Interviu cu Amanda Andrews și Bernie St. Aubyn de la Faculty of Health, Education and Life Sciences, Birmingham City University după prima zi a Atelierului de lucru „Procesul de îngrijire – Aplicarea în practică” pe tema Planului de îngrijire, care a fost organizat de OAMGMAMR Filiala București în perioada 9-10 octombrie 2018.

Tema atelierului de lucru a fost Planul de îngrijire. Vorbiţi, printre altele, despre o reţetă a succesului şi despre etapele procesului. Spuneţi-ne mai multe.

Da, astăzi am prezentat ceea ce folosim în Marea Britanie sub denumirea de proces de îngrijire. Acesta are cinci etape diferite. Ceea ce am început să facem astăzi este să identificăm procesul şi să trecem prin toate etapele diferite ale acestuia, aducând şi exemple. Planul de îngrijire este relevant într-un context, ca parte a unui proces; nu poţi face un plan de îngrijire izolat de context.

Poţi face un plan de îngrijire adecvat doar dacă mai întâi consulţi pacientul și îi pui un diagnostic de îngrijire. Apoi aplici intervenția de îngrijire, după care, la final, evaluezi îngrijirile acordate. Deci, este important să urmezi aceste etape ale procesului de îngrijire.

Ce am vrut să obţinem astăzi şi ce vrem pentru mâine? Să ne asigurăm că toată lumea înţelege în mod adecvat acest proces. Totodată, dorim să alocăm timp participanților să lucreze împreună pentru a analiza procesul şi pentru a crea planuri de îngrijire în cadrul unor studii de caz. La final vor lucra împreună pentru a realiza cea mai potrivită formă pentru a fi furnizată ca model unităților medicale.

interviu1interviu2Ne-am dorit să parcurgem împreună acest proces pentru ca toată lumea să îl înţeleagă. Astăzi, în prima zi, am vrut să-l analizăm şi să explicăm cele cinci etape: 1. Evaluarea pacientului. 2. Elaborarea diagnosticului de îngrijire luând în considerare problemele cu care se poate confrunta asistentul medical. 3. Scrierea planului de îngrijire. 4. Implementarea planului de îngrijire. 5. Evaluarea planului de îngrijire. După cum vedeţi, pacientul este întotdeauna în centrul planului de îngrijire.

Deci, în primul rând, asistentul medical trebuie să realizeze evaluarea pacientului. Astăzi în cadrul atelierului de lucru am furnizat participanților un scenariu al unui pacient care a suferit un atac de cord şi le-am solicitat să se gândească la ce s-a întâmplat cu pacientul, ca parte a procesului de evaluare. Am vrut ca toate informațiile să fie clare și să fie identificate problemele de îngrijire ale pacientului.

Apoi am prezentat diverse tipuri de instrumente şi documente utile pentru stabilirea diagnosticului de îngrijire. Preocuparea asistentului medical nu trebuie să fie problema medicală (atacul de cord). Am vrut ca participanții să înţeleagă că există o diferenţă distinctă între problema medicală şi problema de îngrijire. Şi participanții au înţeles. Când am fost aici ultima dată, nu păreau a fi înţeles atât de bine diferenţa dintre ce ar trebui să facă un asistent medical şi ce ar trebui să facă un medic. Asistenții medicali nu trebuie să lucreze doar pentru medici, ei trebuie să lucreze ca asistenți medicali. Acesta este un rol diferit pe care trebuie să îl îndeplinească și care necesită cunoștințe diferite. Procesul de îngrijire îţi dă acel cadru în care să fii asistent medical este diferit de a fi doar asistentul medicului.

Ca asistent medical, ei trebuie să pună propriile diagnostice de îngrijire, aspecte pe care doar un asistent medical le poate îndeplini. Pornind de la aceste probleme, poţi scrie un plan de îngrijire. Iar aceasta este ceea ce au început să facă participanții în această după amiază. Şi a mers destul de bine. Au prezentat cu încredere Planurile de îngrijire elaborate, apoi au discutat despre procesul de elaborare și dificultățile întâmpinate.  Le-am solicitat să reflecteze și să noteze impresiile din prima zi a acestui atelier. Astfel, mâine vom putea să recapitulăm şi să verificăm împreună înţelegerea procesului de elaborare a Planului de îngrijire. Abia în acel moment vor fi gata pentru a parcurge restul etapelor procesului de îngrijire.

Au înţeles participanţii acestui atelier de lucru care este rolul asistentului medical în cadrul echipei medicale?

 

Da, a existat mai puţină rezistenţă în a înţelege acest lucru. Cred că mentalitatea echipei în timpul atelierului din iunie era, mai degrabă, înclinată spre rolul de „mână dreaptă” a medicului. Astăzi, echipa a înţeles rolul real al asistentului medical. Cred că introducerea D-nei Carmen Mazilu, Președinte OAMGMAMR Filiala București, a clarificat acest aspect. În iunie, participanții au simţit că vorbim despre ceva ce nu pot face sau nu trebuie să facă, adică să fie asistenţi medicali, nu asistenţi ai medicilor. Acum au înţeles că trebuie să fie asistenţi medicali. Aceasta este o mare schimbare de mentalitate. De fapt, pentru a pune lucrurile în context, au realizat că va fi nevoie ca ei să fie asistenţi medicali; acest lucru se va întâmpla cu siguranță deoarece nu există altă variantă. Aceasta este direcţia în care se îndreaptă profesia noastră, trebuie să ne ridicăm la înălţimea standardelor noastre profesionale, ale aşteptărilor naţionale. Discursul Dnei Președinte Carmen Mazilu i-a ajutat pe participanţi să înţeleagă această evoluţie, un aspect important fiind mențiunea că “nu vrem să fim cu 100 de ani în urmă”!

 

Există provocări în Marea Britanie în acest sens – asistent medical versus asistent al medicului?

interviu3interviu4Mai există şi provocări, dar asistenţii medicali nu le mai iau în considerare prea mult, tind să le ignore şi să-şi croiască singuri drumul. Avem asistenţi medicali cu practică specializată, asistenţi medicali cu practică avansată care lucrează în colaborare cu medicii. Şi foarte des pacienţii vin să fie consultaţi de către asistenţi medicali specializaţi. Există în mod sigur o varietate mare de feluri în care poţi să fii asistent medical în Marea Britanie, precum şi o evoluţie spre specializare, în timp, căci lucrurile acestea cer timp. Dar, acum este ca şi când ar fi două profesii, a doua fiind o profesie în care se crează roluri speciale. Asistenţii medicali îşi pot conduce propria practică, pot face manevre chirurgicale, pot fi asistenţi medicali cu practică avansată. Din ce în ce mai mulţi medici realizează că există asistenţi medicali care sunt la fel de bine educaţi şi la fel de competenţi precum sunt ei.

Această evoluţie a luat ceva timp, a început în anul 2000, aşa că durează de aproximativ 20 de ani. Asistenţa medicală s-a schimbat de la fi predată în colegii la a fi predată în universităţi, ceea ce plasează educaţia asistenţilor medicali pe acelaşi nivel cu cea a medicilor, care au fost pregătiţi tot timpul în universități. Educaţia medicului va continua să fie diferită de cea a asistentului medical, însă mediul în care se predă este acum acelaşi, cu aceleaşi rigori, aşa că profesia noastră a dobândit mai multă “credibilitate”.

Sunt două profesii diferite – medicii fac un lucru, noi facem lucruri diferite, pornind de la un set de cunoştinţe diferite. Acum avem şi cercetare în îngrijiri de sănătate, fiind din ce în ce mai mulţi asistenţi medicali care fac cercetare. Înainte, medicii şi oamenii de ştiinţă făceau cercetare, acum fac şi asistenţii medicali. Şi, aparent, acest lucru este parte din definiţia unei profesii, existenţa unui set distinct de cunoştinţe construit pe cercetare. Până acum împărţeam acelaşi set de cunoştinţe cu medicii, acum avem propriul set de cunoştinţe, separat.

 

Medicii sprijină această transformare?

Noi aşa credem. Gândiţi-vă la acest lucru – acum, asistenţii medicali pot prescrie medicamente. Există încă medici care nu vor ca acest lucru să se întâmple, dar se întâmplă, iar acest lucru face ca modelul cultural să se schimbe.

Este un lucru bun, ajută la progresul profesiei. Acelaşi lucru este valabil şi pentru cercetarea în domeniul îngrijirilor medicale desfăşurate de asistenţi medicali care şi-au schimbat cariera dintr-una a îngrijirii pacienţilor către cercetarea ştiinţifică.

 

Facilitează politicile de sănătate din Marea Britanie această transformare?

Da. Organismele noastre educaţionale relevante sunt ”Health Education England”, ”Health Education Scotland”, etc. Ca parte a documentaţiei lor avem toate politicile şi documentele care sunt relevante, care sprijină profesiile din sănătate. Pentru profesia noastră, a asistenţilor medicali, avem un ”Cod de Nursing”, similar cu cel românesc ”Cod de etică și deontologie profesională al asistentului medical”, care vorbeşte despre misiunea şi obiectivele noastre, ca, de exemplu, practica bazată pe dovezi, promovarea cercetării. Toate standardele acestui Cod ne încurajează să ne dezvoltăm în această direcţie.

 

interviu5interviu6De ce credeţi că este atât de importantă comunicarea cu pacientul, inclusiv comunicarea non-verbală? Este important ca asistenţii medicali să înveţe să observe şi interpreteze anumite semne – mirosul, faciesul, etc?

Într-adevăr, comunicarea non-verbală este deosebit de semnificativă. Poţi să intri într-o cameră şi să afli ceva doar din postura corporală a pacientului, din modul în care interacţionăm cu el. Aşa încât asistenţii medicali trebuie să ştie să observe şi să interpreteze aceste semne, dacă pacienţii au o anumită culoare a feţei, etc. Sau dacă le pui o întrebare şi ei răspund “este în regulă”, dar celelalte reacţii ale lor îi contrazic. Toate indiciile non-verbale sunt foarte importante deoarece ele îţi spun cu adevărat care este starea pacientului.

Asistenții medicali trebuie să fie capabili să interpreteze toate indiciile verbale și non-verbale ale pacienților. Şi încrederea este deosebit de importantă în relaţia cu pacientul. Ea vine cu timpul şi începe de la ce spui şi, de asemenea, de la limbajul non-verbal. Cred că subconştientul nostru reacţionează prima dată, prin partea non-verbală, şi numai după aceea urmează şi partea verbală, astfel încât este foarte important ca cele două să fie congruente. Asistenţii medicali trebuie să fie conştienţi de aceste lucruri şi trebuie să fie capabili să interpreteze comunicarea non-verbală a pacienţilor. Trebuie să-şi folosească gândirea critică.

 

În Marea Britanie aveţi cursuri specifice de comunicare, inclusiv pentru limbajul non-verbal, dedicate asistenţilor medicali?

Da, cuprindem aceste aspecte în cursurile noastre de comunicare. Facem jocuri de rol, simulări şi pe tema limbajului non-verbal. Cei care predau ne spun cum îi facem să se simtă în timpul acestor simulări. Asistenţii medicali de la noi sunt foarte interesaţi să participe la aceste cursuri cu jocuri de rol și simulări.

La aceste cursuri, asistenţii medicali învaţă nu numai cum să interpreteze comunicarea, ci şi cum să o inițieze și cum să stabilească un raport cu pacientul. Au şansa să-şi practice aceste abilităţi prin simulări ale unor scenarii diverse, unii cu ceilalţi, iar apoi împărtăşesc cu ceilalţi cum s-au simţit. Învăţarea prin simulare se reţine bine. Comunicarea este, deci, foarte importantă şi este predată în cursuri la universitate.

 

Ce ne puteţi spune despre comunicarea din cadrul echipei medicale, asistent medical-asistent medical şi asistent medical-medic? Ce rol are planul de îngrijire pentru comunicarea din cadrul echipei medicale?

Da, bineînţeles că are un rol. Planul de îngrijire este o formă de comunicare scrisă în cadrul echipei. După ce fac evaluarea şi pregătesc planul de îngrijire, încep implementarea. Apoi, a doua zi, colega sau colegul meu va veni la muncă, va citi planul de îngrijire şi va şti ce se întâmplă. Este o formă de înregistrare, în acelaşi timp. Dacă colega mea mi-a spus ceva acum două ore, pot să uit, dar, dacă este scris acolo, pot să mă duc să verific. Acest lucru îmbunătăţeşte comunicarea în cadrul echipei.

 

Putem spune că planul de îngrijire este o listă de control (checklist), care include şi comentarii personale?

Este mai mult decât o listă de control. Trebuie să fie sub formă de instrucţiuni astfel încât asistenţii medicali să înţeleagă. Este o listă de instrucţiuni punctuale, în ordine logică, care îmi spun ce trebuie să fac ca să ating obiectivul important stabilit. Fiecare asistent medical care îngrijește un anumit pacient într-o zi citește planul de îngrijire, urmează instrucţiunile de acolo şi apoi trece în planul de îngrijire paşii pe care i-a făcut.  În felul acesta, dacă se schimbă ceva sau dacă se îmbunătăţeşte ceva în starea pacientului (aceste aspecte se determină în urma evaluării), asistenţii medicali vor şti, astfel încât să poată schimba planul de îngrijire în mod corespunzător.

 

Îi ajută planul de îngrijre pe asistenţii medicali să îşi realizeze sarcinile mai uşor?

Da, fiindcă este o listă de instrucţiuni. Acestea îi ajută să ofere îngrijirile necesare pacienţilor. Este o comunicare scrisă, este un exemplu de bună practică. Şi dacă ceva nu merge bine şi pacientul îl dă în judecată, are dovezi legate de paşii pe care i-a urmat, astfel încât să se poată apăra.

Astfel, planul de îngrijire serveşte pentru trei scopuri: 1. comunicarea cu colegii; 2. arată ce trebuie să facă asistentul medical conform recomandărilor de bune practici și a practicilor bazate pe dovezi din literatura științifică de specialitate; 3. înregistrarea îngrijirilor oferite, dovadă că acestea s-au realizat.

 

Am pus această întrebare fiindcă în România există o preocupare că acest plan de îngrijire va creşte numărul responsabilităților și sarcinilor, deci va crește volumul de muncă al asistenților medicali.

Da, la început asistenții medicali vor crede că le va suplimenta volumul de muncă, deoarece le va lua mult timp să le scrie. Dar, pe termen lung, după ce planul e creat, fiecare asistent medical care îngrijeşte un pacient, după ce face evaluarea iniţială, va putea urma acest plan şi apoi îl va putea evalua. Aşa încât, de fapt, planul de îngrijire le va economisi timp pentru că vor şti exact ce au de făcut pentru pacient pentru că altcineva a creat planul. Deci, pe termen lung, acest plan ne va face munca mai eficientă tuturor. Dar, într-adevăr, pentru început, când iniţiezi folosirea lui, poate lua mai mult timp şi poate fi o sarcină în plus.

Şi, de asemenea, ajută la evitarea greşelilor, îmbunătăţeşte calitatea şi siguranţa îngrijirilor acordate pacienţilor şi există cercetări care demonstrează aceste beneficii.

 

Ce impresie v-au făcut colegii care au participat astăzi? Şi ce părere aveţi despre această profesie în România?

Cred că acum realizează că au o profesie specială și sunt mai mândri de profesia lor. Par mai încrezători în propriile forţe, încrezători că pot schimba lucrurile. Au înţeles conceptul procesului de îngrijire şi al planului de îngrijire şi vor ști să îl aplice și să îl adapteze la locurile lor de muncă.

Îi văd realizând că progresează profesional, transformarea este deja pornită. Carmen şi colegii ei contribuie la evoluţia acestei profesii în România, o îndreaptă în direcţia bună. Acesta este un proces care durează, e adevărat, dar toţi dau dovadă de o încredere crescută și sunt mai puţin rezistenţi decât în iunie. La început, reacţia lor atunci când le-am spus despre asistenţii medicali din Marea Britanie care prescriu medicamente a fost una de rezistenţă și neîncredere. Dar, acceptarea acestui lucru a început să vină. Dacă ai gradul adecvat de autonomie, dacă ai fost pregătit corespunzător, nu ţi se va părea ca şi când ai lansa o rachetă pe orbită.

Va veni şi aici acel moment, căci asistenţii medicali cresc profesional și sunt din ce în ce mai bine pregătiți. Iar, până atunci, este clar că se îndreaptă în direcţia bună, iar echipa de azi este foarte bună. Sunt foarte bine pregătiți profesional, doar că, până acum, nu au primit gradul de autonomie de care au nevoie. Iar când vor primi această autonomie, îşi vor acorda permisiunea să treacă la următorul nivel al profesiei şi vor face o treabă mult mai bună.

Acum, faţă de iunie, au participat cu mai multă încredere, au lucrat împreună, fiecare dintre ei a înțeles acest proces de îngrijire şi au fost foarte mândri să stea în faţa colegilor şi să prezinte rezultatele muncii în echipă. Am fost încântate să constatăm evoluția grupului de lucru faţă de întâlnirea din luna iunie.

Echipa de conducere este foarte bună şi acesta este un element foarte important. Carmen şi echipa sa ştiu unde vor să meargă şi cum să ajungă acolo. Își doresc ce este cel mai bine pentru profesie şi acest lucru se vede în fiecare acţiune. În plus, aceștia reușesc să își mobilizeze colegii pentru a-i urma pe acest drum de dezvoltare a profesiei de asistent medical și moașă.

 

A consemnat Mirela Mustață, Redactor executive E-Asistent

Share This Post