Timp estimat de lectură: 10 minute
Cancerul pancreatic are una dintre cele mai nefavorabile prognoze dintre toate tipurile de cancer. Pacienții nou diagnosticați au doar o șansă de 13% de a supraviețui 5 ani cu această boală. Adesea, problema este că cancerul pancreatic nu este depistat decât după ce a avansat substanțial.
Din păcate, majoritatea pacienților se prezintă cu boala în stadiu avansat și nu există instrumente de screening care să permită depistarea mai devreme a bolii.
În plus, de multe ori, mai ales în ultimii ani, veștile bune trec adesea neobservate, mai ales când se produc treptat, în zeci de ani, așa cum s-a întâmplat în cazul cancerului.
Însă încep să apară o serie de vești încurajatoare pe aceeași temă.
Participanții la o recentă conferință despre cancer, desfășurată la Chicago, au avut parte de un spectacol rar: o prezentare academică care a stârnit ovații în picioare, însoțite de strigăte de bucurie și aplauze. Aplauzele au fost pentru daraxonrasib, un nou medicament care, după cum li s-a spus participanților, prelungește în mod spectaculos durata de supraviețuire în cazul cancerului pancreatic, unul dintre cele mai greu de tratat tipuri de cancer.
Aceste rezultate au fost suficient de spectaculoase. Dar ar putea fi doar începutul. Pe lângă efectele sale directe asupra tumorilor, daraxonrasib pare să dezvăluie, de asemenea, cel puțin o parte dintre mecanismele de apărare ale acestora împotriva sistemului imunitar.
Imunoterapia este o clasă relativ nouă de tratament împotriva cancerului, care acționează prin stimularea sistemului imunitar al organismului să atace direct tumorile. Cancerul pancreatic s-a dovedit rezistent la astfel de tratamente. Dacă daraxonrasib poate învinge această rezistență, atunci ar putea fi posibile îmbunătățiri și mai mari în ceea ce privește tratamentul (și supraviețuirea).
Și lucrurile ar putea deveni și mai bune. Daraxonrasib vizează o proteină care face parte dintr-un grup cunoscut sub numele de RAS, care, atunci când este mutată sau dereglată, determină apariția multor alte tipuri de cancer, nu doar a celui pancreatic. De fapt, se estimează că aproximativ 20% dintre toate cazurile de cancer diagnosticate în fiecare an implică astfel de proteine. De la descoperirea lor în anii 1980, s-a considerat că proteinele RAS nu pot fi țintite cu medicamente. Daraxonrasib dovedește că nu este așa, deschizând potențial calea către o abordare terapeutică cu totul nouă.
Desigur, nimic din toate acestea nu este sigur: multe idei promițătoare nu reușesc să treacă testul studiilor clinice. Dar este un bun exemplu al acelui tip de progres lent, dar real. Medicamentul ar putea aduce tot felul de beneficii, dar acestea, la rândul lor, vor avea nevoie de ani pentru a se materializa. Progresul în cercetarea cancerului nu este niciodată atât de rapid pe cât ne-am dori. Dar este real, iar acest lucru este extrem de încurajator.
Medicamentul împotriva cancerului pancreatic ar putea fi primul dintr-o clasă complet nouă de tratamente.
De altfel, oamenii de știință nu sunt, de obicei, o categorie ușor de entuziasmat. Așadar, faptul că mii dintre ei au aplaudat în picioare la o conferință din Chicago a însemnat că s-a întâmplat ceva special. Aplauzele au fost pentru rezultatele studiilor clinice ale acestui medicament, daraxonrasib, dezvoltat de Revolution Medicines, o companie cu sediul în California. Acesta este conceput pentru tratarea cancerului pancreatic. Medicamentul a dublat aproape durata medie de supraviețuire, de la 6,7 luni la 13,2 luni. Această victorie împotriva unuia dintre cele mai dificile cancere a fost un moment emoționant pentru mulți.
Medicamentul nu reprezintă un remediu. Cancerele dezvoltă adesea rezistență la medicamentele țintite, precum daraxonrasib. În schimb, speranța pe care o oferă pacienților este că, atunci când este utilizat împreună cu alte tratamente, le-ar putea prelungi viața cu câteva luni.
Cancerele pancreatice sunt agresive și, de obicei, asimptomatice. Ele sunt diagnosticate în mare parte după ce s-au răspândit deja în organism. Puțini pacienți supraviețuiesc mai mult de un an. Cancerele pancreatice sunt, de asemenea, rezistente la imunoterapie, o clasă de tratament care stimulează sistemul imunitar al organismului să combată tumorile și care a avut un succes mare în multe alte domenii ale oncologiei. O mutație a unei proteine numite KRAS, care stă la baza majorității cancerelor pancreatice, creează în jurul tumorii un mediu ostil pentru celulele imune.
Se preconizează că Daraxonrasib va parcurge rapid procesul de aprobare în America. Deși în cadrul studiului a fost administrat pacienților care încercaseră deja chimioterapia, este probabil ca acesta să devină un tratament de primă linie pentru această boală. Medicamentul acționează prin inhibarea proteinei KRAS. Alte cercetări sugerează că acest lucru modifică, de asemenea, mediul din jurul tumorilor în moduri care le-ar putea face mai susceptibile la imunoterapie. Dacă această teorie se dovedește corectă, ar putea îmbunătăți și mai mult durata de supraviețuire.
Există însă o poveste mai amplă. KRAS este un comutator molecular din celulă care joacă un rol esențial în diviziunea celulară. Acesta poate fi activ sau inactiv. O singură mutație îl poate bloca în poziția activă, semnalând fără încetare celulelor că trebuie să se multiplice — iar creșterea nesfârșită este patologia definitorie a cancerului. Inhibarea KRAS ar putea ajuta în cazul altor tipuri de tumori în care aceeași mutație determină boala. Printre acestea se numără unele tipuri de cancer colorectal și pulmonar și, într-o măsură mai mică, cancerul de endometru, de intestin subțire și de stomac.
Mai mult, KRAS face parte dintr-o familie de „oncogene” — cele implicate adesea în apariția cancerului — cunoscute colectiv sub denumirea de mutații RAS. Daraxonrasib ar putea, în teorie, să acționeze într-o anumită măsură asupra altor tipuri de cancer determinate de RAS, cum ar fi mielomul multiplu, un tip de cancer al sângelui. Mutațiile RAS se regăsesc în 20% din toate cazurile de cancer, reprezentând aproximativ 3,4 milioane de cazuri de cancer la nivel mondial în fiecare an. Acestea au reprezentat o țintă promițătoare încă de la descoperirea lor în 1982. Însă structura proteinelor produse de aceste gene prezintă puține puncte vulnerabile la nivel molecular pe care medicamentele le-ar putea exploata. Timp de patru decenii, acestea au fost considerate „imposibil de tratat cu medicamente” – dar nu mai este cazul.
Acesta este doar începutul. Vor fi dezvoltate versiuni mai rafinate ale daraxonrasibului, la fel ca medicamente concurente de la alte companii. Există chiar speranța că aceste medicamente ar putea ajuta un grup complet diferit de pacienți cu cancer: copiii cu neuroblastom, în cazul cărora o mutație diferită dezactivează o genă care, în mod normal, acționează ca o frână asupra RAS. Combaterea unui singur tip de cancer a dezvăluit, potențial, un comutator principal care permite noi tratamente pentru milioane de oameni. Daraxonrasibul merită ovațiile în picioare pe care le primește.
În plus, un alt medicament experimental dublează rata de supraviețuire la un an în cazul cancerului pancreatic.
Este un medicament care acționează prin creșterea sensibilității tumorilor la chimioterapie și la sistemul imunitar și care a crescut rata de supraviețuire la pacienții cu cancer pancreatic în stadiu avansat, conform unui studiu clinic.
Medicamentul, denumit elraglusib, vizează „plasa protectoare” pe care tumorile pancreatice o formează în jurul lor, ajutând astfel moleculele imunitare și chimioterapia să pătrundă mai bine în tumori. Rezultatele studiului clinic care demonstrează siguranța și eficacitatea elraglusibului au fost publicate pe 14 aprilie în revista Nature Medicine.
„Începem să vedem, pentru prima dată, medicamente eficiente în afara chimioterapiei standard pe care am folosit-o pentru cancerul pancreatic în ultimele două decenii”, a declarat medicul Devalingam Mahalingam, coautor al studiului și oncolog la Facultatea de Medicină Feinberg a Universității Northwestern.
Dincolo de faptul că, în cazul cancerului pancreatic, majoritatea pacienților se prezintă cu boala în stadiu avansat și nu există instrumente de screening care să permită depistarea mai timpurie a bolii, regiunea din jurul tumorii, numită micromediul tumoral, ridică probleme în tratamentul cancerului pancreatic, deoarece este foarte densă și fibroasă, ceea ce reduce eficacitatea tratamentelor tipice pentru această afecțiune, precum chimioterapia.
Elraglusib abordează această problemă prin suprimarea unei proteine numite glicogen sintază kinază-3 beta (GSK-3 beta).
Studiile efectuate în eprubetă au arătat anterior că GSK-3 beta contribuie la menținerea în viață a celulelor canceroase pancreatice prin stimularea activității unei proteine numite factor nuclear κB, care ajută celulele pancreatice să reziste la moartea celulară programată, practic un buton celular de „autodistrugere”. De asemenea, medicamentul suprimă moleculele care fac tumorile rezistente la sistemul imunitar.
Elraglusib prelungește durata de supraviețuire
Studii anterioare au arătat că elraglusib este sigur pentru pacienții cu diverse tipuri de cancer, dar pentru a vedea dacă îmbunătățește rezultatele în cazul cancerului pancreatic, Mahalingam și colegii săi au testat medicamentul pe 286 de persoane la care fusese recent diagnosticat cancer pancreatic. Pacienții au primit chimioterapie cu sau fără elraglusib. Aproape toți pacienții din studiu aveau o boală avansată, metastatică, ceea ce înseamnă că cancerul se răspândise în alte părți ale corpului, dincolo de pancreas.
Jumătate dintre pacienții cărora li s-au administrat elraglusib și chimioterapie erau încă în viață după 10,1 luni, în timp ce jumătate dintre pacienții cărora li s-a administrat doar chimioterapie erau încă în viață după 7,2 luni. Dintre pacienții cărora li s-a administrat elraglusib, 42% au supraviețuit un an de la diagnostic, comparativ cu 22% dintre cei care au primit doar chimioterapie.
Deși elraglusib a crescut durata de supraviețuire globală, acesta nu a prelungit perioada în care pacienții au trăit fără ca boala să progreseze sau să se răspândească în zone noi.
Protocolul studiului impunea ca pacienții să întrerupă tratamentul în cazul în care boala lor progresa, iar Mahalingam a afirmat că, având în vedere starea extrem de gravă a pacienților din cadrul studiului, șansele de progresie a bolii erau ridicate. Drept urmare, unii pacienți au fost transferați la îngrijiri paliative înainte ca efectele medicamentului să devină evidente. Mahalingam speculează că acești pacienți ar fi putut trăi mai mult dacă ar fi rămas în cadrul studiului și ar fi primit mai multe doze de medicament.
Opțiuni viitoare de tratament
În experimentele de laborator și testele pe animale, elraglusib a făcut, de asemenea, mediul din jurul tumorii mai permeabil la celulele imune și la chimioterapie și a redus capacitatea celulelor tumorale de a respinge celulele imune odată ce acestea s-au infiltrat în tumoră.
Aceste capacități, combinate cu profilul de siguranță al medicamentului, l-ar putea transforma într-un complement util pentru alte terapii împotriva cancerului pancreatic, cum ar fi inhibitorii punctelor de control imunitar, care sporesc capacitatea sistemului imunitar de a recunoaște și distruge celulele tumorale, sau inhibitorii KRAS, care blochează proteinele mutante care stimulează creșterea tumorii.
Elraglusib ar putea trata, potențial, și alte tipuri de cancer în combinație cu chimioterapia. Cu un deceniu în urmă, alte medicamente care vizează GSK-3 beta au fost testate împotriva altor tipuri de cancer cu tumori solide, dar nu au trecut niciodată de etapele inițiale ale testării clinice. Însă dozele terapeutice ale acelor medicamente nu ajungeau la tumori, un obstacol pe care elraglusib l-a depășit.
Acest nou studiu este remarcabil și pentru faptul că medicamentul a fost dezvoltat fără implicarea marilor companii farmaceutice.
Mirela Mustață, redactor executiv
Surse de documentare:
