încă cu 1% sub nivelul pre-pandemic al Regiunii Europene a OMS de 98% în 2019 și prezintă variații semnificative între țări, de la 82 la 99%. Astfel, în timp ce 15 țări din regiune au atins o acoperire de 99% cu DTP1 în 2023, alte 24 de țări au rămas sub nivelul lor din 2019 cu DTP1. Pentru a treia doză (DTP3), 25 din 53 de țări au atins o acoperire de ≥95% la nivel național, în timp ce 30 sunt încă sub nivelul lor pre-pandemic; acoperirea a variat de la 73% la 99% între țări. 11 țări au înregistrat o scădere a acoperirii cu DTP3, iar 9 au reușit să crească acoperirea cu DTP3 din 2022 până în 2023.

Acoperirea cu prima doză de vaccin împotriva rujeolei, care este în general vaccinul combinat împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei, a crescut cu un punct procentual, de la 94% în 2022 la 95% în 2023, dar acoperirea cu a doua doză a rămas la 91%. Aceasta înseamnă că, în 2023, 500 000 de copii nu au primit prima doză, iar 900 000 de copii nu au primit la timp a doua și ultima doză programată de vaccin împotriva rujeolei.

Scăderea ratei vaccinării are deja consecințe. Astfel, cele mai mari creșteri ale cazurilor de rujeolă din ultimii douăzeci de ani corespund cu anii în care un procent scăzut de copii au fost vaccinați cu două doze, subliniind astfel importanța vaccinării complete.

Dacă imunizarea continuă să scadă, experții spun că și adulții – chiar și cei care sunt vaccinați – ar putea fi vulnerabili la boli ale copilăriei precum rujeola, oreionul și rubeola.  

Cu doar câteva decenii în urmă, mulți copii sub vârsta de 5 ani mureau din cauza bolilor infecțioase – de exemplu, un studiu din 2015 a estimat că, înainte de vaccinarea pe scară largă, rujeola ar fi putut reprezenta până la jumătate din totalul deceselor cauzate de boli infecțioase la copii.  Acum, boala a dispărut ca preocupare pentru mortalitatea copiilor.

Ratele ridicate de vaccinare într-o comunitate protejează nu numai persoanele vaccinate, ci și persoanele care nu pot primi anumite vaccinuri din motive dincolo de controlul lor sau care ar putea să nu răspundă la acestea din cauza anumitor afecțiuni medicale, a vârstei lor sau a sistemului imunitar slăbit.  De exemplu, rubeola poate fi periculoasă pentru femeile însărcinate și copiii lor. Cu toate acestea, femeile însărcinate nu pot fi imunizate împotriva acestei boli deoarece vaccinul conține virus atenuat. În prezent, acestea nu sunt, de obicei, expuse riscului, deoarece există puține cazuri de rubeolă în fiecare an în țările dezvoltate. Acest lucru s-ar putea schimba dacă ratele de vaccinare continuă să scadă. De notat că, la nivel mondial, rubeola este principala cauză de malformații congenitale (orbire, surzenie) care poate fi prevenită prin vaccinare.

Experții tind să se îngrijoreze cel mai mult de o reapariție a rujeolei. Virusul este extrem de contagios, rămânând în aer până la două ore după ce o persoană infectată a părăsit încăperea. Fiecare persoană infectată poate răspândi virusul la alte 18 persoane.

Înainte de introducerea primului vaccin împotriva rujeolei, în anii 1960, boala ucidea anual aproximativ 2,6 milioane de persoane în întreaga lume.

Adulții nevaccinați sunt în pericol, desigur, dar la fel pot fi și cei care nu au un răspuns imun adecvat la vaccinuri sau care au primit doar o singură doză. Imunitatea indusă de unele vaccinuri poate dispărea de-a lungul deceniilor. Scăderea înseamnă că, dacă epidemiile ar apărea mai des, chiar și adulții vaccinați ar putea fi vulnerabili la anumite boli. În cazuri rare, de exemplu, imunitatea dobândită în urma vaccinului împotriva rujeolei poate scădea. De exemplu, din cele 284 de cazuri de rujeolă înregistrate la adulți americani anul trecut, 11% au fost la persoane care primiseră una sau două doze de vaccin. „Ne-am îndepărtat de perioada în care rujeola era doar la copii”, a declarat Alexis Robert, cercetător în modelarea bolilor infecțioase la London School of Hygiene and Tropical Medicine.

În timp ce oreionul este cel mai frecvent o afecțiune ușoară la copii, chiar dacă uneori poate cauza probleme de fertilitate la băieți și complicații grave la adulți, mulți experți afirmă că tusea convulsivă e boala care ar trebui să ne îngrijoreze cel mai mult, chiar și pentru copiii și adulții vaccinați. Creșterea recentă a cazurilor de tuse convulsivă în țările dezvoltate a generat controverse cu privire la cauza acesteia. O echipă de cercetători a modelat transmiterea tusei convulsive utilizând date privind incidența din Massachusetts, Statele Unite de acum câțiva ani. Aceștia au concluzionat că scăderea imunității conferite de vaccin, spre deosebire de eșecul vaccinului de a genera un răspuns imun complet sau chiar parțial, a explicat cel mai bine creșterea locală a cazurilor de tuse convulsivă, împreună cu o rată de vaccinare relativ  scăzută. De asemenea, simulările făcute de ei au sugerat că administrarea de rapeluri existente copiilor poate fi o strategie eficientă de stopare a transmiterii pertussis.

Un semnal de alarmă este tras de experții în vaccinare și în privința poliomielitei, în cazul căreia am putea asista la o revenire în urma scăderii ratelor de vaccinare. Înainte de 1955, când a fost introdus vaccinul, poliomielita crea probleme serioase pentru mai mult de 15 000 de americani în fiecare an și alte sute de mii în întreaga lume. Numai în 1952, poliomielita a ucis 3 000 de americani, după ce paralizia i-a lăsat în imposibilitatea de a respira. Mulți dintre cei care au supraviețuit încă trăiesc cu sechelele acestei boli. Vaccinarea a eliminat virusul poliomielitei de pe cea mai mare parte a planetei, reducând numărul de cazuri cu peste 99,9% și prevenind aproximativ 20 de milioane de cazuri de paralizie. Cu toate acestea, eradicarea virusului nu a fost încă realizată. Astfel, în 2024, 20 de țări au raportat cazuri de poliomielită, iar virusul a fost detectat în apele reziduale din cinci țări europene, la zeci de ani după eliminarea sa oficială din regiune, și în Australia. „Orice reducere a ratelor de acoperire vaccinală crește riscul de poliomielită oriunde în lume”, a declarat Oliver Rosenbauer, un purtător de cuvânt al programului de eradicare a poliomielitei al OMS.

Există trei tipuri de poliovirusuri, iar eradicarea necesită dispariția tuturor celor trei. Tipul 2 a fost declarat învins în 2015, iar tipul 3 în 2019. Tipul 1 circulă în prezent doar în Afganistan și Pakistan. În 2021, cele două țări aveau împreună doar cinci cazuri; în 2024, aveau 93. O evoluție îngrijorătoare e legată de un vaccin oral utilizat în unele părți ale lumii, care, în mod paradoxal, a menținut poliovirusul în circulație mult timp după ce acesta ar fi trebuit să dispară. În majoritatea țărilor cu venituri mici și medii, oficialii din domeniul sănătății încă se bazează pe un vaccin administrat oral, sub formă de două picături pe limbă. Acesta este ieftin și ușor de administrat și previne transmiterea virusului, dar conține un virus slăbit, pe care copiii vaccinați îl pot împrăștia apoi în mediul înconjurător prin defecare, în condițiile în care sistemul de canalizare nu este corespunzător. Astfel, atunci când există un număr suficient de copii nevaccinați care să fie infectați, agentul patogen se răspândește încet, recâștigându-și virulența și provocând în cele din urmă paralizie.

Pe de altă parte, în timp ce comunitatea medicală mondială este din ce în ce mai îngrijorată de scăderea ratei vaccinării pentru aceste diverse boli infecțioase ale căror efecte negative pot fi prevenite prin vaccinare, cercetătorii au salutat recent veștile bune privind vaccinurile pentru cancer după ce au fost publicate câteva rezultate promițătoare ale unor studii clinice de fază 2.

Astfel, un vaccin mARN împotriva melanomului dezvoltat de companiile farmaceutice americane Moderna și Merck a încheiat recent studiile de fază 2 la pacienții cărora li s-au extirpat chirurgical tumori avansate. Rezultatele studiului clinic arată că, la trei ani după tratament, riscul de recidivă a cancerului sau de deces a scăzut la aproape jumătate. Aceasta este o descoperire promițătoare pentru un studiu de fază 2, dar un verdict cu privire la utilitatea vaccinului va trebui să aștepte până când vor fi cunoscute rezultatele studiilor din etapele ulterioare.

Cum au început aceste vaccinuri împotriva cancerului? Putem trasa începutul la sfârșitul secolului al XIX-lea când William Coley, un chirurg din New York, a făcut o observație surprinzătoare. Unul dintre pacienții săi, aproape de moarte din cauza unei tumori la gât, și-a revenit după ce a contractat o infecție bacteriană gravă a pielii. Intrigat, Coley a încercat să reproducă această descoperire, injectând pacienților un cocktail de bacterii ucise pentru a le face cancerul să regreseze. A ajuns să trateze în acest fel peste o mie de pacienți, adesea cu succes. Raționamentul lui Coley a fost că infecția ar putea declanșa o reacție puternică a sistemului imunitar pentru a lupta împotriva cancerului. Această idee, controversată în timpul vieții lui Coley, a fost acceptată pe o scară mai largă de oamenii de știință abia în anii 1950. În prezent, această idee stă la baza eforturilor de creare a unei noi generații de terapii cunoscute sub denumirea de „vaccinuri împotriva cancerului”, care vizează antrenarea sistemului imunitar pentru a recunoaște tumorile și a combate răspândirea lor.

Cancerul poate porni de la aproape orice celulă din organism. Sistemul imunitar încearcă, de obicei, să împiedice răspândirea acestuia prin monitorizarea organismului în căutarea celulelor anormale. De exemplu, celulele albe din sânge, cunoscute sub numele de celule T, atacă tumorile recunoscând pe suprafața lor proteine străine cunoscute sub numele de neo-antigene. Când oamenii de știință au început să secvențieze ADN-ul tumorilor, în 2008, au descoperit că celulele canceroase conțineau sute, dacă nu mii, de mutații care le deosebeau de vecinele lor sănătoase. Unele dintre aceste mutații ale ADN-ului celular determină celulele canceroase să producă proteine anormale, cunoscute sub numele de neoantigene, care pot declanșa alarma sistemului imunitar. Așa-numitele celule ucigașe naturale și macrofagele pot, de asemenea, să identifice și să distrugă celulele canceroase prin căutarea moleculelor necunoscute pe care le poartă sau după ce acestea sunt marcate de anticorpi.

Prin urmare, ideea din spatele unui vaccin împotriva cancerului este de a introduce aceste neoantigene direct în organism, antrenând astfel sistemul imunitar să considere orice cancer care le poartă ca fiind un corp străin, pregătindu-se să-l elimine. Pentru a realiza un astfel de vaccin, oamenii de știință trebuie mai întâi să preleveze o mostră de tumoră, să-i secvențieze genomul și să-i găsească toate mutațiile genetice. Aceste informații sunt analizate pentru a indica care neoantigene sunt susceptibile de a provoca cel mai puternic răspuns imun din partea organismului. Se poate crea apoi un vaccin care să determine sistemul imunitar să creeze anticorpi împotriva acelor proteine anormale specifice. Acest lucru se realizează prin introducerea unui fragment de informație genetică de scurtă durată, cunoscut sub numele de ARN, care, odată injectat, instruiește celulele organismului să producă neoantigenele. Se speră că răspunsul imunitar rezultat va viza tumora inițială. Vaccinurile împotriva cancerului ar face ceva similar cu ce au făcut vaccinurile mARN împotriva COVID-19. Vaccinurile care au fost utilizate împotriva Covid-19 au determinat organismul să producă una dintre proteinele constitutive ale SARS-CoV-2, pe care sistemul imunitar a folosit-o apoi pentru a crea anticorpi.

Moderna și Merck au anunțat în iunie 2024 că au inițiat studii suplimentare cu ARNm-4157 (V940) la pacienții cu cancer pulmonar cu celule mici, carcinom cu celule renale (un tip de cancer renal), carcinom urotelial (un cancer al mucoasei urinare) și cancer cutanat cu celule scuamoase (un tip de cancer de piele) pentru a testa eficacitatea acestuia împotriva diferitelor tumori.

De asemenea, firmele BioNtech și Genentech evaluează în comun vaccinurile personalizate într-o serie de tipuri de cancer. Datele sugerează deja că vaccinul lor poate reduce riscul de cancer pancreatic după operație.

Glioblastomul, cel mai frecvent cancer cerebral și pentru care nu există încă tratamente eficace, este, de asemenea, vizat.

În cadrul unor lucrări realizate de cercetători de la Universitatea din Florida, SUA un vaccin pe bază de ARNm testat pe numai patru persoane a demonstrat că vaccinul a declanșat un răspuns imun puternic la tumoră. Testele efectuate pe câini cu tumori cerebrale au fost, de asemenea, promițătoare: aceștia au trăit o medie de 139 de zile după tratament, în comparație cu cele 30-60 de zile obișnuite așteptate fără tratament. Aceste rezultate pe oameni și câini sugerează, de asemenea, că un vaccin personalizat poate declanșa un răspuns imun într-o tumoră „rece” – una pe care sistemul imunitar nu o recunoaște sau nu o combate de obicei.

Speranța este că vaccinurile împotriva cancerului vor avansa până la punctul în care vor reduce necesitatea unor tratamente mai invazive, precum chimioterapia sau chirurgia.

Pentru mulți cercetători, este chiar posibil ca vaccinurile terapeutice împotriva cancerului să poată fi utilizate într-o zi pentru prevenție – cu vaccinuri împotriva neoantigenelor comune în diferite tipuri de cancer, administrate celor cu cel mai mare risc de a le dezvolta.

În octombrie 2024, oamenii de știință de la Universitatea din Oxford au primit finanțare pentru a crea un vaccin preventiv împotriva cancerului ovarian, care vizează recunoașterea și atacarea primelor stadii ale acestui cancer. Cu toate acestea, este important de reținut că realizarea vaccinurilor personalizate împotriva cancerului este complicată și costisitoare.

De asemenea, întrebări științifice importante rămân deocamdată fără răspuns. În primul rând, spune Elad Sharon, director clinic și translațional la Dana-Farber Cancer Institute din Boston, SUA, rămâne neclar de ce sistemul imunitar trece cu vederea o neoantigenă dacă aceasta este produsă de o tumoare, dar va intra în acțiune atunci când este livrată prin vaccin.

De asemenea, cercetătorii care lucrează la dezvoltarea unor asemenea vaccinuri trebuie să își evalueze riguros tehnicile de selectare a neoantigenelor pentru a se asigura că sunt alese cele mai eficace candidate pentru vaccinuri, care vor genera cel mai puternic răspuns din partea organismului.

Mirela Mustață, Redactor executiv

Surse de documentare:

1. nytimes.com – The Morning: Fewer child vaccinations
2. Half a million children in WHO European Region not fully vaccinated in their first year of life: New 2023 data reveal both gaps and gains in immunization coverage
3. Vaccinations in Europe – Statistics & Facts | Statista
4. Even Adults May Soon Be Vulnerable to ‘Childhood’ Diseases – The New York Times
5. The impact of past vaccination coverage and immunity on pertussis resurgence | Science Translational Medicine
6. How Lagging Vaccination Could Lead to a Polio Resurgence – The New York Times
7. https://www.economist.com/science-and-technology/2025/01/01/Cancer vaccines are showing promise at last
8. Sursa ilustratiei: Shira Inbar, https://www.economist.com/science-and-technology/2025/01/01