O analiză a domeniului Sănătății la nivel global

interviuoms

traducere și adaptare după un interviu cuTedros Adhanom Ghebreyesus, Director General al Organizației Mondiale a Sănătății (din mai 2017) pentru publicația Foreign Affairs

 

Înființată în 1948, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) este agenția Națiunilor Unite care are rolul de a veghea la îmbunătățirea sănătății publice globale și la coordonarea răspunsului internațional la epidemii. Încă de la înființare, organizația s-a confruntat cu mai multe provocări de sănătate publică, de la eradicarea variolei, la lupta împotriva HIV și la provocările bolilor netransmisibile. În mai, anul trecut, la conducerea OMS a fost ales Tedros Adhanom Ghebreyesus, un cercetător în domeniul malariei, fost ministru al sănătății din Etiopia (2005-2012), fost ministru de externe al acestei țări (2012-2016). Discuția redată mai jos este parte a unui interviu din iulie 2017 cu editorul coordonator Stuart Reid de la Foreign Affairs.

Care sunt lucrurile care vă preocupă în mod deosebit?

Epidemiile sau pandemiile. Imediat după primul război mondial, în 1918, lumea avea să se confrunte cu gripa spaniolă. Pericolul venea din aer și a ucis peste 50 de milioane de oameni. Ebola nici nu se compară cu acea situație. Acestea sunt genul de pericole care ma frământă, pentru că sunt foarte multe lucruri de făcut, mai ales dacă ținem cont de provocările pe care le avem. Cred că lumea ar trebui să se unească și să se mobilizeze pentru a întări sistemele de sănătate, ar trebui să fim pregătiți peste tot în lume să prevenim epidemiile – sau, dacă există un focar, să-l gestionăm rapid – să nu uităm că virusurile nu respectă frontierele și nu au nevoie de vize.

Care considerați că este misiunea principală a OMS?

OMS are responsabilitatea de a preveni, detecta și controla rapid focarele și poate face acest lucru prin consolidarea capacității tuturor țărilor. Dar cred că trebuie să facem mai mult. Ebola a arătat deja slăbiciunile pe care le avem. De aceea, OMS ar trebui să înceapă prin a consolida supravegherea epidemiologică și a investi în sistemele de sănătate ale țărilor.

Ați identificat acoperirea universală cu servicii de sănătate ca fiind una dintre prioritățile dvs. Ce înseamnă aceasta în practică?

Aproximativ o treime dintre țări sunt acoperite, o treime progresează spre acoperirea universală cu servicii de sănătate, iar ultima treime nu a început. Ne vom concentra pe accelerarea ritmului celor care fac progrese și asupra celor care nu au început. Scopul definit de Obiectivele ONU de Dezvoltare Durabilă este să nu lăsăm pe nimeni în urmă, până în 2030.

Angajamentul politic este foarte important aici. Extinderea acoperirii universale cu servicii de sănătatenu este o chestiune tehnică, ci una politică; aceasta ar trebui privită deopotrivă ca un drept și un mijloc de dezvoltare.

Care este rolul OMS în ceea ce privește bolile netransmisibile?
În primul rând, este important să recunoaștem că bolile netransmisibile sunt în creștere la nivel global, atât în țările în curs de dezvoltare, cât și în țările dezvoltate, din cauza urbanizării și a stilului de viață în schimbare. Se știe că multe boli netransmisibile sunt legate de factori de risc cum ar fi fumatul, consumul de alcool, inactivitatea și dieta. Ele pot fi abordate prin construirea sau consolidarea sistemelor de sănătate axate pe prevenire și promovarea sănătății. Asistența medicală primară este deosebit de importantă aici. Utilizarea suportului media este, la fel, importantă. Și în sectorul educațional, este vital ca, în cadrul curriculum-ului, copiii să fie educați cu privire la factorii de risc și ajutați să aleagă un stil de viață sănătos.

O altă amenințare la adresa sănătății publice sunt convingerile iraționale. În unele dintre cele mai bogate comunități, părinții nu-și mai vaccinează copiii, deoarece cred, în mod fals, că vaccinurile provoacă autismul. Ce se poate face pentru a preveni răspândirea dezinformării?

Guvernele trebuie să comunice bine cu comunitatea, iar OMS poate ajuta. În plus, trebuie să folosim mass-media. Mass-media este foarte importantă în acest demers. Și putem folosi și societatea civilă pentru a învăța societatea să accepte vaccinarea ca o parte importantă a dezvoltării copilului.

Resursele – atât atenția cât și banii – sunt finite. Există ceva ce OMS face acum dar ar trebui să nu mai facă?

Desigur, OMS ar trebui să lucreze conform priorităților. Am spus că trebuie să ne concentrăm pe acoperirea universală cu servicii de sănătate, răspunsul la situații de urgență, femeile și copiii și pe tema relaţiei dintre schimbările climatice și sănătate. Deci, orice altceva în afara acestor zone va fi mai puțin prioritar și va primi mai puține resurse.

De asemenea, ați spus că doriți să profesionalizați operațiunile de strângere de fonduri ale OMS. Dar cum poate OMS obține mai multe fonduri din partea țărilor în care oficialii adesea nu pot obține resursele de care au nevoie pentru a-și administra corespunzător propriile ministere ale sănătății?

Cred că, în acest domeniu, OMS acționează cu timiditate. OMS discută numai cu ministerele sănătății, deși ar trebui să colaboreze și cu alte ministere, cum ar fi ministerul finanțelor, ministerul afacerilor externe – chiar șefii de stat și de guvern. OMS ar trebui să joace rolul de lider tehnic, dar, în același timp, rolul său de lider politic. Dacă spui “sănătate pentru toți”, aceasta este o temă politică. Și dacă nu o discuți la cel mai înalt nivel posibil, nu se poate realiza.

Mulți au simțit că răspunsul OMS la epidemia Ebola 2014-2015 a fost întârziat. Cum puteți reacționa mai rapid la următoarea urgență?

Predecesorul meu, dr. Margaret Chan, a lucrat la reformarea răspunsului de urgență și, ca urmare, acum este în vigoare un nou program pentru acesta. Am avut o experiență bună cu utilizarea noului sistem demonstrată de raportul recent privind Ebola din Republica Democratică Congo. A fost detectată devreme și a fost raportată imediat, iar țara a mobilizat partenerii și a adresat problema. Trebuie să facem programul mai puternic și ar trebui să îl construim cu un sentiment de urgență. Ebola ne-a învățat multe. Trebuie să implementăm aceste lecții mai agresiv.

Dar poate că uneori un guvern nu vrea să raporteze un focar deoarece se teme de o scădere a turismului. Ce se poate face în astfel de cazuri?

Cu privire la aceasta, nu este o problemă între OMS și statul membru în cauză; este vorba despre implementarea generală a Regulamentului Internațional privind Sănătatea [regulile care guvernează modul în care statele răspund la focare] – IHR. Aceasta implică nu numai țara în cauză, ci și alte țări. De exemplu, o țară poate să se teamă de impactul asupra economiei dacă raportează o anumită boală. Dar, dacă celelalte țări, în loc să interzică călătoriile sau alte măsuri, ar putea să-i susțină și ar putea pune în aplicare IHR, atunci acea țara ar putea fi încurajată să raporteze imediat.

Care au fost cele mai mari realizări și provocări din perioada în care ați fost ministru al sănătății și ministru de externe în Etiopia?

Cea mai mare realizare a noastră a fost reforma sectorului sănătății. Succesul a venit din aceea că ne-am asigurat că asistența medicală primară este centrul de gravitație al sistemului nostru de sănătate. Oamenii preferă să se concentreze asupra construirii spitalelor și așa mai departe, așa că a fost dificil să convingem pe mulți să accepte asistența medicală primară ca o prioritate. Cu toate acestea, Etiopia a atins majoritatea ODM-urilor (Obiectivele de Dezvoltare ale Mileniului ale ONU), deoarece s-a axat pe promovarea și prevenirea sănătății.

Sunteți primul lider OMS din Africa. Ar trebui țările în curs de dezvoltare să capete o voce mai puternică în instituțiile internaționale, în general?

Cred că orice poziție din orice organizație internațională ar trebui să fie bazată pe merite. Când am concurat, aceasta a fost platforma mea. Nu este vorba despre lumea dezvoltată sau în curs de dezvoltare; este vorba despre alegerea celor potriviți pentru această poziție și există mulți oameni capabili din lumea în curs de dezvoltare care pot conduce organizații internaționale. Apropo, ONU a fost condusă de africani înainte de: Kofi Annan și Boutros Boutros-Ghali.

Banca Mondială se implică din ce în ce mai mult în domeniul sănătății publice, nu numai în ceea ce privește finanțarea, ci și în direcționarea politicilor – elaborând propriile orientări referitoare la acoperirea universală cu servicii de sănătate, de exemplu. Nu ar trebui ca aceasta să fie mandatul OMS?
Provocările globale cu care ne confruntăm devin tot mai complexe, iar a avea mai mulți jucători nu reprezintă o problemă. Nu cred că OMS ar trebui să concureze cu Banca Mondială, iar Banca Mondială nu trebuie să concureze cu OMS. Putem lucra împreună. Pe multe dintre zonele în jurisdicția OMS, dacă Banca Mondială are un avantaj competitiv, OMS ar trebui să permită Băncii Mondiale să intervină. Dacă Fondul Global [pentru Combaterea AID-urilor, a Tuberculozei și a Malariei] are un avantaj comparativ pe o anumită zonă, Fondul Global poate fi acela care acționează acolo. La sfârșitul zilei, lucrul important este construirea de parteneriate eficiente pentru a ne atinge obiectivele globale în materie de sănătate.

 

Interviu adaptat de Mirela Mustață, Redactor executiv eAsistent după Global Health Gets a Checkup. A Conversation with Tedros Adhanom Ghebreyesus, din numărul Septembrie – Octombrie 2017 al revistei Foreign Affairs (https://www.foreignaffairs.com/interviews/2017-08-15/global-health-gets-checkup)

Share This Post