Istoria sănătății intestinului: ce știm și ce nu știm – episodul 2

Timp estimat de lectură: 7 minute

Cum am aflat din numărul precedent, istoria sănătății intestinale se întinde de la practici antice, precum consumul de alimente fermentate și transplanturile fecale tradiționale, până la știința modernă a microbiomului.

Tot de acolo aflăm că bacteriile intestinale ar putea declanșa pierderea memoriei pe măsură ce îmbătrânim. Astfel, un studiu recent realizat de cercetătorii de la Arc Institute din Palo Alto, California, și publicat în revista Nature, a descoperit că un suspect principal ar putea trăi chiar în intestinul nostru.

*O dietă fără zahăr poate modifica flora intestinală în moduri surprinzătoare, potrivit unui studiu realizat pe șoareci.* Sursa imaginii: Luke Chan/Getty Images

Dar există și studii care examinează influența eliminării zahărului din alimentație asupra microbiomului intestinal sau legătura dintre modificarea microbiomului și boala Parkinson.

Astfel, un prim studiu este cel al cercetătorilor de la Institutul Dasman pentru Diabet din Kuweit, care au examinat efectele unei diete fără zahăr și cu conținut redus de grăsimi asupra șoarecilor, pe care le-au comparat cu un grup de control.

Ce au aflat? Șoarecii care au urmat o dietă fără zahăr au dezvoltat rezistență la insulină și alte modificări metabolice. Tot acest grup a prezentat, de asemenea, o inflamație crescută atât la nivelul colonului, cât și al ficatului.

De ce este importantă această concluzie?

Multe persoane care încep o nouă dietă reduc sau elimină alimentele și băuturile zaharoase pentru a-și îmbunătăți starea de sănătate. Unele planuri alimentare, cum ar fi dieta pe bază de carne, elimină aproape toate sursele de zahăr și de carbohidrați.

Zahărul se găsește în multe alimente. Poate fi prezent în mod natural în fructe sau poate fi adăugat, de exemplu, în băuturi răcoritoare sau în dulciuri.

Consumul excesiv de zahăr adăugat a fost asociat cu obezitatea, diabetul de tip 2 și bolile cardiovasculare, ceea ce a determinat multe persoane care doresc să-și îmbunătățească starea de sănătate să încerce diete cu conținut redus de zahăr sau fără zahăr.

În noul studiu, cercetătorii au analizat efectele unei diete fără zahăr și cu conținut redus de grăsimi la șoareci.

Cercetătorii au împărțit 12 șoareci sănătoși, cu greutăți similare, în două grupuri. Grupul de control a consumat o dietă cu conținut redus de grăsimi, dar care conținea zahăr, în timp ce celălalt grup a consumat o dietă fără zahăr și cu conținut redus de grăsimi.

Practic, oamenii de știință au hrănit șoarecii cu o dietă fără zaharoză și cu conținut redus de grăsimi timp de 16 săptămâni și au constatat că aceștia au dezvoltat un control deficitar al glucozei și au prezentat modificări semnificative ale microbiomului intestinal, comparativ cu șoarecii hrăniți cu o dietă cu conținut redus de grăsimi, dar care conținea zahăr.

Ambele grupuri au primit cantități similare de calorii pentru a exclude posibilitatea ca diferențele în cantitatea de hrană să influențeze rezultatele.

Cu toate acestea, acest nou studiu realizat pe șoareci sugerează că eliminarea completă a zaharozei, cunoscută în mod obișnuit sub denumirea de zahăr de masă, dintr-o dietă cu conținut redus de grăsimi poate avea efecte negative asupra sănătății intestinale și asupra metabolismului.

Pe parcursul perioadei de studiu, cercetătorii au monitorizat mai mulți indicatori ai sănătății metabolice, ai sănătății intestinale și ai inflamației. Ei au dorit să observe modul în care șoarecii procesau glucoza și răspundeau la insulină, precum și modul în care se modifica, în timp, compoziția bacteriilor intestinale din fiecare grup.

La finalul studiului, greutatea corporală și cea a ficatului au rămas similare în ambele grupuri.

Dar în ciuda faptului că nu au existat diferențe în ceea ce privește creșterea în greutate sau aportul caloric, șoarecii care au urmat dieta fără zahăr au prezentat semne de deteriorare a sănătății metabolice.

Acest grup de șoareci a prezentat semne de toleranță scăzută la glucoză și sensibilitate redusă la insulină, ambele asociate cu un risc crescut de diabet de tip 2.

Cercetătorii au observat, de asemenea, modificări semnificative ale hormonilor implicați în metabolism și în reglarea apetitului, precum și niveluri mai scăzute de insulină în repaus alimentar.

O constatare notabilă a studiului a vizat modificările microbiomului intestinal și inflamația la șoarecii care au urmat o dietă fără zahăr. Cercetătorii au constatat niveluri mai scăzute ale mai multor bacterii benefice care contribuie la menținerea sănătății intestinale și la reglarea inflamației, inclusiv ale Lactobacillus murinus.

În plus, aceștia au observat o creștere a bacteriilor asociate cu afecțiuni inflamatorii, însoțită de semne de inflamație la nivelul colonului.

O altă schimbare îngrijorătoare pe care cercetătorii au observat-o la grupul de șoareci care nu au consumat zahăr a fost faptul că aceștia au dezvoltat semne de steatoză hepatică și de inflamație hepatică.

Deși sunt necesare mai multe cercetări pentru a stabili dacă aceste descoperiri se aplică și în cazul oamenilor, rezultatele sugerează că eliminarea zaharozei dintr-o dietă cu conținut redus de grăsimi poate modifica microbiomul intestinal și poate afecta sănătatea metabolică, subliniind importanța unui echilibru alimentar general.

Constatări surprinzătoare

Nneoma Oparaji, medic din Houston specializat în medicina stilului de viață și medicina obezității, care nu a participat la această cercetare, și-a împărtășit opiniile cu privire la studiu.

„Studiul este interesant deoarece contestă ideea prea simplistă conform căreia eliminarea zahărului este automat benefică”, a spus Oparaji.

Ea a adăugat o precizare, spunând că studiul nu ar trebui interpretat în sensul că zahărul este sănătos, dar a afirmat că „nutriția este mai complexă și mai nuanțată decât simpla eliminare a unui singur ingredient.”

Oparaji a remarcat că modificările microbiomului intestinal ar putea fi una dintre cele mai importante descoperiri ale studiului, deoarece bacteriile intestinale „reglează metabolismul glucozei, sensibilitatea la insulină și inflamația”.

„Cea mai importantă concluzie este să nu ne concentrăm asupra unui singur nutrient sau asupra unui singur studiu. Alimentația sănătoasă ține de obiceiurile alimentare generale, nu de un singur ingredient”, spune medicul Nneoma Oparaji.

Un al doilea studiu, care poate fi interesant în contextul acestei discuții despre sănătatea microbiomului, încearcă să răspundă la următoarea întrebare complicată: poate intestinul tău să prezică boala Parkinson? Sunt modificările microbiomului un semn precoce?

De-a lungul anilor, sănătatea intestinului a devenit un domeniu de interes crescând pentru cercetători. Până în prezent, oamenii de știință au stabilit o legătură între aceasta și digestie, inflamație și chiar sănătate mintală.

Tot mai multe studii sugerează că există o legătură puternică între sănătatea intestinală și cea a creierului. Cercetătorii de la University College London au examinat legătura dintre sănătatea intestinală și boala Parkinson.

Aceștia au descoperit o asociere între microbiomul intestinal și riscul de a dezvolta boala Parkinson. Deși sunt necesare mai multe cercetări, rezultatele sugerează că modificările la nivelul bacteriilor intestinale ar putea constitui un semnal precoce important de urmărit pentru înțelegerea și identificarea bolii.

Studiul a fost publicat în revista Nature Medicine.

Boala Parkinson este o afecțiune neurologică care afectează mișcarea și poate provoca demență.

Deși există tratamente care ajută la gestionarea simptomelor, nu există un remediu, iar boala progresează în timp. Ca urmare, mulți cercetători se concentrează pe identificarea semnelor de avertizare timpurie și pe dezvoltarea unor noi abordări preventive.

Cercetătorii au analizat datele privind microbiomul intestinal provenite de la trei categorii de participanți:

persoane diagnosticate cu boală Parkinson (271)
persoane cu factorul de risc genetic GBA1, dar fără simptome (43)
persoane sănătoase din grupul de control (150)

Au colectat probe fecale pentru a identifica diferiți microbi din intestin și au măsurat, de asemenea, nivelurile acestora pentru a înțelege cât de frecvenți sau rari sunt aceștia la fiecare persoană. Acest lucru a contribuit la înțelegerea echilibrului intestinal general și la identificarea tiparelor asociate cu riscul de îmbolnăvire sau cu progresia bolii.

Cercetătorii au evaluat, de asemenea, simptomele motorii și nonmotorii ale participanților, funcționarea cognitivă, dieta și alți factori de sănătate.

Prin combinarea informațiilor clinice cu analiza microbiomului, cercetătorii au identificat tipare asociate cu riscul de îmbolnăvire și cu evoluția bolii.

Oamenii de știință au constatat diferențe distincte în microbiomul intestinal al persoanelor cu boala Parkinson, comparativ cu cel al persoanelor sănătoase.

Cercetătorii au afirmat că aproximativ 25% din microbiomul intestinal a prezentat modificări semnificative în comparația dintre grupul cu boala Parkinson și grupul de control.

Ei au observat că amploarea modificărilor microbiomului era corelată cu severitatea bolii la persoanele cu Parkinson. Persoanele cu boala Parkinson în stadiu mai avansat prezentau perturbări mai mari ale bacteriilor intestinale.

Pe baza simptomelor non-motorii (cum ar fi disfuncția autonomă și tulburarea comportamentală în somnul REM), cercetătorii au clasificat o parte din grupul GBA1 ca fiind ”prodromală”, adică faza prediagnostică a bolii Parkinson.

De asemenea, au constatat că acest subgrup prezenta o „abundență” a acestor specii de microbi în comparație cu grupul sănătos și cu persoanele din grupul GBA1 care nu prezentau simptome motorii.

Acest nou studiu sugerează că sănătatea intestinală ar putea fi legată de boala Parkinson.

Cercetătorii au descoperit, practic, că modificările microbiomului intestinal pot apărea cu ani înainte de apariția simptomelor. Oamenii de știință afirmă că acest lucru ar putea ajuta la identificarea mai timpurie a persoanelor cu risc crescut și ar putea fi utilizat pentru a recomanda strategii de prevenire.

În ansamblu, studiul poate reprezenta un pas înainte în găsirea unei modalități de a depista mai devreme boala Parkinson și de a implementa atât strategii de prevenire cât și de tratament.

Va schimba acest lucru modul în care este tratată boala Parkinson?

Julie Pilities, PhD, șefă a catedrei de Neurochirurgie la Universitatea din Arizona, Tucson, și medic coordonator în cadrul programului de Neurochirurgie Funcțională de la Banner University Medical Center, a discutat cu Medical News Today despre aceste descoperiri. Ea a subliniat punctele forte ale studiului.

„Un punct forte major al acestui studiu este faptul că aceste tipare s-au menținut la nivel global”, a spus Pilitsis. „Cercetătorii au comparat rezultatele lor cu datele din studii efectuate în Statele Unite, Coreea de Sud și Turcia și au constatat schimbări bacteriene similare la pacienții cu Parkinson de pretutindeni.”

Pilitsis a menționat că este posibil ca aceste descoperiri să genereze o anxietate nejustificată în rândul persoanelor cu un factor de risc genetic pentru boala Parkinson.

„Doar 10% dintre pacienții cu variante ale genei GBA1 dezvoltă [boala Parkinson] până la vârsta de 60 de ani și 19% până la vârsta de 80 de ani, ceea ce înseamnă că majoritatea persoanelor nu dezvoltă boala Parkinson”, a spus ea.

Pilitsis a precizat că aceste descoperiri nu vor avea impact asupra managementului medical actual și că „sunt necesare mai multe cercetări înainte ca acestea să poată fi utilizate în îngrijirea pacienților cu boala Parkinson, în special cercetări pe termen lung.”

De ce sunt importante aceste două studii?

Pe de o parte,rezultatele primului studiu sugerează că eliminarea zaharozei dintr-o dietă cu conținut redus de grăsimi poate modifica microbiomul intestinal și poate afecta sănătatea metabolică, subliniind importanța unui echilibru alimentar general.

Pe de altă parte, concluziile studiului despre modificările microbiomului și boala Parkinson i-au determinat pe cercetători să considere că modificările la nivelul intestinului pot apărea cu ani înainte de debutul simptomelor. Ei consideră că aceste tipare ar putea servi, în cele din urmă, drept marker precoce al bolii.

Mirela Mustață, redactor executiv

Surse de documentare: