Timp aproximativ de lectură: 10 minute
O serie de studii despre demență este încurajatoare și contrazice ipoteza conform căreia statele dezvoltate, de exemplu, Statele Unite ale Americii sau cele din Europa, se vor confrunta cu o epidemie din ce în ce mai gravă a acestei afecțiuni.
În acest episod continuăm să vorbim despre o serie de motive pentru care incidența demenței a scăzut atât de rapid în ultimii 40 de ani, despre factorii de risc, despre cum anumite vaccinuri o pot preveni, despre progresele din domeniul tratamentului și despre ce teste ajută la depistarea precoce.
Dacă este să ne referim la motivele pentru care incidența demenței a scăzut, printre acestea se numără și îmbunătățirile din domeniul educației și eforturile încununate de succes pentru a reduce bolile cardiace și accidentele vasculare cerebrale, care au contribuit la îmbunătățirea sănătății creierului.
„Când am absolvit facultatea de medicină, ceea ce s-a întâmplat cu mult timp în urmă, credeam că demența era pur și simplu una dintre acele lucruri care te loveau din spațiul cosmic, într-un mod complet aleatoriu”, spune Gill Livingston, de la University College London, care conduce Comisia Lancet. „Este extrem de pozitiv și plin de speranță faptul că știm acum că politicile publice și fiecare persoană în parte pot face foarte multe pentru a schimba această situație.”
Pe de altă parte, cercetătorii continuă să descopere noi factori de risc. În 2024, de exemplu, Comisia Lancet a adăugat la această listă de factori de risc pierderea vederii netratată și nivelurile ridicate de LDL, un tip de colesterol. Apoi, cercetătorii au identificat unele asupra cărora se poate acționa cu ușurință, cum ar fi folosirea regulată a aței dentare, deoarece se consideră că inflamația provocată de gingiile infectate poate afecta creierul. Alți factori, cum ar fi somnul de proastă calitate, ar putea pur și simplu să le ofere insomniacilor anxioși încă un motiv să stea treji și să-și facă griji. Iar alți factori de risc se pot dovedi a fi o armă cu două tăișuri. De exemplu, persoanele cu profesii solicitante și captivante (cum ar fi cercetătorii și jurnaliștii) nu au nevoie să facă exerciții cognitive suplimentare pentru a-și menține creierul agil. Dar astfel de meserii pot fi și mai stresante, ceea ce s-ar putea dovedi, la rândul său, un factor de risc.
Cercetările relevă, de asemenea, intervenții neașteptate care ajută la menținerea agerimii minții pe măsură ce îmbătrânim. Una dintre cele mai promițătoare provine dintr-o analiză realizată de Pascal Geldsetzer, de la Universitatea Stanford, și echipa sa, privind un experiment natural desfășurat în Țara Galilor. În 2013, această regiune britanică a început să ofere vaccinări gratuite persoanelor cu vârste cuprinse între 70 și 79 de ani, prin intermediul sistemului de sănătate publică. Această schimbare semăna cu un studiu randomizat controlat (RCT), în sensul că un număr mare de persoane au fost împărțite aproape la întâmplare în două grupuri: cei care împliniseră deja 80 de ani în săptămânile dinaintea începerii programului și, prin urmare, nu erau eligibili pentru vaccinare; și cei care au împlinit 80 de ani în săptămânile de după, dintre care aproximativ jumătate au fost vaccinați corespunzător.
Studiul a constatat că un vaccin destinat prevenirii zonei zoster, o formă de varicelă care afectează în principal persoanele în vârstă, a redus, de asemenea, riscul de a dezvolta demență cu 20% timp de cel puțin șapte ani după administrare. Această concluzie a fost confirmată de studii similare din Australia și Canada. „Am fost extrem de entuziasmați de această descoperire”, spune domnul Geldsetzer, „deoarece a demonstrat că o intervenție atât de simplă și ieftină ar putea preveni, potențial, o cincime din cazuri”. Un studiu mai recent, realizat de aceeași echipă, sugerează că vaccinul încetinește, de asemenea, progresia demenței la persoanele care suferă deja de această afecțiune înainte de vaccinare.
Aceste rezultate nu sunt doar încurajatoare în sine, ci deschid și perspective tentante privind beneficii suplimentare. Ar trebui ca oamenii să fie vaccinați la o vârstă mai tânără – să zicem, la 50 de ani – având în vedere că demența poate dura ani de zile înainte să se manifeste? Ar trebui ca persoanele în vârstă să primească vaccinuri de rapel periodice de-a lungul anilor?
Pe de altă parte, veștile privind tratamentele dezvoltate special pentru demență sunt mai puțin încurajatoare. Până de curând, se credea că cele mai promițătoare medicamente sunt anticorpii precum Lecanemab și Donanemab, care se leagă de beta-amiloid – o proteină care blochează creierul persoanelor cu Alzheimer – și îl elimină. Însă studiile sugerează că acestea oferă beneficii modeste în practică și prezintă riscuri semnificative de sângerare sau umflare a creierului, în special pentru persoanele cu gena ApoE4, cu alte cuvinte, persoanele care au cea mai mare nevoie de aceste medicamente sunt și cele expuse celui mai mare risc de a suferi efecte adverse din cauza lor. Pentru unii, aceste descoperiri pun sub semnul întrebării ipoteza conform căreia aglomerările de amiloid cauzează boala Alzheimer și că eliminarea lor ar putea vindeca boala. Alții susțin că aceste medicamente trebuie administrate mai devreme în viață pentru a fi eficiente.
Unii observatori speră că medicamentele GLP-1, medicamente pentru slăbit adesea prezentate ca un remediu miraculos pentru aproape orice, ar putea face creierul la fel de zvelt ca talia. Un studiu randomizat controlat (RCT) a constatat că acestea nu oferă beneficii persoanelor care suferă deja de Alzheimer, deși studii observaționale anterioare sugeraseră că persoanele care luau acest tip de medicamente aveau un risc mai mic de a dezvolta demență încă de la început.
În prezent se desfășoară studii clinice pentru a testa numeroase medicamente ca tratamente pentru demență, inclusiv multe care au fost inițial dezvoltate pentru alte afecțiuni. La sala de sport EasyFit din centrul orașului Helsinki, un grup de femei cu părul cărunt, îmbrăcate în lycra, se află în fruntea acestui efort. Ele își încep exercițiile de încălzire sub îndrumarea blândă a unui fizioterapeut. În următoarea oră, ele ridică greutăți, balansează kettlebell-uri, se distrează și râd din toată inima, ca parte a unui studiu clinic randomizat (RCT). „Boala Alzheimer este o problemă reală”, spune Riita, în vârstă de 77 de ani. „Dacă se poate face ceva pentru a îmbunătăți metodele de ajutorare a oamenilor, mi-ar plăcea foarte mult să fac parte din acest demers.”
Riita și prietenii ei se numără printre cele aproape 600 de persoane din trei țări care participă la studiul MET-FINGER, care combină un stil de viață mai sănătos cu metformina, un medicament pentru diabet, pentru a vedea dacă acestea pot preveni sau, cel puțin, întârzia apariția diverselor tipuri de demență. Alte studii examinează activități de la saune până la băi de gheață, în căutarea unor metode de a stimula mintea.
Deocamdată, chiar și cele mai optimiste prognoze indică totuși o creștere a numărului total de cazuri de demență în următoarele decenii, deși într-un ritm mult mai lent decât înainte, pe măsură ce rândurile persoanelor în vârstă se îngroașă. Cu toate acestea, există motive întemeiate să sperăm că o combinație de medicamente, vaccinări, schimbări ale stilului de viață și ale politicilor ar putea modifica și mai mult această tendință. Este chiar posibil ca numărul total de persoane cu demență să înceapă în curând să scadă în țările bogate.
În ceea ce privește depistarea precoce a bolii, un nou test de sânge bazat pe ARN se arată promițător.
Practic, au fost identificați biomarkeri de ARN proveniți din creier care ar putea ajuta la depistarea bolii Alzheimer printr-un simplu test de sânge, reducând potențial dependența de scanările cerebrale costisitoare și de puncțiile lombare invazive.
În cazul bolii Alzheimer, diagnosticarea poate fi dificilă, în special în stadiile incipiente, când simptomele se pot suprapune cu cele ale altor afecțiuni. Prin urmare, diagnosticul precoce devine important pentru a combate boala încă din stadiile sale cele mai timpurii, înainte de apariția leziunilor cerebrale ireversibile sau a declinului mental.
Pe când abordările diagnostice de până acum se bazau adesea pe examinări imagistice costisitoare sau pe proceduri invazive, cum ar fi puncțiile lombare pentru analiza lichidului cefalorahidian, testele mai puțin invazive, care măsoară biomarkerii din sânge, ar putea oferi o alternativă mai practică pentru screeningul clinic de rutină.
Acest nou studiu sugerează că moleculele minuscule de acid ribonucleic (ARN) transportate în sânge ar putea ajuta la detectarea bolii Alzheimer mai devreme și într-un mod mai puțin invaziv decât metodele de diagnostic actuale. Echipa de cercetători din cadrul acestui studiu a analizat structuri minuscule eliberate de celule, care pot transporta informații moleculare din creier în fluxul sanguin, și a descoperit semnături distincte de ARN asociate cu boala Alzheimer.
Publicate în Nature Communications, rezultatele evidențiază biomarkeri ARN specifici creierului care circulă în fluxul sanguin și care ar putea sta la baza unui test simplu de sânge pentru depistarea bolii Alzheimer.
Acest lucru vine în completarea eforturilor de a dezvolta instrumente accesibile pentru diagnosticarea afecțiunilor neurodegenerative înainte ca simptomele să devină severe.
De ce sunt biomarkerii ARN importanți ? În prezent, majoritatea testelor de depistare a bolii Alzheimer bazate pe analize de sânge se concentrează pe măsurarea proteinelor asociate cu boala, precum beta-amiloidul și proteina tau fosforilată.
Cu toate acestea, echipa din acest studiu sugerează că ARN-ul ar putea ajuta la identificarea proceselor patologice chiar mai devreme decât markerii proteici. Aceștia propun că modificările la nivelul ARN-ului pot apărea înainte de a se acumula o cantitate semnificativă de proteine sau de a se dezvolta o patologie cerebrală detectabilă, oferind potențial o fereastră mai largă pentru intervenție.
Un test de sânge capabil să identifice modificările asociate cu boala Alzheimer înainte de apariția unui declin semnificativ ar putea ajuta medicii să monitorizeze persoanele aflate în grupul de risc, să îmbunătățească selecția pacienților pentru studiile clinice și, potențial, să permită un tratament mai precoce.
Deși rezultatele sunt promițătoare, studiul se află încă într-un stadiu incipient. Cercetătorii subliniază că vor fi necesare studii clinice mai ample înainte ca biomarkerii ARN să poată fi utilizați în practica medicală de rutină.
De asemenea, nu este încă clar cât de precis se pot distinge biomarkerii bolii Alzheimer de cei ai altor forme de demență sau de tulburări neurologice. Prin urmare, va fi necesară o validare suplimentară în diverse populații de pacienți și în diverse contexte medicale.
Cu toate acestea, rezultatele contribuie la un domeniu în rapidă expansiune, axat pe detectarea bolii Alzheimer pe baza analizelor de sânge.
Deși sunt necesare cercetări suplimentare, acestea ar putea oferi o cale potențială către un diagnostic mai simplu și mai puțin invaziv, completând sau chiar îmbunătățind abordările existente bazate pe proteine și ajutând medicii să detecteze boala Alzheimer mai devreme decât oricând.
Iar progresele în direcția utilizării testelor de sânge în practică sunt evidente. De exemplu, pe 24 august 2026, FDA din SUA a aprobat un nou test de sânge (al patrulea) care folosește un singur biomarker pentru a ajuta medicii să detecteze semnele bolii Alzheimer. Testul ajută medicii să determine atât confirmarea (rezultat pozitiv) a patologiei amiloide, cât și excluderea (rezultat negativ) a acesteia, o caracteristică distinctivă a bolii Alzheimer. El este destinat în mod specific persoanelor în vârstă de 55 de ani și peste, care prezintă semne sau simptome de declin cognitiv. Acest test de sânge, denumit Elecsys pTau217, nu este primul test pentru Alzheimer aprobat de FDA. Ceea ce distinge noul test Elecsys pTau217 de precedenții este faptul că este un test cu un singur biomarker care, potrivit producătorului său, susține atât evaluarea de confirmare (rezultat pozitiv), cât și cea de excludere (rezultat negativ) a patologiei amiloide, utilizând aceleași valori-limită validate atât în asistența medicală primară, cât și în cea de specialitate.
Elecsys pTau217 este o recoltare standard de sânge, de același tip cu cea pe care pacienții o fac deja pentru analizele de rutină ale colesterolului sau ale glicemiei.
Dincolo de faptul că aceste teste pot oferi informații foarte importante despre patologia asociată cu boala Alzheimer, rămâne esențial că îngrijirea pacientului necesită în continuare stabilirea dacă acea patologie explică simptomele, în ce stadiu al bolii se află persoana, ce alte afecțiuni ar putea contribui la acestea și ce tratament sau plan de îngrijire este adecvat. Iar aici revenim la discuția despre progresul limitat în ceea ce privește tratamentele, ceea ce face prevenția o direcție căreia merită să-i acordăm o atenție sporită.
Mirela Mustață, redactor executiv
Surse de documentare:
