Pentru a patra oară în istoria ONU un subiect din domeniul sănătații își face loc pe agenda  Adunării Generale a acestui for. Anterior, doar teme precum HIV, Ebola și bolile neinfecțioase au mai atras atenția liderilor mondiali.

De data aceasta, pe 21 septembrie 2016, liderii globali se întâlnesc în cadrul Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite din New York pentru a se angaja să lupte împreună pentru combaterea rezistenței antimicrobiene și să convină asupra măsurilor de durată și multisectoriale în care problema poate fi abordată.

Încă de acum câțiva ani, voci avizate avertizau asupra unei perspective îngrozitoare – O lume fără antibiotice eficiente. Se vorbea atunci despre „o eră post-antibiotice, în care multe infecții comune nu vor mai avea un leac și încă o dată, vor ucide fără milă” (7 aprilie 2011) – Dr. Margaret Chan, Organizația Mondială a Sănătății.

Dar ce este, de fapt, rezistența antimicrobiană?  Gândiți-vă la situația în care microorganismele (bacterii, virusuri, ciuperci și paraziți) se schimba în moduri care fac ca medicamentele utilizate pentru a vindeca infecțiile pe care ele le provoacă să devină ineficiente. Astfel de microorganisme care suferă mutații de adaptare se mai numesc și „superbacterii”. Grav, în acest caz, este faptul că o infecție rezistentă provocată de un astfel de ”mutant” poate omorî, se poate răspândi la persoane sănătoase și impune astfel costuri imense pentru tratament, atât pentru indivizi cât și pentru societate. Iar când vorbim despre rezistența antimicrobiană ne referim, de fapt, la rezistența la diferite tipuri de microorganisme, ea incluzând rezistența la antibacteriene, antivirale, antiparazitare și medicamente antifungice.

Principalele cauze sunt folosirea necorespunzătoare a medicamentelor în medicina umană și în agricultură.

În primul caz, vorbim despre medicație pentru care nu se respectă dozajul sau tratamente luate necorespunzător (nu pe toată perioda prescrisă), despre medicamente de slabă calitate, despre prescrierea unui tratament greșit sau despre măsuri insuficiente de prevenire și control al infecțiilor, toate conducând la dezvoltarea și răspândirea rezistenței la medicamente. Pe această listă de cauze se mai pot enumera și lipsa angajamentelor guvernelor de a aborda aceste probleme, slaba supraveghere, arsenalul limitat de instrumente pentru a diagnostica, trata și preveni, toate conducând la un control deficitar al fenomenului rezistenței la medicamente antimicrobiene.

În cel de-al doilea caz, motivul pentru care antibioticele sunt atât de folosite în sectorul agricol este că animalele de fermă sau din fabrici au, în mod inevitabil, un risc ridicat de infectare.

Totuși aceasta nu justifică o folosire irațională și cere măsuri de urgență pe această temă, inclusiv un calendar juridic obligatoriu pentru a elimina treptat utilizarea de rutină, cu titlu „preventiv”, a antibioticelor în ferme.

O altă temă care și-a făcut loc pe agenda publică este cea a infecțiilor nosocomiale. Desigur,

programele optime de control al infecțiilor în structurile de îngrijire a sănătății duc la scăderea frecvenței infecției nosocomiale. Astfel de programe au fost identificate ca fiind componente importante ale oricărei strategii cuprinzătoare pentru controlul rezistenței antimicrobiene, în primul rând, prin limitarea transmiterii organismelor rezistente în rândul pacienților. Însă, limitarea cu succes a rezistenței antimicrobiene în structurile de îngrijire acută necesită, de asemenea, un sprijin eficient din partea laboratoarelor de microbiologie clinică și un program puternic și respectat de utilizare a produselor antimicrobiene.

Din ce în ce mai mult, rezistența antimicrobiană se prefigurează drept una dintre cele mai mari amenințări la adresa sănătății la nivel mondial, ea punând în pericol chiar dezvoltarea umană. Peste tot în lume vorbim despre boli cu periodă mai îndelungată și mai multe decese din cauza unor infecții comune devenite rezistente la medicamentele antimicrobiene folosite pentru a le trata. Aceastea este cu atât mai îngrijorător dacă ne uităm la ritmul lent în care apar noi medicamente antimicrobiene, în special antibiotice, ce ar fi capabile de a le înlocui pe cele vechi și din ce în ce mai ineficiente.

Toate aceste argumente justifică îngrijorarea liderilor lumii și cer, cât mai coordonat, măsuri clare de intervenție, educație și control, la nivel mondial și national, pentru a nu ajunge să pierdem bătălia antimicrobiană.

Articol realizat de Mirela Mustață, Redactor E-Asistent, Specialist în comunicare și relații publice, PhD.

Surse de documentare:

http://www.who.int/mediacentre/events/2016/antimicrobial-resistance/en/

http://www.ciwf.org.uk/our-campaigns/antibiotics-health-crisis/

http://www.who.int/features/qa/75/en/

http://www.who.int/csr/resources/publications/drugresist/infection_control.pdf

http://www.financiarul.ro/2013/04/16/ce-se-intampla-cand-luam-antibiotice/