Prima Zi Mondială a Bolnavilor a fost marcată pe 11 februarie 1993. De atunci, ea reprezintă o ocazie specială pentru noi toți de a reflecta pe tema suferinței umane, de a învăța să-i ascultăm și alinăm pe cei aflați în această condiție și de a ne angaja să-i sprijinim activ.
Fostul Papă Ioan Paul al II-lea, care a scris mult pe tema suferinței, a inițiat în 1992 Ziua Mondială a Bolnavilor pentru a ne încuraja să ne gândim la cei care suferă și să le oferim mai mult sprijin atât lor, cât și celor care îi îngrijesc, personal medical sau membri ai familiei, deopotrivă.
Sarbătoarea de anul acesta vine într-un moment în care în jurul lumii se discută din ce în ce mai mult despre dezvoltarea unui sistem de îngrijiri medicale centrate pe bolnav. O întrebare fundamentală pentru această filozofie și abordare a actului medical este legată de relația adecvată dintre experiența bolii, după cum este ea cunoscută de doctor și experiența bolii după cum este ea resimțită de pacient, dintre înțelegerea științifică a bolii și fenomenul subiectiv de a fi bolnav. Aceasta este o temă foarte veche, iar abordarea numită “medicină centrată pe pacient” este doar o nouă dezvoltare a acestei teme.
Ca formă a practicii clinice, medicina centrată pe pacient caută să axeze atenția medicală pe nevoile și preocuparile individuale ale pacientului. Acest termen de “medicină centrată pe pacient” a fost creat de psihanalista britanică Enid Balint în 1969, în încercarea de a descrie o formă de mini-psihoterapie pe care practicienii generaliști ar putea-o oferi persoanelor cu afecțiuni parțial sau în întregime psiho-somatice. Conceptul ei era în opoziție cu cel de “medicină orientată pe boală” și răspundea, la acea vreme, unor preocupări crescânde ale lumii medicale pe tema accentului excesiv pus pe pato-fiziologie, care practic excludea alte mijloace de a înțelege și trata pacientul.
Multe evoluții din ultimii ani au dat un nou impuls acestei abordări centrate pe pacient, inclusiv modului în care pacientul este văzut, în primul rând de către sistemele de asigurări de sănătate, drept un consumator de servicii medicale. Aceasta aduce în prim plan o serie de concepte asociate precum satisfacția consumatorului sau alegerea furnizorului de servicii medicale în funcție de alternativele existente pe piață.
Dincolo de toate aceste aspecte mai mult sau mai puțin pragmatice sau comerciale, medicina centrată pe pacient este o metaforă pentru un sistem în care pacientul și personalul medical colaborează într-o relație terapeutică, socială și economică de interdependență. Indiferent de paradigma predominantă în societate într-un moment sau altul, ce nu se va schimba însă niciodată, atât timp cât Jurământul lui Hipocrat va reprezenta jurământul de credință al profesiei medicale. este că personalul medical va continua să ofere pacientului compasiune, respect și demnitate, în plus de competențele sale profesionale pentru realizarea unui act medical de înaltă calitate.
După cum sublinia și Papa Ioan Paul al II lea în discursul sau cu ocazia Zilei Mondiale a Bolnavilor din 1993, “pentru voi, personalul medical, cei care sunteți chemați să depuneți mărturia cea mai înaltă, mai meritorie și exemplară a dreptății și dragostei, fie ca această Zi să fie ocazia unui angajament reînnoit față de delicata voastră misiune cu deschidere generoasă față de valorile profunde ale bolnavului, față de respectul pentru demnitatea umană și față de apărarea vieții, de la începutul ei până la sfârșitul ei natural.”
Articol realizat de Mirela Mustață, Redactor E-Asistent, Specialist în comunicare și relații publice, PhD.
Surse de documentare:
©iStockphoto.com/AtnoYdur
http://www.timeanddate.com/holidays/world/world-day-of-the-sickhttp://w2.vatican.va/content/john-paul-ii/en/messages/sick/documents/hf_jp-ii_mes_21101992_world-day-of-the-sick-1993.html – MESSAGE OF THE HOLY FATHER POPE JOHN PAUL II FOR THE FIRST ANNUAL WORLD DAY OF THE SICK
