Evoluția eforturilor globale de a învinge cancerul

Timp aproximativ de lectură: 10 minute

Astăzi, trăim o situație inedită. Aproape fiecare persoană adultă a avut cancer, cunoaște pe cineva care a avut cancer sau este în ambele categorii. Jumătate dintre bărbații și o treime dintre femeile din țările bogate se pot aștepta să sufere de cancer la un moment dat în viața lor. În America, unde este a doua cea mai frecventă cauză de deces, imediat după bolile de inimă, acesta ucide aproximativ 600 000 de persoane pe an. La nivel mondial, este responsabil de aproximativ unul din șase decese sau 10 milioane de persoane pe an, un număr care a crescut constant de-a lungul deceniilor. În multe țări, printre care Australia, Marea Britanie, Canada și Japonia, este mai probabil ca oamenii să moară de cancer decât din orice altă cauză. Cu toate acestea, cifrele sunt în mare parte o funcție a demografiei – pe măsură ce populația lumii crește, crește și numărul de decese cauzate de cancer.

În ciuda progreselor imense înregistrate în cunoștințele științifice de bază despre cancer, precum și a creșterii semnificative a resurselor, „războiul global împotriva cancerului” declarat, mai mult sau mai puțin formal, în urmă cu aproximativ 50 de ani, are rezultate mixte. Deși comunitatea științifică nu a găsit un leac pentru cancer sau un vaccin eficient pentru a-l preveni (cu excepția HPV), în ultimele decenii au existat progrese incredibile în lupta împotriva cancerului. Astfel, deși incidența cancerului a crescut în general, la fel s-a întâmplat și cu supraviețuirea. Acum sunt mai mulți oameni care supraviețuiesc cancerului decât cei care mor din cauza acestei boli. În plus, rata globală a mortalității prin cancer ajustată în funcție de vârstă (mortalitatea) în Statele Unite a scăzut constant de la începutul anilor 1990, fiind în prezent cu aproximativ o treime mai mică decât în anii 1990. Tendința este similară și în alte țări dezvoltate.

În plus, leucemia infantilă, care era practic o condamnare la moarte, are rata de supraviețuire la cinci ani mai mare de 90%.

Acest lucru se datorează în principal faptului că, în ultimele cinci decenii, s-au înregistrat îmbunătățiri extraordinare în tratamentul cancerului, în special noi terapii țintite, inclusiv imunoterapia recent dezvoltată. Dintre numeroasele victorii decisive, poate cel mai mare progres este explozia cunoștințelor științifice despre cancer. Revoluția din domeniul biologiei moleculare și celulare de bază a condus la numeroase descoperiri noi și fascinante. Nimeni nu s-ar fi așteptat ca, în zece ani de la semnarea de către Nixon a Legii naționale privind cancerul, să fie descoperită prima genă cancerigenă (c-Src) ascunsă în propriile noastre celule. Cea mai mare parte a bugetelor alocate a fost investită în susținerea programelor de cercetare fundamentală, iar aceste investiții au condus la dezvoltarea terapiilor țintite și a medicinei personalizate (de precizie).

În același timp, lumea noastră a asistat la o creștere fără precedent a prevalenței cancerului la tineri. De exemplu, la nivel mondial, incidența cancerelor cu debut precoce – definite în mod obișnuit ca fiind cele care apar la persoane mai tinere de 50 de ani – a crescut cu 79% între 1990 și 2019, cancerul de sân reprezentând cel mai mare număr de cazuri. Între 2012 și 2021, diagnosticul de cancer de sân la femeile sub 50 de ani a crescut cu aproape 1,5% în fiecare an. Deși ratele de supraviețuire la cancerul de sân sunt ridicate – în America, 86% dintre femei sunt în viață zece ani mai târziu, comparativ cu 62% dintre femei pentru toate tipurile de cancer în general – rezultatele tind să fie mai rele pentru femeile tinere, ale căror cancere sunt de obicei mai agresive.

Se știe că riscul nostru de cancer crește pe măsură ce îmbătrânim. Obiceiurile nesănătoase se agravează în timp; efectele agenților cancerigeni se acumulează în organism; țesuturile și celulele îmbătrânite pot facilita dezvoltarea celulelor canceroase.

Așadar, de ce sunt în creștere cancerele la tineri? Oamenii de știință încă se străduiesc să găsească un răspuns definitiv la această întrebare.

Shuji Ogino, epidemiolog molecular la Brigham and Women’s Hospital din Boston și profesor la Universitatea Harvard, este de părere că această creștere este cauzată de modificări ale ceea ce cercetătorii numesc expunere – factorii de mediu care influențează sănătatea umană. Oamenii sunt, în general, mai obezi și mai sedentari decât strămoșii lor; de asemenea, sunt mai predispuși să consume alcool și să fumeze prea mult, să mănânce alimente ultra procesate și să doarmă prea puțin. Toate aceste tendințe sunt legate de un risc crescut de cancer. De la vârste foarte fragede, oamenii sunt, de asemenea, mai expuși decât generațiile anterioare la poluanți, agenți cancerigeni și microplastice, care pot provoca mutații genetice și chiar accelera creșterea tumorilor.

Într-un studiu publicat în revista Nature în 2022, Ogino și colegii săi au observat că creșterea globală a cazurilor de cancer cu debut precoce a început în anii 1990, cu pacienți între 30 și 40 de ani. Acest lucru pare să indice că stilul de viață al oamenilor s-a schimbat profund în anii 1950 și 1960, chiar în momentul în care s-au născut acești oameni. Nu este dificil pentru medici sau chiar pentru analiștii istoriei să ghicească ce s-a schimbat: la mijlocul secolului, mulți oameni au avut acces mai mare la mașini și la alimente preambalate, iar un număr tot mai mare de oameni au ales să lucreze la birou, ceea ce îi ținea toată ziua sedentari. Un lucru pare clar: corpurile noastre cresc în medii diferite de cele ale generațiilor anterioare.

Oamenii de știință care încearcă să înțeleagă creșterea numărului de cazuri de cancer de sân cu debut precoce cred că o altă schimbare socială ar putea fi relevantă: începând cu anii 1950, tot mai multe femei au ales să aibă copii mai târziu în viață sau deloc. Studiile au arătat că, deși sarcina crește incidența pe termen scurt a cancerului de sân, pe termen lung scade riscul de îmbolnăvire. Acest lucru se datorează faptului că sarcinile reduc numărul de cicluri menstruale la care este supusă o femeie – ceea ce înseamnă că aceasta este expusă la mai puțin estrogen și alți hormoni de-a lungul vieții, a explicat Adetunji Toriola, profesor de chirurgie la Universitatea Washington din St Louis. Același lucru este valabil și în cazul alăptării.

Acest lucru este important deoarece estrogenul activează diviziunea celulară în țesutul mamar, ceea ce crește riscul de mutații cauzatoare de cancer. Potrivit unui studiu publicat anul trecut de Toriola și patru coautori, hormonii sunt cauza creșterii numărului de cazuri de cancer mamar în rândul tinerilor: cel puțin 70% din noile cancere mamare sunt alimentate de estrogeni sau progesteron și tind să fie mai agresive decât alte tipuri.

În același timp, tot mai mulți experți sunt de acord că, în ultimii 50 de ani, s-a pus prea mult accent pe „vindecarea cancerului” în detrimentul prevenției. Prin portretizarea cancerului ca un inamic formidabil care trebuie combătut în mod activ, este mai puțin probabil să menținem un stil de viață sănătos sau să adoptăm comportamente pentru a preveni cancerul. În consecință, atacurile terapeutice au fost prioritizate în detrimentul strategiilor de prevenire a cancerului.

Ar trebui să ne concentrăm pe prevenire pentru a face progrese pe termen lung împotriva acestui inamic evaziv. De exemplu, rata fumatului a scăzut vertiginos în țările bogate. Acest lucru a prevenit, probabil, mai mult de 3 milioane de decese cauzate de cancer începând din 1975, numai în America. Deoarece fumatul provoacă încă unul din cinci decese cauzate de cancer în întreaga lume, măsurile antitabac din țările sărace și cu venituri medii, unde fumatul rămâne o practică obișnuită, ar putea fi extrem de benefice.

O altă sursă de progres va fi reprezentată de medicamentele mai ieftine și de bogăția suplimentară pentru a le plăti. Cancerul de col uterin este unul dintre cele mai frecvente cancere la femei. Aproape toate cazurile sunt un efect secundar întârziat al infecției cu papilomavirusul uman (HPV). În 2008, Marea Britanie a început să ofere adolescentelor un vaccin HPV nou dezvoltat. Un deceniu și jumătate mai târziu, ratele cancerului de col uterin în rândul femeilor de 20 de ani au scăzut cu 90%, iar oficialii britanici din domeniul sănătății vorbesc despre eradicarea virtuală a cancerului de col uterin până în 2040. Vaccinul HPV inițial a fost relativ scump. Dar o versiune mai ieftină dezvoltată în India stă acum la baza unei campanii de vaccinare în masă și în această țară.

Și ultima sursă de progres va fi aplicarea clinică a noilor cunoștințe științifice. Aceasta se realizează în două etape: identificarea celor care prezintă cel mai mare risc de a dezvolta un cancer și apoi găsirea unor modalități de a stopa boala în fașă. Oamenii de știință cunosc deja variantele genetice care predispun purtătorii lor la anumite tipuri de cancer, cum ar fi gena BRCA-1 defectă care crește riscul de cancer de sân sau de prostată. Cu toate acestea, mai puțin de jumătate dintre pacienții cu cancer au un factor de risc cunoscut. În mod similar, doar unele celule pre canceroase devin maligne. De exemplu, cancerele intestinale tind să apară din polipi, dar numai 5-10% dintre polipi devin canceroși.

Cele mai mari progrese au fost obținute prin reducerea fumatului, care cauzează aproximativ 85% din cancerele pulmonare și 20% din totalul deceselor cauzate de cancer la nivel mondial. Mamografiile, colonoscopiile și testele de col uterin, printre alte forme de screening, au ajutat la identificarea leziunilor, polipilor și a altor țesuturi care pot evolua spre cancer, dar care pot fi îndepărtate, prevenind astfel orice evoluție. Tehnici chirurgicale mai bune și medicamente împotriva cancerului au îmbunătățit ratele de supraviețuire pentru cei care dezvoltă boala. În ultimii ani, imunoterapia, prin care sistemul imunitar este determinat să lupte mai eficient împotriva cancerului, a făcut, de asemenea, progrese importante.

În prezent, obiectivul principal este de a identifica pacienții foarte devreme, atunci când tratamentul este cel mai eficient. Această activitate se bazează pe bio bănci uriașe de eșantioane de țesuturi și pe capacitatea de a observa cum genele se activează și se dezactivează în celulele vii – lucru imposibil chiar și acum un deceniu. Înarmați cu noi bio markeri din sânge sau respirație și cu o înțelegere mai profundă a modului în care combinațiile de gene și expunerea la mediu predispun oamenii la apariția cancerelor, medicii îi pot identifica pe cei care ar putea beneficia de tratament. Acest lucru este important pentru a evita ca oamenii să fie supuși unor intervenții chirurgicale, chimioterapiei și radioterapiei inutile, cu costuri mari și efecte secundare grave.

După ce au stabilit pe cine să trateze, medicii pot utiliza un arsenal tot mai mare de terapii.

Pe lângă metodele de bază ale chirurgiei, chimioterapiei și radioterapiei, a apărut o nouă tehnică care valorifică puterea sistemului imunitar. Ideea este de a stimula capacitatea organismului de a ataca celulele canceroase. Unele vaccinuri – poate adaptate genetic pentru fiecare pacient în parte – pot viza un cancer deja stabilit. Altele, care acționează mai mult ca vaccinurile generale utilizate împotriva unor boli precum gripa, ar putea viza celulele pre canceroase. Vaccinuri de acest tip pentru cancerul de sân și de colon sunt în curs de testare clinică.

Principalii factori de risc pentru cancer sunt bine identificați. S-a considerat că prevenirea primară, o modalitate de a combate cancerul pe baza cunoștințelor actuale privind factorii de risc identificabili, este rentabilă. Dacă ar fi completată de o detectare mai precoce și de un tratament mai eficient, prevenirea primară a cancerului ar înregistra progrese semnificative. Beneficiile prevenției au nevoie de timp pentru a se manifesta, ceea ce necesită leadership și viziune din partea factorilor de decizie și eforturi educaționale pentru a da roade.

Deși putem reduce substanțial riscul de cancer prin eliminarea factorilor cancerigeni din mediul nostru sau cel puțin prin reducerea la minimum a expunerii la aceștia, acest lucru necesită în mod normal schimbări drastice în stilul nostru de viață sau în comportamentul nostru, care sunt dificil de pus în practică. În plus, pentru persoanele cu predispoziție genetică la un anumit tip de malignitate; de exemplu, cancerul de sân și cancerul colorectal datorate mutațiilor din genele supresoare de tumori, BRCA și, respectiv, APC, o astfel de prevenire primară poate să nu fie eficientă. Pentru acestea, sunt necesare strategii mai active.

Conceptul de interceptare mai activă a cancerului implică blocarea leziunilor pre maligne și oprirea celulelor transformate să devină cancere maligne. Aceasta este o bază fundamentală a „chimio prevenției”, un termen inventat în anii 1970 de Michael Sporn. Până în prezent, s-a demonstrat că numeroase substanțe au un potențial promițător de chimio prevenție a cancerului. Acestea includ substanțe fitochimice comestibile și produse farmaceutice sintetice, cum ar fi medicamentele antiinflamatoare. În timp ce majoritatea acestor compuși sau a amestecurilor lor au fost testate pe celule cultivate sau pe animale de laborator, unele au fost supuse unor studii clinice.

Cu toate acestea, în multe cazuri, au fost observate efecte secundare după administrarea pe termen lung a unor agenți chimio preventivi în scopul chimio prevenirii. De exemplu, medicamentele coxib (de exemplu, celecoxib și rofecoxib), care vizează selectiv ciclooxigenază-2 (COX-2), au redus formarea polipilor și, potențial, a cancerului colorectal, dar promisiunea lor de a fi utilizate ca formulări chimio preventive a fost întreruptă brusc din cauza complicațiilor cardiovasculare. Cu toate acestea, este vorba doar de o „problemă de risc și beneficiu”: dacă un anumit chimio preventiv oferă mai multe beneficii decât daune, poate fi luat în considerare pentru utilizare; dacă același agent are mai multe daune decât beneficii sau exercită efecte secundare grave neobișnuite, deși frecvența este relativ scăzută, acesta este interzis.

Chimio prevenția clinică se află încă la început, cu setul său unic de probleme și nevoia de sprijin suplimentar. Din păcate, un nivel disproporționat de scăzut de finanțare, atât în cadrul instituției de cercetare academică, cât și în industria farmaceutică, este încă acordat cercetării în domeniul chimio prevenirii, spre deosebire de eforturile îndreptate către tratamentul cancerului. Prevenirea (chimio) cancerului ar trebui să fie propusă în mod activ chiar și persoanelor sănătoase, și nu doar persoanelor cu risc ridicat de cancer.

Pe baza evaluării riscului de cancer, au fost sugerate abordări personalizate pentru prevenirea și interceptarea preventivă a cancerului. Este nevoie urgentă de investiții în cercetarea translațională pentru a introduce aceste abordări în politicile de sănătate publică și clinice.

Mirela Mustață, redactor executiv

Surse de documentare:

Evoluția eforturilor globale de a învinge cancerul

Timp aproximativ de lectură: 10 minute

Arhive

Recomandări

Link-uri utile